Din Societate în Mulțime: oare cine va controla lumea?
Pe parcursul primelor două romane din seria „Metafora Puterii” (ai recenziile aici și aici, ca să îți reîmprospătezi memoria), am asimilat o lecție importantă: când treci din Societatea ultratehnologizată în Mulțimea de dincolo de Zid, guvernată de credință, e ca și cum te-ai muta „din lac în puț”. Cu alte cuvinte, am descoperit că ambele forme de organizare ale umanității în zorii viitorului sunt la fel de toxice.
„Puterea” începe în trombă, fără preambulul cu care ne obișnuise autoarea, dând practic de înțeles din primele pagini că va fi un roman mistuit de acțiune. După ce frații gemeni Castor și Hera au eșuat să își întoarcă mama de partea binelui, Eulice continuând să ia decizie dezastruoasă după decizie dezastruoasă în calitate de Lider al Mulțimii, și Tim este îndepărtat, se mai cimentează o cărămidă în construcția decăderii acestui personaj odinioară admirat: Eulice hotărăște, profund influențată de Togvav, să își arunce copiii în închisoare. Autoiluzionându-se că procedează așa pentru că binele poporului e mai presus de propria calitate de mamă, femeia cade tot mai mult în mrejele conducătorului misterios al Ordinului, despre care tot nu am aflat cum a obținut nemurirea. Și acesta e doar unul dintre „punctele fierbinți” ale cărții.
Continuând să divizeze structura romanului său între Mulțime și Societate, Cezara Zamfir ne poartă pe urmele lui Tim, care, alături de foștii aliați ai lui Eulice, Willow și Rwoden, este preluat sub aripa protectoare a lui Fyhar în Societate. Aici e angrenat grosul „acțiunii” romanului. Sesizând că fosta conducere i-a ascuns multe, Fyhar dă mână liberă medicului și omului de știință Cesar să acceseze conștiința lui Sandford, decedat între timp, și să primească astfel răspuns la multele întrebări ridicate despre abuzurile Sistemului. De ajutor în această misiune dificilă e și Dermin, fiul regăsit al lui Fyhar.
Nu vrem să îți stricăm surpriza, tot ce putem să îți spunem e că Sandford continuă să fascineze și în calitate de conștiință, iar relatările sale te vor lăsa de la început cu gura căscată. Cezara Zamfir și-a făcut cu conștiinciozitate temele și trebuie să reliefăm că partea științifică a experimentelor și a dezvoltării Societății e impecabil concepută. O să îți explici multe în acest incipit de roman.
Pentru că ne-am obișnuit cu efectele devastatoare ale puterii, suntem uimite să constatăm că Fyhar pare a fi un conducător înțelept, cu capul pe umeri. Nu numai că acceptă, dar chiar inițiază o împărțire a responsabilităților și conturează schițele unei lumi democratice, echilibrate, care să respecte individul. Aproape că sună prea frumos ca să fie adevărat? Așa credem, și Tim ne dă dreptate, în felul său: adolescentul e mult mai preocupat de salvarea fetei pe care o iubește, Hera, și a prietenului său Castor, decât de armonia din sânul Societății, și, ca un lider benevol, Fyhar acceptă să îi pună la dispoziție resursele necesare spre a-i elibera pe gemeni, cu o singură condiție, aceea de a nu încălca pactul de neamestec semnat cu Eulice.
Fyhar chiar pare prototipul conducătorului perfect, nu? Oare să nu aibă nicio slăbiciune? Nu va fi nevoie să te întrebi prea mult, căci în scenă apare Ine, cea unsă cu toate alifiile, comandantul departamentului securității.
De aici ițele se complică și mai tare, iar aventura eliberării lui Castor și a Herei va schimba încă o dată fața lumii. Metafora puterii va deveni mai pregnantă, mai dură și mai incisivă, iar atunci când se pune în calea iubirii, amenință să zguduie un univers.
Iubirea și puterea, motoarele existenței umane
Nu e deloc ușor să te afli în pielea Cezarei Zamfir: universul închipuit de tânăra autoare atârnă de un fir de păr. Orchestrând cu inteligență și talent răsturnări de situație care mai de care mai amăgitoare, scriitoarea ne-a făcut dependenți de acest ritm fulgerător al acțiunii, care nu încetinește nici în „Puterea”.
„Zidul” ne-a familiarizat cu lumea și cu personajele, „Confruntarea” a adus acțiune berechet, iar „Puterea” pășește undeva la mijloc, pe o frânghie subțire deasupra unei prăpăstii. Avem parte de aventură și de neprevăzut, dar ne place mult că personajele, lăsate cumva pe un plan secund în al doilea roman, își continuă dezvoltarea și evoluția.
Dacă în prima parte a seriei desfășurarea acțiunii s-a localizat prioritar în Mulțime, iar în al doilea titlu am avut parte de o reprezentare aproape egală a lumilor separate de Zid, în această carte atenția e îndreptată mai mult către Societate. Descoperim informații noi, completăm goluri, clarificăm dileme și înțelegem tot mai mult din mecanismele Sistemului. În centrul acestor dezvăluiri stau Sandford și Fyhar, și mai ales cel din urmă pare să preia greutatea celor mai edificatoare scene. În sfârșit putem admira un bărbat onorabil, inteligent și puternic, și aproape că ne vine să ne încrucișăm degetele la spate, căci nu voim să pierdem și acest etalon al conducerii nobile în fața puterii.
De partea cealaltă se află Tim. Dacă sperai ca acesta să preia un rol mai puternic în Societate, nu e (încă) cazul. Și în ceea ce îl privește însă dezvoltarea ia avânt. Adolescentul învață să își accepte sentimentele eradicate de Sistem, își exprimă emoțiile cu o profunzime mult peste vârsta sa și îmbrățișează cu înțelepciune dragostea pentru Hera. Dar, surprize, surprize, dacă te-a fascinat mereu gradul de evoluție al lui Tim, o să afli ceva care te va surprinde... sau nu? Cert este că finalul cărții „dă cu noi de pământ” și ne arată că s-ar putea ca nici cu gândul să nu fi gândit încotro se îndreaptă acești Romeo și Julieta ai viitorului, Tim și Hera. Când credeam că Cezara Zamfir nu ne mai poate surprinde, „Puterea” ne arată cât ne-am înșelat: ultima parte a romanului e cu adevărat zguduitoare.
Un alt capitol la care „Puterea” e superioară primelor două romane din serie e emoția. Pe măsură ce sentimentele sunt eliberate și în Societate, cartea devine mai intimă și mai pregnantă. Nu se mai teme să ne provoace suferință și chiar să ne frângă inima cu o dispariție traumatizantă. Dacă aveai impresia că nu are ce li se întâmpla favoriților tăi, mai gândește-te!
Și iubirea devine mai profundă. După atâtea încercări, între Hera și Tim nu mai e doar o pasiune adolescentină, iubirea lor se maturizează în același ritm cu personajele. Însă și Castor are parte de o surpriză la acest capitol! Iar dacă îți dorești o relație mai serioasă, presărată cu de toate, cine spune că nu poți deveni fanul lui Fyhar și al lui Ine? E clar că ai opțiuni la dispoziție.
Încheiem garantându-ți că „Puterea”, al treilea titlu din „Metafora puterii”, te va lăsa și mai dornic/ă, și mai însetat/ă de... mai mult. Noi, unele, abia așteptăm al patrulea și ultimul titlu din serie, care promite la rândul său o aventură pe cinste. Găsești toate titlurile din seria scrisă de Cezara Zamfir la Editura UP!
Urmareste-ne pe Google News
