Cristi Georgescu, acum în vârstă de 35 de ani, a venit pe lume chiar noaptea de Crăciun a anului 1987, la Maternitatea Ploiești. Fericirea nașterii sale a fost umbrită, totuși, de o greșeală teribilă pe care a comis-o medicul responsabil de femeia care i-a dat viață.
View this post on Instagram
Doctorul, a cărui identitate nu s-a mai aflat până în ziua de azi, a decis, pe moment, să facă cezariană mămicii, deși sarcina sa nu prezentase nicio complicație în timp. Și așa, într-o secundă de neatenție, atunci când a secționat burta femeii, a tăiat și mâna micuțului care aștepta să-și înceapă aventura vieții alături de ceilalți doi frați ai săi.
Eroarea de atunci s-a încercat a fi ascunsă printr-un scenariu greu de imaginat. În timp ce proaspăta mămica a fost transferată la secția de terapie intensivă, bebelușul ei a ajuns la morgă... în viață, dar declarat mort. Trei ore mai târziu, în timp ce își ducea suferința de unul singur pe podeaua rece, este descoperit de o asistentă care își dă seama că micuțul are toate șansele să trăiască. Iar Cristi Georgescu, luptător fiind din fire, a făcut mai mult de atât. Și-a transformat suferința într-un har, iar acum și-o poartă cu demnitate pe micile ecrane și nu doar.
Cristi Georgescu alături de mama sa
"Am fost cu adevărat un dar! Și am fost extrem de dorit, chiar dacă părinții mei mai aveau copii. Deși parcursul meu de la naștere nu a fost unul tocmai obișnuit, au avut încredere că voi supraviețui în ciuda tuturor celor întâmplate!
M-am născut în ziua de Crăciun, iar Dumnezeu a făcut o minune cu mine! Îi mulțumesc zi de zi că am primit o asemenea binecuvântare, că are un plan cu mine și că mereu mă ocrotește.
Sunt credincios, atât cât pot, căci suntem oameni și prin fiecare fapt suntem supuși greșelilor, dar da, simt că este o binecuvântare însăși puterea Celui de Sus care mi-a hărăzit un destin frumos.
Eu simt că datorez viața fiecărui om prin intermediul căruia Dumnezeu a lucrat, și implicit Lui. Lista va fi mereu aceeași, iar ordinea niciodată nu a contat: asistenta, mama, cei dragi… toți cei care și-au dorit să mă vadă salvat și s-au rugat pentru mine.", povestește reporterul de la Antena 1 într-un interviu pentru Life.
Deși părea că destinul i-a fost pecetluit de tragedia de la naștere, Cristi Georgescu a reușit să depășească așteptările tuturor și a devenit una dintre cele mai apreciate prezențe de la televizor. Cei care i-au dat puterea de a-și depăși durerea sunt chiar părinții lui.
"Extrem de mult m-au dorit și mi-au demonstrat asta încă din prima clipă de viață. Umăr, gât și membre îmi sunt. Îi simt alături în orice moment și recunosc, profit de ei….de la ei îmi iau toată energia. (...)
M-au educat frumos, mi-au insuflat valori pentru care să lupt și m-au îndreptat să cred în mine, în Divinitate, iar acum le sunt recunoscător. Avem o relație frumoasă! Ne iubim și asta contează foarte mult!", a mai adăugat el.
Spre surprinderea publicului larg, copilăria jurnalistului nu a fost deloc dificilă. După cum mărturisește chiar el, la școală a avut noroc "de un colectiv de copii frumoși, bine educați și deschiși", care nu l-a considerat niciodată un caz social. El a mai învățat, de asemenea, să combată tragediile cu autoironie, motiv pentru care nu s-a considerat altfel decât un "copil normal".
"Am doar amintiri frumoase din acea perioadă! Uite, mie îmi place mult autoironia. Am supraviețuit eu celebrelor cântecele: „Dacă vesel se trăiește, bate așa” sau „Eu am 10 degețele” și nu am fost afectat niciodată de situația în sine. Dacă eu nu mă vedeam cu o lipsă, nici ceilalți nu mă vedeau. Este ca o perpetuare a unei trăiri.", a mai zis reporterul, referindu-se la copilăria sa.
Cristi Georgescu și-a dat seama care îi este drumul în viață tot pe când era doar un copil. A știut dintotdeauna că va ține microfonul într-o singură mână și că va vorbi în fața camerelor, cu pasiune și determinare, despre poveștile altora.
"Aveam acasă o veioză pe care o foloseam, prindeam de draperie un pled și construiam un mic studio de televiziune. Rudele îmi erau invitate și așa am început să iubesc această frumoasă lume! Apoi am continuat să construiesc pe asta, iar destinul a prins și această pasiune în planurile de viitor!", a mai mărturisit el.
Timpul a trecut și copilul de altă dată a ajuns unul dintre cei mai apreciați reporteri români, exact așa cum și-a dorit. Despre meseria pe care o practică cu atât de multă pasiune nu are decât lucruri bune de zis chiar dacă, din când în când, îi mai aduce și mici suferințe. Jurnalistul empatizează cu poveștile oamenilor și plânge deseori pentru dramele acestora.
"Empatizez mult cu poveștile oamenilor, pentru că mă implic emoțional și încerc atât cât pot să îi ajut, însă fac asta în intimitatea mea, căci nu vreau să fiu un bărbat plângăcios.", a mai declarat el.
Reporterul de la Observator nu a aflat nici până astăzi cine este medicul care i-a retezat mâna și nici nu îl interesează identitatea acestuia. Timpul l-a ajutat să-și vindece rănile sufletești și chiar să-l ierte pe cel cu pricina.
View this post on Instagram
"Suntem oameni, muncim, greșim… într-adevăr, greșeala medicului mi-a marcat viața extrem de tare... (...) Timpul a șters urmele și a intervenit iertarea deja de foarte multă vreme! Sunt de părere că lucrurile se întâmplă cu un scop. Poate că așa este scris undeva, Sus! Și sincer, în fond, la ce mi-ar folosi razbunarea! Iată ce plan măreț a avut Dumnezeu cu mine! Sunt recunoscător, împăcat, fericit!", a concluzionat el.
Cristi Georgescu a încheiat interviul oferit celor de la Life într-o notă extrem de amuzantă. Fiind întrebat cum s-ar numi cartea sa dacă, ipotetic, ar scrie una, el a răspuns: „Am mers pe mâna mea! este o carte pe care o și am în proiect.”
Urmareste-ne pe Google News
