Complexul de inferioritate: ce este și cum îl recunoști?

Ce este complexul de inferioritate?

Complexul de inferioritate este un termen folosit atunci când o persoană suferă de o stimă de sine scăzută cronică. O astfel de persoană se va autocritica într-un mod exagerat în orice moment al vieții, dar mai ales atunci când se confruntă cu un eșec. Problema majoră este că, o combinație dintre stima de sine scăzută și autocritica exagerată constantă este deosebit de periculoasă. Ea va ține pe loc persoana respectivă, atât pe plan personal, cât și profesional, creând un cerc vicios din care este extrem de dificil să iasă.

În general, se spune că primești exact ceea ce aștepți, iar oamenii cu o stimă de sine foarte scăzută așteaptă foarte puțin de la viață și de la ei înșiși. Pe măsură ce dezamăgirile cresc, aceste persoane se descurajează din ce în ce mai mult și se critică din ce în ce mai tare. Rezultatul este un sentiment omniprezent de inferioritate față de alți oameni în toate aspectele vieții: psihologic, intelectual, social și fizic.

Asociația Americană de Psihologie (APA) definește complexul de inferioritate ca fiind „un sentiment de bază de inadecvare și nesiguranță, care derivă din deficiența fizică sau psihologică reală sau imaginară”. Termenul datează din 1907, când a fost inventat de influentul psihanalist Alfred Adler pentru a explica de ce atât de mulți oameni par să nu aibă motivația de a acționa în interesul lor și de a-și urma scopurile în viață. Totuși, psihiatrii, psihologii și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale contemporane evită folosirea acestui termen, înlocuindu-l pur și simplu cu ”stimă de sine scăzută”.

Simptomele complexului de inferioritate

Psihologii spun că este normal să te simți inferior din când în când. Important este, însă, modul în care reacționezi la astfel de sentimente.

Încerci să faci mai bine ce nu ți-a ieșit de data aceasta? Accepți că orice eșec este o lecție din care trebuie să înveți și apoi să treci mai departe? Sau te închizi în tine, te lamentezi sau mai rău, devii gelos/invidios pe ceilalți? Dai vina pe alții sau îți asumi responsabilitatea? În funcție de răspunsurile la aceste întrebări, îți poți da seama dacă suferi sau nu de complexul de inferioritate.

În fond, esența unui complex de inferioritate constă în a avea gânduri, sentimente, comportamente și tendințe negative. Prin urmare, semnele care îți pot atrage atenția că suferi de acest complex pot fi:

• Te concentrezi în mod repetat asupra gândurilor care sunt supărătoare.
• Ești copleșită de rușine, vinovăție și ți se pare că nu-ți iese niciodată nimic, dar dai vina pe alții pentru fiecare eșec de-al tău.
• Te aștepți mereu la ce este mai rău, renunți ușor.
• Ai tendința să te izolezi față de prieteni și familie.
• Cauți mereu să atragi atenția și validarea celor din jur, prefăcându-te că ești bolnav, supărat, deprimat sau prin agresiune.
• Nu îți asumi riscuri, eviți competițiile de orice fel.
• Ești extrem de sensibil atât la complimente, cât și la critici.
• Nu poți stabili contact vizual cu persoanele cu care interacționezi.
• Vorbești pe un ton foarte scăzut, cu o voce tremurată.
• Nu poți sta mult timp într-o relație.
• Ai ca trăsături de personalitate, perfecționismul și nevroticismul.

Cauzele complexului de inferioritate

Conform cercetărilor, complexul de inferioritate se dezvoltă dintr-o combinație de factori, inclusiv:

Predispoziție genetică

Studiile au arătat că persoanele care au moștenit un anumit tip de receptor pentru oxitocină (hormonul ce contribuie la emoții pozitive) sunt mai pesimiști și au o stimă de sine mai scăzută în comparație cu alte persoane.

Experiențele din copilărie și mdeiul familial

Un copil ce a primit în mod constant de la părinți critici și vorbe dure precum: „Ești prost”, „Nu ești în stare de nimic” și altele asemenea se simte neputincios, lipsit de valoare, timid și lipsit de orice entuziasm. Un astfel de copil nu are deloc încredere în sine și este mai predispus la dezvoltarea complexului de inferioritate până la maturitate.

Standardele nerealiste impuse de societate

Publicitatea, rețelele sociale, celebritățile și prejudecățile societății pot crea sau întări sentimentele de neîncredere în sine. Atunci când societatea ne spune mereu cum ar trebui să arătăm, să ne comportăm și să gândim, dacă nu ne încadrăm în aceste standarde, ne putem simți izolați, inferiori și inutili. Nu mai știm cine suntem și care este valoarea noastră reală.

Defecte fizice

Persoanele care au anumite defecte fizice, precum trăsături faciale și corporale disproporționate, greutate în exces, defecte de vorbire sau vederea defectuoasă tind să dezvolte mai ușor complexe de inferioritate.

Diagnosticul complexului de inferioritate

Complexul de inferioritate nu este o tulburare de sănătate mintală ce poate fi diagnosticată ca atare. Cu toate acestea, psihologii consideră că stima de sine scăzută poate fi un simptom al unor probleme psihologice, precum tulburările de anxietate sau depresia. Studiile au arătat că stima de sine scăzută este un factor major în dezvoltarea și menținerea depresiei.

Complicațiile complexului de inferioritate

În funcție de gravitatea sa, un complex de inferioritate poate avea un impact substanțial asupra vieții unei persoane, afectând atât munca, cât și relațiile sale.

De exemplu, într-o relație, o persoană cu un complex de inferioritate poate fi de acord cu orice îi propune partenerul de viață. Această acceptare poate duce la sacrificarea nevoilor, dorințelor și obiectivelor sale. La fel se poate întâmpla și la locul de muncă. Această persoană nu își va asuma niciodată o muncă mai dificilă sau o nouă responsabilitate, ceea ce va face ca ea să nu fie percepută ca un angajat de valoare și va fi trecută pe lista de așteptare atunci când vine vorba de promovări și creșteri salariale.

Alte probleme care pot apărea din cauza complexului de inferioritate sunt riscul de a dezvolta o problemă de dependență (consum de droguri, alcool) și tulburări de alimentație.

Însă, cel mai grav efect al unui complex de inferioritate este riscul crescut de suicid. Studiile arată faptul că persoanele cu sentimente puternice de inferioritate au o tendință puternică spre sinucidere.

Tratamentul complexului de inferioritate

Un complex de inferioritate netratat poate rezista ani de zile, chiar și toată viața, în primul rând pentru că este atât de greu pentru oamenii cu o viziune negativă înrădăcinată despre ei înșiși să absoarbă informații pozitive.

În general, dacă suferi de un complex de inferioritate, este greu să faci față singur acestei probleme. Vei avea nevoie de alte persoane din exterior care să-ți valideze și confirme valoarea, astfel încât aceasta să devină credibilă. Din acest motiv, cel mai bun indicat lucru pe care îl poți face este să discuți cu un terapeut cu experiență care te poate ajuta să câștigi încredere și stimă de sine.

Indiferent dacă sentimentele tale de inferioritate sunt legate sau nu de o stare de sănătate mintală diagnosticabilă, terapia ar trebui să fie o primă opțiune viabilă. În funcție de simptomele pe care le ai și dacă acest complex de inferioritate derivă dintr-o tulburare de anxietate, specialiștii te pot ajuta fie prin terapie, fie prin medicație.

Terapia cognitiv-comportamentală - este procedura prin care terapeuții învață oamenii într-un mod foarte structurat să-și analizeze gândurile și sentimentele negative și să le schimbe treptat în timp, verificându-le validitatea.

Practic, această terapie îi ajută pe oameni:

• Să nu mai gândească în termeni de ”totul sau nimic” (să creadă că lucrurile sunt toate fie bune, fie rele).
• Să nu se mai concentreze doar pe aspectele negative, distorsionându-și viziunea asupra propriei persoane.
• Să nu mai transforme elementele pozitive în negative (de exemplu să-și subevalueze succesele și complimentele).
• Să nu mai tragă concluzii negative atunci când puține dovezi susțin aceste concluzii.

Terapia de acceptare și angajament - este o formă de psihoterapie care utilizează atenția și strategiile comportamentale pentru a ajuta persoanele care se luptă cu probleme precum depresia, anxietatea sau dependența. Spre deosebire de alte tratamente, scopul terapiei nu este de a reduce simptomele, ci de a încuraja oamenii să acționeze în moduri care sunt semnificative pentru ei, chiar și atunci când acest lucru duce la gânduri și sentimente dificile.

Terapie dialectică comportamentală - implică formarea unor abilități, precum: atenție, eficiență interpersonală, reglare emoțională și toleranță la suferință pentru a gestiona și tolera mai bine distresul emoțional. De asemenea, această terapie include și strategii de rezolvare a problemelor care ajută persoanele să identifice comportamentele extreme și să le înlocuiască cu comportamente mai eficiente şi mai utile.

Medicamente. În cazuri foarte grave, în care stima de sine este extrem de scăzută și cauzează depresie, pot fi recomandate anti-depresive.

Complex de superioritate vs complex de inferioritate

Un alt semn clar al unui complex de inferioritate este opusul său: tulburarea de personalitate narcisistă sau, altfel spus, complexul de superioritate. Conform specialiștilor, părerea exagerată despre abilitățile și realizările personale (simptom clar al complexului de superioritate) apare, de obicei, dintr-o supracompensare a sentimentelor de inferioritate. Psihologii spun că persoanele cu tulburări de personalitate narcisistă pot părea că au un simț exagerat al propriei lor importanțe, însă în spatele acestei măști de ultra-încredere se află o stimă de sine fragilă, vulnerabilă la cele mai mici critici.

Așadar, complexul de inferioritate este o problemă cu care se confruntă mulți oameni și care poate avea complicații grave. Dacă și tu ai o stimă de sine scăzută, este important să cauți ajutor de încredere.

Citește și: INTERVIU | psiholog Daniela Dumitrescu ne învață cum să dezvoltăm o relație sănătoasă cu imaginea de sine