Prin puterea exemplului, duhovnicul Sofian Boghiu a făcut zeci și sute de creștini să se apropie mai tare de Dumnezeu și de femeia care L-a adus pe lume pe Fiul Său – Fecioara Maria. Iată ce îi îndemna de fiecare dată pe cei necăjiți: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului! Minuni mari de tot face Maica Sfântă!! Așa să o chemi: Rugăciunea aceasta în 16 cuvinte să o spui din tot sufletul, când nu te ajută nimeni și ești la necaz.”
Rugăciunea scurtă adresată Maicii Domnului
„Bucură-te Marie, cea plină de har! Roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre. Amin!”
Versiunea puțin mai lungă a aceleiași rugăciuni:
„Bucură-te Marie, cea plină de har! Domnul este cu Tine, binecuvântată ești Tu Între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul lumii, salvare sufletelor noastre! Sfânta Matura Maica Domnului, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre! Amin!”
Ca să îi convingă pe ortodocși de puterea Fecioarei Maria, le-a spus o pildă inspirată din realitate. Iată despre ce este vorba:
„Să va spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis și a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferințe. Într-o anchetă extraordinar de grea, i s-a terminat răbdarea și și-a pus în gând să găsească un mijloc că să-și curme viața. Și-a adus aminte însă, că în tinerețe, când era liber, bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Și-a adus aminte de acest lucru, și spunea el: „Către Mântuitorul n-aveam curajul să mă rog – pentru că a avut și omul acesta greșelile lui – dar către Maica Domnului, care a fost și ea pământeană ca și noi, m-am rugat! Scurt. O rugăciune la disperare: Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile și presiunile care mi se fac aici! Ajută-mă!”.
Se ruga în celulă. Și peste câteva clipe vede intrând prin ușa înalta a celulei o făptură în alb cu un Prunc în brațe: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!”. Și a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord undeva, și toată viața lui de după aceea – că a trăit încă mulți ani în închisoare – a avut o viață foarte liniștită în sufletul lui, deși suferințele din afară erau destul de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după rugăciunea să.
Această întâmplare o știu de la cel care a pățit-o. El mi-a spus-o. Și în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus bietul om ce a pățit și cum i s-a rezolvat problema lui.”
Sofian Boghiu a fost un important duhovnic ortodox și, în același timp, a pictat biserici, având un talent deosebit, pe care și l-a dezvoltat în cadrul Academiei de Arte Frumoase. Abilitățile sale de pictor au fost remarcate și peste hotare, așa că a fost invitat să picteze catedrale importante din diverse țări. În România a pictat nu mai puțin de 25 de biserici, din care șase integral.
Iată ce alte lăcașuri de cult a înfrumusețat de-a lungul vieții:
- Schitul Dârvari (1964 și 1993),
- Mănăstirea Agapia (1970),
- Manastirea Deir-El-Harf - Liban (1971),
- Mănăstirea Radu-Vodă - București (1973),
- Catedrala din Homs - Siria (1978),
- Biserica din Hama - Siria (1979).
Nu s-a temut niciodată să lupte pentru credința pe care o avea în suflet, chiar dacă regimul comunist l-a pedepsit dur pentru orientarea sa religioasă. A fost întemnițat o lungă perioadă, dar acest mare necaz nu l-a făcut să își piardă încrederea în Dumnezeu și în celelalte forțe din Împărăția Cerurilor. În vara anului 1958 a fost condamnat la 16 ani de închisoare, dar a fost eliberat după șase ani.
„Dacă pot zice așa, mie mi-a plăcut în închisoare [...] Era bine acolo. Mult mai bine decât aici, în așa-zisa noastră libertate. Te puteai concentra [...] Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară… câte probleme!”
Această declarație pe care a făcut-o ilustrează perfect stilul său de viață. Nu i-a plăcut să se implice în viața publică, deși, de dragul credincioșilor, a acceptat să vorbească despre Dumnezeu în diverse conferințe și la anumite emisiuni TV. Totuși, aparițiile sale publice au fost rare, pentru că îi plăcea să se întâlnească în lăcașul de cult cu enoriașii, acolo unde putea să le asculte problemele în liniște și să îi îndemne cum știa el mai bine.
Interesant este faptul că, întreaga viață, a rămas un om deschis și primea în biserica sa pe oricine simțea nevoia să discute cu el. Nu făcea diferențe între oameni, indiferent de cât de banale sau grave erau problemele ce îi aduceau în fața sa.
„Chiar mă întrebam uneori - nu cu răutate - de ce nu face părintele o selecție, pentru ca un duhovnic avansat ca dansul să nu se mai ocupe de copii în sufletul cărora nu a pătruns răutatea sau de băbuțe care vor fi ieșit de mult din vâltoarea ispitelor și păcatelor, ci de cei care au cu adevărat probleme duhovnicești, greu de rezolvat. După mintea mea, era ca și cum un chirurg renumit ar fi continuat să opereze apendicita, alături de cele mai complicate operații pe cord! ... Atât de accesibil era părintele, încât depindea numai de tine să fie și duhovnicul tău.”, și-a amintit părintele prof. Constantin Coman.
În 1950, părintele Sofian Boghiu a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, pe care a condus-o timp de aproximativ 50 de ani, până la sfârșitul vieții sale, cu pauza de 6 ani (perioada în care a fost închis, 1958-1964).
S-a stins din viață pe 14 septembrie 2002, în chilia sa de la Mănăstirea Antim, chiar in timpul Sfintei Liturghii. A fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, iar învățăturile și sfaturile sale au rămas un etalon al credinței, pe care enoriașii din toate colțurile țării încă se bazează.
Paraclisul Maicii Domnului, cea mai puternică rugăciune de mijlocire
Urmareste-ne pe Google News
