Tequila, băutura tradițională mexicană, este fabricată în conformitate cu reglementări stricte și se obține printr-un proces laborios, care include atât muncă manuală, cât și automată. Tequila adevărată este produsă doar în statul Jalisco din Mexic și alte câteva municipalități mexicane desemnate din apropiere, iar producția sa necesită mult efort, îndemânare și răbdare. Află în continuare din ce se face tequila, cum se obține și alte lucruri interesante despre această băutură extrem de populară.
Iată din ce se face tequila: planta minune-Agava albastră!
Tequila este fermentată și distilată dintr-un singur tip de plantă de agave, Agave tequilana Weber blue (agava albastră), o plantă deosebit de suculentă care crește în Mexic. În această țară există mai mult de 100 de specii diferite de agave, dar numai cea albastră este folosită pentru fabricarea tequilei. Această plantă nu este un cactus, dar seamănă cu unul, deoarece are frunze mari, lungi până la 2 m, late și groase, cu spini pe margini. Agava albastră se cultivă în solurile vulcanice roșii, bogate în silicat, din regiunea din jurul orașului Tequila, iar ca să ajungă la maturitate are nevoie de o temperatură foarte ridicată în aer și o perioadă de 7-10 ani de îngrijire atentă.
Agava se mai folosește și pentru producția diverselor țesături, utile pentru confecționarea hainelor sau a genților de pânză. De asemenea, din această plantă se mai poate obține și siropul de agave, care este foarte dulce și se utilizează în cocktailuri, sucuri dulci sau deserturi. Specialiștii susțin că agava este benefică pentru organismul uman deoarece ajută la promovarea absorbției calciului, la reglarea absorbției lipidelor și facilitează creșterea florei intestinale.
Cum se obține cea mai bună tequila?
Cea mai bună tequila se face 100% din miezul plantei de agavă albastră. Acesta este bogat în zaharuri, în special în fructoză, fiind potrivit pentru prepararea băuturilor alcoolice. Producția de tequila este destul de dificilă, necesită multă muncă, răbdare și se împarte în șapte etape distincte: recoltare, gătire, extracție, fermentare, distilare, îmbătrânire și îmbuteliere.
1. Recoltare
Plantarea și recoltarea plantei de agave reprezintă un efort manual și are la bază tradiții vechi de secole, transmise din generație în generație. Agavele sunt plantate imediat după sezonul ploios pentru ca aceasta să aibă suficientă apă în primul său an de viață, fără să fie nevoie de irigații. Timp de 7 până la 10 ani, plantele sunt atent îngrijite, plivite de două ori pe an și verificate să nu fie infestate de diverși dăunători. Când ajung la maturitate și sunt bine coapte, ele acumulează un conţinut de zahăr de minim 24%, iar în acel moment planta poate fi recoltată.
La obținerea tequilei se folosește doar rădăcina sau inima agavei care seamănă cu un ananas gigant (piña), iar munca de extragere este 100% manuală. Un fermier (sau Jimandor cum este cunoscut în Mexic) îndepărtează toate cele aproximativ 200 de frunze de agave cu un instrument curb ascuțit, denumit Coa, apoi scoate din pământ "piña". Procesul de tăiere a frunzelor este unul destul de periculos deoarece fermierii se pot tăia sau pot fi mușcați de tarantule sau șerpi, iar tehnica este transmisă din tată în fiu. Fermierul observă cu ochiul liber dacă planta este matură (apar pete roșiatice-maronii pe piña respectivă) și le culege doar pe cele care sunt suficient de coapte. Este nevoie de aproximativ 15 kilograme de piñas de agave pentru a produce un litru de tequila delicioasă.
2. Gătirea
Piñas sunt tăiate în 2 sau 3 bucăți (în funcție de mărimea lor) și introduse în cuptoarele tradiționale de cărămidă sau autoclavele din oțel inoxidabil, pentru a se începe procesul de gătire. În această etapă se folosește injecția cu abur pentru a activa un proces chimic din piña, care transformă carbohidrații complecși în zaharuri simple fermentabile (agavele negătite au un gust ca de cartof crud). Agavele sunt lăsate în cuptoarele cu abur timp de 24-48 de ore, apoi răcite timp de aproximativ 16-48 de ore. Procesul de gătire este foarte important, agavele nu trebuie să fie gătite prea tare deoarece se vor arde și vor avea un gust de zahăr caramelizat. Dacă sunt gătite lent, din ele se va obține o cantitate mai mare de zahăr.
3. Extracția zahărului
Odată gătite, capetele de agave sunt transportate într-o zonă specială pentru extragerea zahărului. Pentru aceasta, piñas sunt zdrobite pentru a elibera sucul care va fi fermentat. Metoda tradițională de zdrobire se desfășoară cu o "Tahona", o mașină de măcinat gigantă, operată de măgari, boi sau tractoare într-o groapă circulară. În prezent doar câteva distilerii mai folosesc această metodă, restul utilizând o mașinărie mecanică pentru a separa fibra fructului de suc. Fibrele astfel stoarse se vor folosi ca fertilizator pentru sol, iar sucul se va pune la fermentat.
4. Fermentarea
După ce agavele sunt zdrobite bine și tot sucul este extras din ele, începe procesul de fermentare, prin care zaharurile sunt transformate în alcool în cuve mari de lemn sau rezervoare din oțel inoxidabil. În suc se adaugă drojdie pentru a accelera și controla fermentația. În mod tradițional, se folosește drojdia care crește natural pe frunzele de agave, însă în prezent se mai utilizează o formă cultivată de drojdie sălbatică. Fermentarea durează de obicei între șapte și doisprezece zile, în funcție de metoda folosită.
5. Distilarea
Majoritatea tequilei este distilată de două ori, iar în prezent există puține distilerii care folosesc acest proces de trei ori. Prima distilare, cunoscută și sub denumirea de „deztrozamiento” sau „spălare”, durează câteva ore, iar în urma sa se produce un lichid cu un nivel de alcool de aproximativ 20%, cunoscut sub numele de „ordinario”. A doua distilare, cunoscută sub numele de „rectificare”, durează trei până la patru ore și produce un lichid cu un nivel de alcool aproape de 55%. După a doua distilare, tequila este considerată tequila „blanco” sau de argint.
6. Procesul de ”îmbătrânire” a băuturii
După distilare, tequila se păstrează în butoaie de stejar alb francez sau american, care au fost folosite anterior pentru a învechi wiskey-ul. Starea butoaielor (vârsta lor, utilizarea anterioară și dacă interioarele lor au fost arse sau prăjite) va afecta gustul tequilei și îi vor da o aromă specială. Perioada în care tequila va sta în acele butoaie diferă între 2 luni și 3-4 ani, în funcție de sortiment. Cu cât vârsta tequilei este mai mare, cu atât aceasta va avea mai multă culoare.
7. Îmbutelierea
Tequilei i se atribuie un statut de denumire de origine, ceea ce înseamnă că producția sa este limitată. Doar cinci state mexicane au drept de a fabrica tequila, și anume: Jalisco, Guanajuato, Michoacán, Nayarit și Tamaulipas. Statul Jalisco este centrul producției de tequila, fiind considerat locul în care a fost făcută prima dată băutura și unde sunt definite standardele. Celelalte state au voie să crească agave albastre doar în regiuni mici și definite. Așadar, tequila obținută 100% din agave trebuie să fie îmbuteliată doar în regiunile mexicane desemnate și trebuie să poarte pe etichetele lor „Hecho en Mexico / Made in Mexico”. Tequila non-100% agave se mai numește și „mixtă” și poate fi vândută și îmbuteliată oriunde în lume.
Câte tipuri de tequila există?
Există mai multe tipuri de tequila, în funcție de gradul de distilare sau timpul de îmbătrânire:
- Tequila Blanco (albă) sau plata (argintie) - este băutura îmbuteliată direct după distilare sau odihnite în oțel inoxidabil sau butoaie de stejar până la două luni. Această tequila are un gust pur de agave și un procent ridicat de alcool și este folosită în majoritatea cocktailuri, de exemplu Margarita.
- Tequila Joven (tânără) sau Oro (aur) - reprezintă amestecuri de tequilas neîmbătrânite sau Tequila Blanco, căreia i se adaugă coloranți și aditivi pentru aromă.
- Tequila Reposado (odihnită) - este băutura îmbătrânită în butoaie de stejar sau cuve de oțel timp de 2-12 luni.
- Tequila Añejo - este îmbătrânită în butoaie de stejar cu o capacitate maximă de 600 litri timp de cel puțin un an sau între 1-3 ani. Acestea au adesea o aromă de vanilie și citrice.
- Tequila Añejo suplimentar - este îmbătrânită cel puțin trei ani în butoaie de stejar cu o capacitate maximă de 600 litri. Acestea au, în general, o aromă de fum și pot fi comparate la gust cu coniacul francez fin.
- Tequila Curados - este o nouă categorie lansată în 2006 și este o tequila aromatizată cu ingrediente naturale precum lămâie, portocale, căpșuni, ananas și pere. Pentru obținerea sa trebuie să se utilizeze un alcool de minimum 25% de zahăr cu 75% din zaharurile fermentabile provenite din trestie sau porumb și adăugarea de îndulcitori, coloranți și / sau arome până la 75 ml pe litru.
Tequila: cât alcool are?
Reglementările mexicane în vigoare permit îmbutelierea tequilei cu o concentrație de alcool între 35% și 55%, însă în majoritatea cazurilor tequila se vinde la 35% - 38% alcool. În SUA, legislația prevede o concentrație de minimum 40%, în Africa de Sud 43%, iar în Europa 37,5%.
Tequila cu vierme: mit sau adevăr?
Dacă ai văzut până acum o sticlă de tequila cu un viemre înăuntru, cu sigurnță te-ai întrebat care este rostul acestui vierme. Probabil ți s-a spus că acesta are calități afrodisiace sau este un halucinogen, însă adevărul este că el face parte dintr-o strategie de marketing și nu are legătură cu tequila, ci cu mezcalul. La fel ca tequila, mezcalul este o băutură care se fabrică ea din agave, însă într-un procent mai mic decât tequila (mezcalul este fabricat din 51% agave, pe când la producerea tequilei se folosește 100% din această plantă).
Povestea cu virmele a început în anii 50 când un producător mexican a descoperit în mezcal o larvă a unei molii care trăiește pe planta agave. El a crezut că larva îi schimbă gustul mezcalului și a folosit-o în producerea băuturii sale, cu scopul de a atrage mai multă atenție asupra produsului. Strategia de marketing a funcționat și mulți alți producători i-au urmat exemplul. Astăzi, sticlele de mezcal ce conțin viermele sunt denumite „Con Gusano”, ceea ce înseamnă „cu vierme”.
Tequila adevărată nu conține niciun vierme. Autoritățile mexicane au interzis cu desăvârșire introducerea vreunui vierme, insecte sau larve în băutura lor tradițională.
Cum se bea tequila?
Tequila este asociată cu petrecerile și distracțiile zgomotoase din diverse baruri și cluburi. În aceste spații, tequila este de obicei consumată ca shot energizant, cu lămâie și sare, într-un pahar special, care este denumit „caballito” (căluţ) și este subţire, fără picior şi cu o capacitate de maximum 50 de mililitri.
Cu toate acestea, cunoscătorii care îi apreciază cu adevărat gustul recomandă să nu combini băutura cu sare și lime, deoarece ambele au un gust foarte puternic, care îl maschează complet pe cel al tequilei. Aceștia susțin că tequila trebuie sorbită încet, picătură cu picătură, nu dată peste cap ca un shot. De asemenea, este important ca tequila să fie consumată la temperatura camerei, pentru a-i fi savurate mai bine aromele. Mexicanii consumă băutura lor tradițională fără lămâie și sare. În prezent, tequila poate fi consumată în noul pahar oficial denumit Riedel, care seamană foarte mult cu paharul de vin: are picior înalt, iar cupa se îngustează în partea de sus. El are o înălțime de 21 centimetri și o capacitate de 200 mililitri.
Un alt mod de consum foarte apreciat este amestecarea tequilei cu alte băutură și formarea de cocktaluri, precum: Tequila Sunrise, Margarita Cocktail și altele.
Tequila Patrón, cel mai popular brand
Patron este unul dintre cei mai mari producători de tequila. La distileria Patron totul se produce artizanal, după cele mai vechi tradiții mexicane, inclusiv dopurile, butoaiele și sticlele fiind prelucrate manual. Fiecare sticlă de Tequila Patron are o concentrație de 40% de alcool, însă există mai multe sortimente, în funcție de timpul de îmbătrânire și tipul de butoi folosit pentru îmbuteliere. Spre deosebire de alte distilerii, Patron nu folosește aditivi sau coloranți în tequila, coloritul frumos al băuturii fiind obținut printr-o îmbinare armonioasă a mai mulți factori, precum: tipul de butoi folosit, locația butoiului, temperatura și umiditatea.
Conform Wikipedia, Tequila Patron originală a fost produsă de Casa 7 Leguas, una dintre cele mai vechi distilerii mexicane. În 1989 proprietarii mărcii St. Maarten Spirits au achiziționat drepturile mărcii Patron, iar în 2002, producția s-a mutat într-o nouă distilerie. În urma unei strategii publicitare, Patrón și-a prezentat tequila drept „premium” și a semnalat „gustul și sofisticarea” prin sticle de sticlă numerotate individual. Datorită asocierii cu cântăreți cunoscuți de hip hop (Lil Jon), Patrón a devenit un brand extrem de popular. În ianuarie 2018, Patrón a fost vândută companiei Bacardi, cea mai mare companie de băuturi spirtoase din lume, pentru o sumă record de 5,1 miliarde de dolari.
Așadar, gustul unic al tequilei se obține prin mult efort, îndemânare și răbdare, existând mai mulți factori care influențează aroma delicioasă și distinctivă a îndrăgitei băuturi. Data viitoare când vrei să bei tequila, savureaz-o pe îndelete și gândește-te cât de mult îi ia plantei de agave ca să se transforme în acestă băutură încântătoare.
Citește și: Ce băutură ți se potrivește în funcție de zodie? Află!
Urmareste-ne pe Google News
