Ne pregătește sau nu ne pregătește școala pentru a fi adevărați adulți? Cu siguranță că și tu ți-ai pus la un moment dat această întrebare și, cel mai probabil, între timp i-ai aflat și răspunsul. Ei bine, din păcate, niciun profesor din facultate nu ne va învăța cum să gestionăm viața. La momentul actual, școala nu ne învață cum să fim adulți, cum să ne descurcăm în viață sau cum să muncim.
Acest lucru l-a învățat pe pielea ei și Julia, o tânără de doar 22 de ani. În urmă cu câteva luni, ea a obținut primul ei loc de muncă într-o companie în cadrul căreia fusese stagiară în timpul facultății. Copleșită de felul în care se întâmplă lucrurile atunci când treci de la statutul de student la cel de salariat, Julia s-a hotărât să le povestească și altora ce a realizat ea după primele două luni de muncă. Aceasta este povestea ei:
“Am început primul meu loc de muncă cu normă întreagă chiar la câteva zile după ce mi-am dat licența. Îmi place să spun că „Am terminat școala vineri și am început să lucrez cu normă întreagă luni și nici măcar nu absolvisem oficial încă!”. Având în vedere faptul că totul s-a întâmplat în mediul online în ultimul an și jumătate, tranziția nu s-a simțit atât de tare precum ar fi fost dacă totul s-ar fi întâmplat fizic. Tot ce a trebuit să fac a fost să schimb platforma de comunicare și de lucru. Am trecut de la Zoom, platforma pe care se țineau orele mele online la Teams, platforma pe care comunicam cu colegii de muncă. Așa am început eu o nouă etapă din viața mea. Din fericire, nu eram chiar nouă în compania în care lucram. Am făcut un stagiu acolo pe parcursul verii ca mai apoi să mă pot angaja cu normă întreagă.
Deși aveam o experiență de 4 luni de zile în firma respectivă, mi-am dat seama destul de rapid că lucrurile se schimbă în totalitate atunci când te angajezi oficial și cu normă întreagă. Viața de student se terminase și eu nu eram pregătită pentru ceea ce urma. Din păcate, a fi un student bun nu înseamnă a fi un angajat bun. Lucrurile nu se întâmplă exact așa cum credem. În timp ce la școală mă chinuiam să țin pasul, la noul meu job trebuia să mă zbat să evoluez. Nimeni nu te învață la școală cum să faci rost de primul job și, mai mult, nimeni nu îți explică ce ar trebui să faci atunci când îți găsești primul loc de muncă, cum ai putea evolua în cadrul lui. Astfel, mulți dintre noi ajungem să credem că dacă am scos-o la capăt în timpul facultății, vom ajunge să o scoatem la capăt și atunci când suntem angajați. Ei bine, un loc de muncă nu pretinde să o scoți cumva la capăt așa cum se întâmplă în facultate.
Anul școlar este împărțit semestre, cu un număr fix de cursuri pe semestru. Programa pentru fiecare curs arată exact ce ar fi trebuit învățat în fiecare săptămână și când urmează examenele, evaluările. În cazul temelor, știi, în general, ce trebuie să faci pentru a obține nota maximă. Pe scurt, pentru a fi un bun student trebuie doar să încerci să ții pasul și să nu lași temele nefăcute.
În schimb, la un loc de muncă lucrurile stau total diferit. Progresul este verificat o dată pe an sau de două ori, dar munca ta de pe parcursul anului nu poate fi introdusă într-o programă sau explicată într-un singur cuvânt. De altfel, stresul este mult mai mare. Te întrebi constant ce ai putea face pentru a fi un angajat mai bun și pentru a fi cu un pas înaintea colegilor tăi. Nu aș putea asemăna nimic din ceea ce am făcut pe parcursul stagiului la această companie cu ceea ce fac acum ca și angajat. Atunci am avut trei sau patru proiecte deja stabilite care trebuiau finalizate până la finalul stagiului, știam clar când voi părăsi acel loc și nu eram nevoită să mă gândesc la modul în care va funcționa această afacere peste un an de zile. În timpul facultății ești responsabil doar de tine, în timp ce atunci când muncești ești responsabil față de tine, față de managerul tău și față de restul echipei. La școală, dacă iei o notă mică sau ai ratat o temă vei fi doar tu afectat, în timp ce la locul de muncă greșeala ta îi va afecta și pe restul.
Un alt lucru care mi s-a părut foarte ciudat la locul de muncă a fost faptul că toți oamenii care mă înconjurau erau diferiți și aveau vârste diferite. La școală, toată lumea avea aproximativ aceeași vârstă, interesele erau comune și nivelul de cunoștințe era asemănător pentru fiecare în parte. La serviciu, lucrurile sunt exact opuse. Eu sunt cea mai mică din compania în care lucrez, iar acest lucru mă sperie teribil. Sunt înconjurată de persoane mult mai mari ca mine, mai mature și inteligente. Mă bucur că am în jurul meu astfel de modele de urmat, dar, în același timp, mă simt intimidată de către cei cu mai multă experiență.
Nu-mi aduc aminte ca în timpul liceului sau în timpul facultății să fi auzit pe cineva vorbind despre cât de diferită este viața de student față de cea de salariat. Nimeni nu mi-a spus vreodată cum vor sta lucrurile cu adevărat atunci când voi termina școala. Nimeni nu mi-a spus că va trebui să renunț la gândirea și la comportamentul meu în favoarea primului loc de muncă. Mi-aș fi dorit ca aceste lucruri să ne fi fost explicate în școală, șocul nu ar mai fi fost așa mare astfel.
Chiar și așa, în ciuda provocărilor zilnice pe care le aduce primul loc de muncă, aș alege oricând să muncesc în loc să fiu din nou studentă. În doar două luni de când m-am angajat am învățat atât de multe lucruri pe care nu le-aș fi învățat nici în 10 ani de școală. Ai parte de atât de multe oportunități atunci când lucrezi. Poți evolua constant atât profesional, cât și personal și tocmai din această cauză mă bucur că am ajuns în acest punct. Chiar dacă școala m-ar fi putut pregăti mai bine pentru primul loc de muncă, consider că m-am descurcat bine și pe cont propriu!“.
Aceasta a fost povestea Juliei despre primul ei loc de muncă. Tu ce crezi? Ne pregătește școala să fim adulți?
Citește și: Piramida lui Maslow: ce înseamnă și cum te ajută în viața de zi cu zi
Surse articol: Thoughtcatalog, Dailyadvent, Forbes
Urmareste-ne pe Google News
