Serviciul este pentru mulți dintre noi o sursă bună de venit, dar care vine la pachet cu o porție de stres pe măsură. Când ne este greu, primul gând care ne încolțește în minte este să ne ridicăm de pe scaun și să semnăm scrisoarea de demisie. Un utilizator însă a decis să nu atât de în serios lucrurile și a glumit pe seama unui document cu asemenea ”greutate”. Acesta a decis să demisioneze din funcția de... adult, iar cererea pe care a conceput-o iese din tiparele riguroase ale actului administrativ.
Textul este unul savuros, care merită parcurs până la final. Iată ce a scris bărbatul care dorește să se întoarcă la copilărie.
”Subsemnatul, va aduc la cunoștință hotărârea irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de ADULT pe care o dețin acum abuziv.
După o analiză detaliată a situației, m-am hotărât să mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil de șase ani, cu toate drepturile și îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunțat cu prea mare ușurință.
Vreau să desenez cu cretă colorată pe stradă unde locuiesc, atunci când trec oameni mături și importanți spre serviciu, și să nu-mi pese de stresul lor în luptă cu minuțele și traficul care îi așteaptă.
Vreau să fiu mândru de trotinetă mea cea roșie, fără să mă nterseze cât costă asigurarea pe anul viitor.
Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poți mânca.
Vreau să stau întins la umbră unui copac, cu un pahar de limonadă în mână și cu ochii la norii pufoși care aleargă pe cer, întrebându-mă cu uimire de ce adulții nu fac la fel.
Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viață era simplă.
Atunci când tot ce știam se rezumă la cele șapte culori, cinci poezii, zece cifre și vocea mamei care mă chemă la masă când nu îmi era foame.
Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puține lucruri știam, pentru că nici nu știam cât de puține știam.
Vreau să cred, că odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpără cu prețul unei înghețate la pahar.
M-am maturizat prea mult și nici nu mai știu când m-am trezit mare. A fost cu siguranță un abuz și îmi cer iertare.
Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie și purificării etnice, copii abuzați și copii murind de foame, divorțuri, droguri în licee, prostituție, justiție coruptă, politicieni de mahala(...), frați învrăjbiți fără bani, ură, bârfă.
Am aflat despre materialism nedialectic și mame denaturate , care își vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbați, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împărații bătrâni mor că să facă loc pe tron prinților tineri, căsătoriți cu prințese câștigate în urmă ultimei zmeiade?
Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ți se putea întâmplă mai rău în lume era să nu fii ales în echipă lui Jenica repetentul, atunci când jucăm fotbal în curtea școlii?
Vreau să mă reîntorc la vremea când toți copiii citeau cărți folositoare, când muzică era neotrăvită, când televiziunea era pentru știri și emisiuni de familie, fără sex explicit și violentă implicită la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripețiile echipajului “Sperantei”, navigând cu “Toate pânzele sus” și pe mamă citindu-mi despre Iosif și frații săi.
Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericit!
Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau atribuțiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile cățărându-mă în copaci, călărind bicicletă vărului Cristi și citind Robinson Crusoe, ascuns în colibă înjghebată din ramuri și frunze de fag, în spatele grădinii.
Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de rațele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv și Internet, asigurări pentru mașini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarbă netăiată, computerul virusat și faptul că mașină a început să vrea la mecanic.
Va asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu întrebat: “Ce-o să te faci când o să crești mare?”, deoarece acum știu: vreau să fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm și să-l visez pe Florin Piersic-Harap Alb, gata cu știrile despre teroriști, bombe și căderi de avioane. Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonant, ochelari pierduți, medicamente scumpe și dinți de porțelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din funcția de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, noblețea vorbelor, o lume a cuvântului dat și respectat, a dreptății, a păcii, a viselor împlinite, a imaginației înnobilate, a îngerilor buni și a omului după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu.
Vreau să am iarăși șase ani și jumătate. Fiți voi mari și importanți și ocupați și îngrijorați. Eu vreau să cresc MIC!”, scrie pe forumului site-ului crestinortodox.ro
Prin această scrisoare de demisie, utilizatorul a decis să spună unei lumi întregi ce se află, de fapt, în sufletul unui adult nostalgic după vremurile copilăriei.
Urmareste-ne pe Google News
