Monica Bîrlădeanu radiază acum de fericire, dar a avut o copilărie extrem de grea alături de tatăl abuziv. „A trebuit să aleg între mama şi tata"
Parcursul Monicăi Bîrlădeanu spre celebritate și împlinire pe plan personal a fost greu și anevoios. A avut o copilărie marcată de violența și alcoolismul tatălui ei și de divorțul părinților și o adolescență în care a muncit cot la cot cu mama sa. Acum este o femeie care radiază de fericire, dar sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul timpului sunt incredibile.
Din copilărie a purtat pe umeri poveri mult prea mari!
Ce dramă ascunde frumoasa actriță, vedeta sexy care a ținut prima pagină a tabloidelor timp de foarte mulți ani? Ce se ascunde în spatele zâmbetului pe care l-a afișat pe data de 5 octombrie 2024, când a devenit soția lui Valeriu Gheorghiță?
Monica Bîrlădeanu este, pe lângă o cunoscută actriță și vedetă TV, o femeie matură și asumată, care a vorbit în cadrul unui interviu pe care l-a dat în urmă cu șapte ani despre traumele pe care le-a trăit în copilărie și în adolescență. Acum a revenit asupra acestora, invitată în podcastul lui Mihai Morar, „Fain și simplu”.
Divorțul dureros al părinților ei, întrebările tăioase ale unui judecător lipsit de empatie, moartea subită a tatălui sunt doar câteva dintre greutățile copilăriei. Toate au împins-o pe Monica Bîrlădeanu să ia pe umeri povara unor responsabilități mult prea mari pentru un copil firav de 12 ani.
„Aveam o frizură sinistră, care semăna cu cea a lui Răducioiu, tunsă scurt cu chică la spate”
Ce își amintește din copilărie Monica Bârlădeanu? În interviul dat pentru cei de la „Weekend Adevărul”, actrița se descrie ca fiind „copilul julit în genunchi tot timpul”, destul de exuberantă, care participa la toate jocurile din fața blocului. La școală era „foarte ambițioasă și competitivă”.
„Pentru că părinţii mei treceau printr-un divorţ şi erau foarte ocupaţi cu rezolvarea problemelor dintre ei, nevoia mea de confirmare venea de la şcoală. Aveam parte de respect şi mă simţeam semnificativă pentru un grup de oameni, pentru colegii şi profesorii mei, pentru simplul fapt că învăţam foarte bine.
Iar în mintea mea, respectul ăsta se traducea prin iubire. Aprecierea celor din clasă pentru rezultatele mele şcolare era felul prin care îmi procuram iubirea. Nici nu eram vreo frumuşică a clasei să zici că puteam fi altfel protejată. Aveam o frizură absolut sinistră, care semăna cu cea a lui Răducioiu: tunsă scurt, cu chică la spate, dar executată oricum foarte greşit pe mine.
Pe de altă parte, eu mereu m-am motivat singură. Nu era nevoie ca mama să-mi spună „Învaţă!“ – grija asta o avea mai mult cu fraţii mei. Eu nu puteam să concep că învăţătoarea m-ar putea ridica în picioare şi eu n-aş avea tema făcută. De altfel, din cauza acestui gând, am ajuns chiar pe masa de operaţie”, a declarat actrița din filmul „Moartea domnului Lăzărescu” pentru Adevărul.
Pe masa de operație... de la o minciună?
Legat de performanțele școlare, Monica Bîrlădeanu a mai mărturisit în urmă cu câțiva ani faptul că era într-o continuă competiție cu colega ei de bancă, Simona. Din spusele ei, coronița de premiul întâi o luau pe rând, an de an, dar în clasa a IV-a ceva s-a schimbat radical.
Actrița din serialul „Lost” își amintește cum ea avea doar note de 10, în timp ce colega ei numai 9. De aceea, când a uitat să își facă tema la matematică, s-a simțit nevoită să ticluiască o minciună. I-a spus mamei ei că o doare burta pentru a nu se duce la școală. Neștiind-o un copil plângăcios, mama a anunțat imediat învățătoarea, dar a sunat și la Spitalul pentru Copii „Sfânta Maria”. Ce-a urmat? Vedeta TV a intrat de urgență în sala de operații.
„M-au luat din pat şi am mers la spitalul de copii „Sfânta Maria“. Cred că atunci am avut primul atac de panică, pentru că eram convinsă că la spital o să se descopere că eu nu sunt deloc bolnavă. Totul se prăbuşea în jurul meu.
Doctorul Pandele a început să mă consulte: „Aici te doare? Aici? Dar aici?“, iar eu, după ce mi-am dat seama că am spus de prea multe ori „Nu“, am crezut că ar fi bine să spun şi un „Da“. Moment în care l-am auzit pe doctor cum a cerut să-mi facă fişă se internare şi m-a băgat în operaţie.
Eram amuţită din cauza panicii înfiorătoare, cred, şi nu am putut decât să-mi accept soarta: medicii mi-au făcut spălături, m-au băgat în operaţie, unde mi-au făcut epidurală şi m-au operat de apendicită.
Or, pentru un copil de 11 ani să fie treaz în operaţie e o experienţă groaznică. Doctorul nici nu i-a mai spus mamei că nu a descoperit niciun fel de problemă când m-a operat. Probabil, pe atunci, astfel de intervenţii aşa se întâmplau – te analizau ochiometric, te deschideau şi vedeau ei după-aia ce e de făcut.
Mi s-a părut atunci că plătesc cel mai mare preţ pentru o minciună. În plus, până la urmă, tot colega mea a luat coroniţa în anul ăla”, a continuat ea.
Adevărul despre această întâmplare i l-a spus mamei sale abia la 33 de ani, la o reuniune de familie. La aflarea acestei întâmplări, mama cu un ochi a râs și cu altul a plâns.
Copilărie marcată de dependența de alcool și de violența tatălui!
Copilăria i-a fost marcată de dependența de alcool și de violența tatălui care ulterior a decis să își încheie socotelile cu viața.
Uite cât de plastic descrie episoadele de violență conjugală: „Zgomotele înfundate, ştii cum e când loveşti un corp şi corpul ăla se loveşte de altceva, dar e un perete şi e o bufnitură. Loviturile în corp sună într-un anume fel. Teroare. Mai mare teroare era când după un episod din asta nu mai zicea niciunul nimic şi atunci îmi era frică să deschid uşa”, povestea Monica Bîrlădeanu într-o emisiune la Pro TV.
Între timp, mama asigura stabilitatea financiară într-o casă cu trei copii, profesând în paralel ca educatoare și ocupându-se de soarta a încă 30 de copii.
„Mama mea venea de la 30 de copii de la grădiniță, înnebunită, săraca, la alți 3 acasă, care ardeau fasolea, dădeau laptele pe foc, au lăsat apa deschisă și s-a inundat sufrageria. De toate. Venea și la un soț cu care nu se înțelegea, nu avea o relație.
Atunci era foarte complicat să vin și eu cu întrebările mele și cu trăirile mele emoționale. Era foarte complicat pentru că mama ducea pe umerii ei foarte multe. Fratele mai mare a trecut așa cumva prin adolescență foarte izolat și apoi a și plecat la școala militară devreme.
El nu a fost neapărat disponibil pentru dialog și nu aveam tipul ăsta de dialog. Cred că nici nu știam cum”, a menționat vedeta în podcastul lui Mihai Morar.
„Cred că divorțul lor m-a făcut să cred mai puțin în ideea de mariaj”
Deși acum trăiește cea mai frumoasă perioadă din viața ei, după ce s-a căsătorit cu alesul inimii sale, medicul Valeriu Gheorghiță, Monica Bîrlădeanu încă își amintește despărțirea părinților ei din trecut și modul în care a influențat-o.
Alegerile pe care a trebuit să le facă, umilința abandonului, lipsa de empatie a judecătorului de la „ședința publică”, toate au marcat-o pe viață.
„Separarea e destul de urâtă, dar, chiar şi aşa, mi s-a părut că e mai bine ca ei să fie fericiţi separat decât să continue împreună, dar nefericiţi. Cred că divorţul lor m-a făcut să cred mai puţin în ideea de mariaj.
N-am simţit că am această aspiraţie nici când aveam o doză de naivitate şi abia descopeream lumea. Însă cel mai traumatizant moment a fost când, la şedinţa publică, de faţă cu mulţi alţi oameni pe care eu nu-i cunoaşteam, a trebuit să aleg între mama şi tata – să spun de cine îmi place mai mult, cu cine vreau să locuiesc în continuare.
E îngrozitor să spui „cu mama“ în timp ce-ţi ţii tatăl de mână. Nu te mai poţi uita la el de ruşine pentru că a fost nevoit să îndure umilinţa abandonului unui copil care, în momentul ăla, poate să însemne întreaga lume pentru el.
Pe atunci, fratele meu mai mare avea 18 ani, deci avea deja o independenţă, iar cel mic rămânea oricum în grija mamei, pentru că era încă la o vârstă foarte fragedă. Însă eu, la 12 ani, pentru că aveam o aşa-zisă responsabilitate parţială, am fost nevoită să mă pronunţ.
Acela a fost momentul şi motivul pentru care m-am hotărât să urmez, mai târziu, Facultatea de Drept – voiam să schimb procedura asta barbară”, a declarat Monica Bârlădeanu pentru Weekend Adevărul.
Ulterior, artista mărturisește că o vreme tatăl ei a dispărut, după care copiii au reînceput să-l viziteze. Până când acesta a decis să își pună capăt zilelor.
„Într-un fel, îi sunt recunoscătoare”
Atunci când avea doar 12 ani, vedeta a trecut prin clipe cumplite atunci când tatăl ei a decis să-și pună capăt zilelor. În interviul acordat în urmă cu șapte ani a povestit și despre cum a afectat-o decesul părintelui: „M-a afectat teribil pierderea lui, bruscă, chiar în vara când învăţam pentru admiterea la facultate. A fost foarte dificil.
Şi, într-adevăr, a fost o adolescenţă grea, dar căreia, într-un fel, îi sunt recunoscătoare, pentru că, poate dacă noi nu eram într-o situaţie aşa de dificilă financiar, de exemplu, după plecarea lui tata, nu s-ar fi născut aşa repede în mine simţul responsabilităţii.
O vedeam pe mama neajutorată, muncea foarte mult – venea de la 30 de copii la grădiniţă, la 3 copii acasă. Şi atunci am simţit nevoia de a participa la veniturile familiei, aşa că m-am angajat prima dată la 16 ani, la o terasă lângă gară. Am minţit că am, de fapt, 18 ani, altfel nu m-ar fi primit.
Ca să nu creez îndoieli, m-am machiat mai strident, mi-am pus nişte şosete în sutien şi aşa am primit postul! Abia când trebuia să iau salariul şi a trebuit să prezint buletinul, cei care mă angajaseră „m-au cunoscut“ mai bine. Au înţeles că era important pentru mine să muncesc şi m-au primit şi în vara viitoare”.
„Lucram 24 de ore cu 48, intram dimineața și ieșeam a doua zi dimineața la o terasă unde se obișnuia să se bea multă bere”
Cărțile și coronița nu mai erau singurele preocupări ale fetei care își luase primul job pentru a deveni „partenerul” mamei sale și pentru a o ajuta să își crească frații.
„Cred că în acea perioadă am realizat că am un soi de anduranţă şi că, dacă sunt nevoită să obţin sau să fac ceva, mă voi strădui oricât. Fac orice. Era, într-adevăr, o terasă unde se obişnuia să se bea multă bere.
Lucram 24 de ore cu 48: intram dimineaţa şi ieşeam a doua zi dimineaţa. Am adormit de multe ori pe scaune, între 2.00 şi 4.00 dimineaţa, când sunt orele moarte, după care începeau să apară navetiştii. Pe de altă parte, atunci am înţeles cât de important e să-ţi câştigi propriii bani. Primeam, dintr-odată, o formă de admiraţie din partea prietenilor de la bloc, pentru că „m-am descurcat“.
Aşa se spunea atunci. Iar acasă, devenisem partenerul mamei cu care ea îşi cântărea deciziile. Devenisem un adult cu drepturi depline la masa de vot din casă. Şi câştigam bine. Ţin minte că, într-o sâmbătă seara, puteam să primesc, doar din bacşiş, tot salariul mamei. Asta arată şi cât de disfuncţională era societatea în acele vremuri”, a continuat actrița.
Din primii bani actrița din serialul „Vlad” susține că și-a cumpărat cașcaval și un calup de șuncă presată pe care l-a servit cu frații săi la masa de dimineață.
„Voiam să fiu vânzătoare la aprozar”
Orice copil primește această întrebare în primii ani de viață, „ce vrei să te faci când vei fi mare?”.
Uite ce surprinzător a răspuns Monica Bîrlădeanu reporterilor de la Weekend Adevărul: „voiam să fiu vânzătoare la aprozar. Mi se părea că doamna de la aprozar era cea mai influentă persoană din cartierul nostru. Mă fascina cum, de la fereastra tonetei cu grilaje, ne vindea zarzavaturi şi uneori mai dosea câteva ouă în sacoşele oamenilor care aşteptau la rând, făcându-le un semn uşor din cap că mai mult nu poate să pună.
Aveam sentimentul că ea învârte cartierul pe degete şi voiam să fiu şi eu ca ea, de partea ei, pentru a-i ajuta pe oamenii care aveau nevoie”.
O femeie împlinită atât pe plan profesional, cât și personal, Monica Bîrlădeanu nu a avut deloc o viață ușoară. Ți-am dezvăluit o parte din parcursul greu al unei fete care a servit la terasă pentru a-și ajuta mama, a ajuns pe catwalk, a jucat în filme memorabile și-a apărut apoi pe platourile de filmare ale producțiilor americane.
Surse foto: instagram.com, instagram.com, instagram.com, instagram.com,
Surse articol: click.ro, adevarul.ro, youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
