Zidul ce desparte firea de nefire
Imaginează-ți un zid imens, întins pe o suprafață uriașă, care desparte umanitatea în două. Niciuna dintre părți (sau cel puțin o parte însemnată a populației) nu știe despre cealaltă. Zidul apare ca o construcție terifiantă, mai ceva ca cea din „Urzeala tronurilor”, ce ținea Umblătorii Albi departe de celelalte personaje. Aici zidul separă om de om.
Lăsând la o parte preambulul, te invităm în complicata lume imaginată de Cezara Zamfir, simplificată printr-o poveste ce are în centru trei adolescenți. Începem cu Timothy - Tim – un băiat pornit într-o călătorie aparent banală cu avionul alături de părinții săi. Nimic nu îți dă de gândit; deși interacțiunile sunt ușor forțate, cititorul se lasă dus de nas în această epopee aparent idealistă de familie.
Dar dezastrul lovește repede și crunt. Avionul se prăbușește, numai o dronă e funcțională, iar părinții fac sacrificiul suprem, astfel că Tim e singurul care scapă cu viață. Ajuns în pustietate, rătăcește printr-un tărâm vitreg, acoperit de păduri falnice, și aproape că își dă obștescul sfârșit, fiind salvat de crăpătura ce se ivește într-un zid aparent insurmontabil. Are surpriza să pătrundă într-un teritoriu necunoscut și e salvat de o pereche de gemeni.
Așa intră în scenă Hera și Castor, cum nu se poate mai diferiți, la prima vedere, de eroul nostru „prăbușit”, în realitate teribil de asemănători. Trăind într-o societate profund religioasă, guvernată de un Cod strict și condusă cu o sângeroasă mână de fier de teribilul Lyso, Liderul Suprem, copiii visează să descopere lumea de dincolo de Zid, îmboldiți fiind de o curiozitate profund descurajată de setul de reguli inchizitoriale stabilite de conducător.
Cu toate acestea, cei doi frați țin cu dinții de firea lor unică, cultivată de tatăl ucis de Lyso, și atunci când îl descoperă pe Tim, căzut în pădure, nu se sfiesc să îl ducă pe brațe până acasă, atât pentru că traiul în Mulțime – numele atribuit populației largi înconjurate de Zid – le dictează să își ajute aproapele, dar și din, ai ghicit, curiozitate.
De aceleași sentimente, mai mult sau mai puțin pregnante, e animată și mama lor, Eulice, care hotărăște în disperare de cauză să îl conducă pe Tim la Lyso. Pus în fața unui adevăr crunt, acela că și-a bazat conducerea pe o iluzie, liderul intuiește că, arătându-l pe Tim Mulțimii, cu chipul său neted și părul alb, cu cipurile avansate implantate în corp și inteligența și cunoștințele superioare, nu va face decât să le arate că istoria de secole, bazată pe credința că Zidul îi apără și îi menține în viață, e nu numai falsă, dar și crudă, o formă a opresiunii unei minorități corupte ce a ținut în întuneric o majoritate precum în vremurile „de aur” ale unui Ev Mediu necruțător.
Pus în fața unei iminente revolte, dar mai ales a perspectivei și mai înspăimântătoare a pierderii puterii, Lyso ia decizia aplaudată de toți dictatorii din toate timpurile de a-i ucide pe Eulice și pe copii și de a afla mai multe despre ciudatul Zid. Însă cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, te lăsăm să descoperi singur/ă cum se vor lega și se vor dezlega ițele din „Metafora Puterii: Zidul”.
Un Ev Mediu religios întâlnește un viitor depersonalizat
Dacă ți se pare de multe ori că umanitatea are de ales între a se întoarce la dominația unei credințe oarbe sau la a avansa spre un viitor ultratehnologizat, Cezara Zamfir îți arată că ambele perspective sunt la fel de proaste. Atât Sistemul ce conduce Societatea dezvoltată de dincolo de Zid, cât și Codul ce guvernează existența Mulțimii sunt practic modalități de abuz al individului. Nu putem decât să sperăm că autoarea se va dovedi „mărinimoasă” și ne va indica totuși o cale de mijloc!
Într-adevăr, metafora puterii e imaginativ pusă în scenă. Pe lângă cele două lumi diametral opuse, distopia zugrăvește caractere aprige, bine schițate, corupte de putere. Cel mai captivant e, firește, Lyso, unul dintre cel mai bine plăsmuite personaje ale cărții. Are tot ce îi trebuie unui anti-erou: motivație, cruzime, inteligență, despotism, narcisism, dar pe lângă aceste atât de necesare ingrediente în „cultul personalității”, plusează cu un strop de sentimente, cu o doză de loialitate (adaptată după nevoi) și cu un miligram de iubire ce îl umanizează.
Pe lângă Lyso, celelalte personaje sunt mai degrabă arhetipale, deși autoarea le-a lăsat spațiu berechet să evolueze. Se remarcă, firește, Eulice, cu un mare potențial de dezvoltare, Willow, principalul susținător al lui Lyso, dar și tinerii protagoniști.
Însă ceea ce abundă în paginile din „Metafora puterii: Zidul” și ceea ce îl va ține pe cititor lipit de filele ce îi alunecă printre degete sunt răsturnările de situație, numeroase și șocante. Când credeai că ai înțeles un personaj, hop și răsturnarea de situație ce te lasă fără grai. Acțiunea amețitoare virează cu viteză maximă printr-o cursă cu obstacole și nu te învinuim dacă până la finalul romanului vei respira sacadat după atâtea peripeții.
Ce ne-a mai plăcut? Firește, lumea complexă a Mulțimii. Grafica încântătoare a cărții surprinsă mai ales în hărțile detaliate prefigurează un univers bogat, și deși momentan nu călătorim decât într-o „mână” de orașe „dinapoia” Zidului, tremurăm de nerăbdare să le descoperim pe toate. Menționăm însă că poate cea mai incitantă construcție a autoarei va interveni în acțiune abia spre final, când vei cunoaște un Ordin despre care nu dorim să îți destăinuim prea multe, dar pe care abia așteptăm să îl vedem „la treabă”. Nu că te-ai putea plictisi până atunci: călătorești prin orașe ale învățaților cu biblioteci antice sau prin stabilimente sacre cu biserici durate în piatră albă, dar pentru că această carte este unică, nu lipsesc nici umanoizii sau orașele viitorului.
Așadar, dacă dorești să descoperi o metaforă plină de imaginație a viitorului (și trecutului), un univers plin de potențial pe care suntem atât de curioase să îl descoperim și în detaliu, te invităm să te delectezi cu „Metafora Puterii: Zidul” de Cezara Zamfir și cu celelalte volume disponibile pe site-ul Editurii UP!
Urmareste-ne pe Google News
