Ce sunt hribii?
Hribii sunt ciuperci comestibile din familia Boletaceae, cunoscute pentru gustul lor plăcut și calitățile lor nutritive. Aceste ciuperci se găsesc în principal la marginea pădurilor de foioase și conifere din zonele umede, în emisfera nordică din Europa și America de Nord.
Există peste 300 de specii, dintre care cel puțin 200 de soiuri au fost identificate. Majoritatea speciilor de hribi sunt ciuperci ectomicorizice, ceea ce înseamnă că au o relație simbiotică cu copacii și plantele în jurul cărora cresc. Ei se ajută reciproc cu nutrienți prin învăluirea rădăcinilor copacului cu teci de țesut fungic. Hribii iubesc în special stejarul, mesteacănul, aspenul, molidul Sitka, pinul și copacii de cucută de vest.
Ca înfățișare, aceste ciuperci au o pălărie cărnoasă, în formă de clopot, în mai multe culori, de la nuanțe de galben până la maro închis. Pălăria este netedă și are tuburi dedesubt prin care se eliberează sporii.
Tulpina este solidă și masivă, de obicei de aceeași culoare sau mai închisă decât pălăria, adesea decorată cu un model de rețea în relief sau reticule.
Cele mai multe specii de hribi sunt comestibile, însă există și multe ciuperci toxice care pot provoca diverse simptome supărătoare, de la dureri de stomac până la boli severe. De obicei hribii otrăvitori nu sunt mortali pentru adulți, dar pot fi pentru copii și animale.
Hribii comestibili sunt apreciați pentru aroma și gustul lor, fiind folosiți în bucătăria tradițională pentru prepararea mai multor feluri de mâncare, de la ciorbe și supe până la preparate mai complexe. De asemenea, se pot conserva prin uscare.
Citește și: Răsfață-te cu niște delicioase ciuperci umplute la cuptor!
Beneficiile hribilor
Hribii comestibili sunt bogați în substanțe nutritive, fibre alimentare, vitamine și minerale. De asemenea, aceste ciuperci sunt sărace în grăsimi și au cantități suficiente de vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B9, C și E, dar și antioxidanți precum betacarotenul, licopenul și alte flavonoide. Pe lângă fier și calciu, ciupercile au și magneziu, cupru, fosfor, potasiu, zinc și seleniu.
Cel mai popular tip de hrib comestibil este Boletus edilus, cunoscut și sub denumirea de mânătârcă, hrib cenușiu sau funghi porcini. O porție de 100 de grame de B. edulis conține:
- Calorii: 81,8
- Grăsime: 1,7 gr
- Proteine: 7,39 gr
- Carbohidrați: 9,23 gr
- Fier: 7,39 mg
- Calciu: 11,95 mg
Datorită acestor nutrienți, hribii comestibili au următoarele beneficii pentru sănătate:
Efecte antioxidante. Nivelurile ridicate de polifenoli sau flavonoide din compoziția hribilor oferă acestora efecte antioxidante. Acest lucru înseamnă că ajută la distrugerea radicalilor liberi dăunători, care cresc riscul de a dezvolta boli cronice.
Prevenirea constipației. Datorită conținutului ridicat de fibre, hribii ajută la păstrarea sănătății intestinale și prevenirea constipației.
Protejează ficatul. Proprietățile antiinflamatorii ale hribilor ajută la protejarea ficatului împotriva leziunilor și bolilor. Studiile din laborator au arătat că antioxidanții din hribi protejează celulele hepatice de deteriorarea oxidativă, reduc nivelul moleculelor inflamatorii și previn inflamația celulelor hepatice.
Efecte antimicrobiene. Ciupercile comestibile din familia Boletaceae conțin mai mulți compuși bioactivi (acidul homogentisic, acidul galic, p-catechina) care prezintă proprietăți antibacteriene și antivirale. Acest lucru înseamnă că hribii pot fi de folos la prevenirea infecției rănilor din cauza bacteriilor rezistente la medicamente.
Ajută la controlarea tensiunii arteriale. Acest lucru se datorează conținutului scăzut de sodiu și nivelului ridicat de potasiu, dar și cantității semnificative de fibre și antioxidanți. Toți acești compuși ajută la prevenirea inflamației și la păstrarea sănătății inimii.
Potențiale efecte anticancerigene. Cercetările arată că extractele de Boletus edulis pot reduce creșterea celulelor maligne, în special în cancerul de sân.
Cum recunoști hribii otrăvitori
Ca să poți face diferența între hribi otrăvitori și comestibili, trebuie să cunoști în detaliu caracteristicile celor două tipuri de ciuperci. Identificarea ciupercilor comestibile poate fi dificilă chiar și pentru un cunoscător, însă există anumite aspecte pe care ar trebui să le iei în considerare, și anume:
Forma și culoarea ciupercilor. Hribii otrăvitori pot avea o gamă variată de culori, de la galben pal până la maro închis, dar unii pot avea pălăria de un roșu strălucitor. Dacă observi o ciupercă cu o colorare roșie pe tulpină, capac sau pori, evit-o deoarece cel mai probabil este toxică. Nu doar culoarea roșie este un semnal de alarmă. Amanita phalloides sau buretele morții este o ciupercă toxică, cu o pălărie în formă de clopot de culoare verde-măslinie, uneori cu pete mai deschise.
Miros și gust. Unii hribi otrăvitori pot avea un miros neplăcut sau un gust amar. Însă, recunoașterea hribilor otrăvitori pe baza mirosului sau gustului este nesigură și periculoasă, deoarece presupune expunerea la substanțe toxice.
Reticulații sau striuri. Unele specii de hribi otrăvitori pot avea reticulații sau striuri pe tulpină, dar aceasta nu este o caracteristică universală și poate să nu fie întotdeauna prezentă.
Alte modalități de a afla dacă hribii sunt otrăvitori sau nu includ:
-Taie ciuperca în jumătate pe verticală. Dacă pulpa devine albăstruie, cel mai probabil este toxică.
-Porii hribilor otrăvitori sunt colorați în verde sau albastru, prin urmare dacă întâlnești o astfel de ciupercă, stai departe de ea!
Specii de hribi otrăvitori
Iată câteva specii de hribi otrăvitori care ar trebui evitate:
Hribul dracului (Rubroboletus satanas). Această ciupercă este foarte toxică. Are pălărie roșie și pori galbeni, iar ingerarea sa poate duce la simptome severe de otrăvire.
Burete porcesc (Paxillus involutus). Această ciupercă este foarte toxică, putând fi chiar letală. Deși unele persoane care au consumat această ciupercă nu au pățit nimic, tratând-o termic foarte bine, buretele porcesc poate provoca o intoxicație foarte periculoasă denumită Sindromul Paxillus.
Hribul lupului sau hribul țigănesc (Boletus lupinus). Deși se găsește mai rar, acest hrib este otrăvitor. Îl poți recunoaște după pălăria roz-purpuriu cu marginea adesea de un galben strălucitor (în stare adultă). Când este tânără, ciuperca are pălăria gri-albui până ocru-cenușiu cu o brumă roză pe suprafață care însă este ușor de șters. Piciorul ciupercii este în partea superioară de un galben puternic, în jos spre bază ocru-roșiatic.
Hribul cerbului (Scleroderma vulgare). Această ciupercă are o toxicitate medie, provocând intoxicații ale creierului și gastrointestinale. Se găsește foarte frecvent în România și poate fi recunoscută după pălăria cu solzi bine reliefați, aspri și distribuiți neregulat. Coloritul variază de la un albicios inițial către un galben de lămâie în sfârșit ocru-maroniu sau chiar verzui. Buretele nu are picior.
Alte ciuperci toxice care nu fac parte din familia Boletaceae sunt:
Amanita phalloides (Buretele morții). Este una dintre cele mai periculoase ciuperci otrăvitoare. Are o pălărie verde sau maro-verzuie și un inel la tulpină. Această specie poate provoca leziuni grave la ficat și poate fi fatală.
Amanita muscaria (Buretele șarpe). Această ciupercă are o pălărie roșie cu pete albe și, uneori, un inel în jurul tulpinii. Deși nu este atât de mortală ca Amanita phalloides, poate provoca intoxicații severe.
Galerina marginata. Această ciupercă este mică și brună, asemănătoare cu bureții comestibili, dar extrem de otrăvitoare. Aparține aceleiași familii de ciuperci ca și Amanita phalloides.
Gyromitra esculenta (Cârpaci). Această ciupercă seamănă cu creierul și poate fi găsită în zonele de conifere sau de fag. Conțin substanțe chimice toxice care pot fi extrem de periculoase.
Cum prepari hribii ca să reduci riscul de îmbolnăvire
Pentru a reduce riscul de îmbolnăvire atunci când prepari hribii, iată câteva recomandări importante:
1. Dacă i-ai cules tu, asigură-te că i-ai identificat corect. Evită să culegi sau să consumi ciuperci sălbatice dacă nu ești complet sigur de identificarea lor sau dacă nu ai experiență în micologie. Hribii otrăvitori pot fi asemănători celor comestibili, așadar este esențial să fii sigur.
2. Culege-i din surse sigure. Chiar dacă acest lucru nu-ți va garanta alegerea corectă a hribilor comestibili, este important să culegi ciupercile din zone sigure și curate, evitând zonele contaminate sau poluate.
3. Curăță-i foarte bine. Acest lucru înseamnă să îndepărtezi resturile de pământ sau alte impurități. Nu spăla ciupercile sub jet de apă, deoarece acestea pot absorbi excesul de apă, schimbând textura și gustul lor.
4. Gătește hribii corect. Acest lucru implică gătirea lor la temperaturi ridicate pentru a distruge eventualele bacterii sau toxine. Fierbe-i, prăjește-i sau gătește-i bine pentru a evita orice risc.
5. Consumă hribii în cantități mici pentru a testa reacția corpului tău. Dacă ai orice reacție negativă (simptome gastrointestinale sau alte manifestări), întrerupe consumul și adresează-te unui medic.
6. Dacă nu gătești ciupercile imediat, depozitează-le într-un loc răcoros și uscat. Nu le păstra prea mult timp, deoarece se pot degrada rapid.
Siguranța este cea mai importantă când vine vorba de consumul de ciuperci sălbatice. Dacă ai îndoieli cu privire la identificarea ciupercilor, evită să le consumi. Este întotdeauna mai sigur să achiziționezi ciuperci comestibile de la magazine de încredere sau de la producători autorizați pentru a evita intoxicarea cu hribi otrăvitori.
Testul prin care recunoști ciupercile otrăvitoare
Unele persoane spun că principalul test prin care recunoști ciupercile otrăvitoare este fierberea lor împreună cu o lingură de argint. Dacă lingura se înnegrește, cel mai probabil ciupercile sunt toxice.
Chiar dacă acest test este practicat de mulți oameni, specialiștii spun că nu trebuie să te bazezi pe el. Identificarea ciupercilor otrăvitoare poate fi o sarcină dificilă și periculoasă pentru un necunoscător. Este important să înțelegi că nu există un "test simplu" pentru a distinge hribii otrăvitori de cei comestibili. Recunoașterea precisă a ciupercilor necesită cunoștințe detaliate despre caracteristicile speciilor de ciuperci, iar unele dintre aceste caracteristici pot fi subtile sau schimbătoare, ceea ce face identificarea unui amator riscantă.
Cea mai sigură abordare este să nu culegi sau să consumi ciuperci sălbatice decât dacă ești complet sigur de identificarea lor sau dacă ai experiență în micologie.
În concluzie, hribii otrăvitori pot fi destul de greu de identificat. Pentru a evita riscul de intoxicare, cel mai bine achiziționează ciupercile din comerț, din surse de încredere.
Urmareste-ne pe Google News
