Nu există niciun curs menit să ne învețe cum să fim iubiți buni sau iubite bune și cum să nu facem greșeli în relațiile noastre amoroase. În școală învățăm despre relațiile intime la orele de biologie, discutăm despre legalitatea căsătoriei și poate citim câteva povești de dragoste din secolul al XIX-lea despre greșelile altora. Dar când vine vorba de gestionarea practică a elementelor esențiale dintr-o relație, nu primim îndrumări sau, mai rău, ni se pun în față rubrici de sfaturi din revistele destinate femeilor.
Este adevărat că se pune accentul pe încercare și eroare încă de la început și dacă ești ca majoritatea oamenilor, a fost în mare parte o greșeală ceea ce ai făcut. Dar nu este în regulă ca multe dintre obiceiurile nesănătoase din relații să fie încorporate în cultura noastră.
Adorăm dragostea romantică - știi, acea dragoste amețitoare și irațională care consideră oarecum simpatică spargerea farfuriilor de porțelan pe perete într-o criză de lacrimi - și ne batem joc de caracterul practic sau de orientările neconvenționale ale altora.
Bărbații și femeile sunt educați să se transforme în obiecte unii pentru alții și să procedeze la fel și cu relațiile pe care le au. Astfel, deseori ne vedem partenerii mai degrabă ca pe niște bunuri decât ca pe niște persoane față de care să ne manifestăm reciproc sprijinul emoțional.
În astfel de cazuri, nici așa-zisa literatură de auto-ajutorare nu este de folos (nu, bărbații și femeile nu vin de pe planete diferite). Iar pentru cei mai mulți dintre noi, mama și tata cu siguranță nu au fost cele mai bune exemple.
Este îmbucurător că, în ultimele câteva decenii, s-au făcut multe cercetări psihologice despre relațiile sănătoase și fericite, așa că există câteva principii generale care apar în mod constant și pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc sau nu le urmează. Din păcate, unele dintre aceste principii contrazic ceea ce noi am fost învățați să considerăm în mod tradițional „romantic” sau normal într-o relație.
Citește și: Bărbații dau cărțile pe față: "Ce am aflat abia după ce am locuit cu o femeie"
Iată șase dintre cele mai frecvente obiceiuri de cuplu pe care mulți parteneri le consideră sănătoase și normale, dar care sunt, de fapt, toxice și distrug totul. Asigură-te că ai la îndemână câteva șervețele pentru că s-ar putea să nu îți placă adevărurile pe care le vei afla.
- Tabela de marcaj în relații
Ce înseamnă a „ține scorul” într-o relație? Persoana de lângă tine continuă să te învinovățească pentru greșelile din trecut pe care le-ai făcut în relație. Dacă amândoi faceți acest lucru, situația se transformă în ceea ce eu numesc „tabela de punctaj a relației” și se naște o bătălie între parteneri, pentru a vedea cine a greșit cel mai mult de-a lungul lunilor sau anilor și, prin urmare, cine îi datorează celuilalt mai mult.
Te-ai purtat necuviincios la o petrecere la care ați mers în 2010 și de atunci acest lucru a continuat să-ți distrugă viața. Asta se întâmplă pentru că nu trece nici măcar o săptămână fără să-ți amintești de ceea ce s-a întâmplat. Dar nu-i nimic pentru că atunci când ai prins-o flirtând prin mesaje cu un coleg de serviciu, i-ai retras imediat dreptul de a fi geloasă. Sunteți la egalitate, nu? Greșit!
Tabela de marcaj este toxică pentru o relației și se dezvoltă în timp, fiindcă una sau ambele persoane din cuplu se folosesc de greșelile din trecut pentru a încerca să găsească justificări pentru comportamentul din prezent. Este o chestiune cu dus și întors. Nu numai că amplifici problema, dar în același timp, încorporezi vinovăția și amărăciunea din trecut pentru a-ți manipula partenerul să se simtă vinovat în prezent.
Dacă această situație durează suficient de mult timp, ambele persoane ajung să își consume cea mai mare parte a energiei încercând să demonstreze că sunt mai puțin vinovate decât omul de lângă, în loc să rezolve problema actuală. Mulți își petrec tot timpul încercând să fie mai puțin vinovați în ochii partenerului, în loc să fie mai buni unul pentru celălalt.
Este un obicei prost de care se poate scăpa dacă știți ce să faceți. Rezolvați problemele individual, cu excepția cazului în care acestea sunt conectate. Dacă cineva înșală în mod regulat, atunci este evident că la mijloc se află o problemă recurentă. Dar nu există nicio legărură între faptul că te-a făcut de rușine în 2010 și ce s-a întâmplat acum când a avut un moment mai prost și te-a ignorat astăzi. Sunt întâmplări total diferite și nu ar trebui puse în balanță sau aduse în discuție împreună.
Trebuie să recunoști că, în momentul în care decizi să fii împreună cu jumătatea ta, accepți toate acțiunile și comportamentele sale anterioare. Dacă nu le accepți pe acestea, nu vei trece peste ele nici mai târziu. Dacă există ceva care te-a deranjat atât de mult cu un an în urmă, ar fi trebuit să te ocupi de asta acum un an. - Ignorarea „aluziilor” și a altor forme de agresiune pasivă
În loc să vorbești în mod deschis despre o dorință sau un gând, partenerul tău încearcă să te împingă în direcția corectă pentru a te lămuri pe cont propriu. În loc să spui ceea ce te supără, găsești modalități mici și meschine de a-ți enerva partenerul pentru ca apoi să ai motive să te plângi la el.
Este un lucru toxic pentru că dovedește că nu vă simțiți confortabil să comunicați deschis și clar unul în prezența celuilalt. O persoană nu are niciun motiv să fie pasiv-agresivă dacă se simte bine și dacă poate să exprime orice furie sau nesiguranță în cadrul relației. Nu va simți niciodată nevoia să facă „aluzii” dacă știe că nu va fi judecată sau criticată pentru ceea ce ar vrea să spună, de fapt.
Ar trebui să îți expui sentimentele și dorințele în mod deschis și să înțelegi că persoana cealaltă nu este neapărat responsabilă sau obligată să simtă la fel, dar că ți-ar plăcea să ai sprijinul ei. Dacă te iubește, aproape întotdeauna va fi în stare să ți-l ofere.
- Ideea de a fi prizonier în relație
Această problemă apare atunci când un om are o simplă critică sau nemulțumire, dar șantajează emoțional cealaltă jumătate din cuplu, amenințând-o cu despărțirea. De exemplu, dacă partenerul simte că ai fost rece cu el, în loc să spună: „Simt că ești rece uneori”, va spune: „Nu pot să am o relație cu un om care este rece cu mine tot timpul”.
Șantajul emoțional este toxic și duce la o mulțime de drame inutile. Fiecare hop minor în fluxul relației are ca rezultat o criză de angajament. Este esențial ca ambele persoane să știe că își pot comunica toate gândurile și sentimentele negative în siguranță, fără ca acestea să amenințe relația în sine. În caz contrar, își vor suprima adevăratele trăiri, ceea ce duce la neîncredere și manipulare.
Este în regulă să te superi pe jumătatea ta sau să nu-ți placă ceva la ea, așa face o ființă umană normală. Dar trebuie să înțelegi că fi cu o persoană și a o plăcea mereu nu este același lucru. Poți avea o relație și fără să îți placă totul la sufletul pereche. Cineva poate fi veșnic devotat cuiva și totuși să fie enervat sau iritat de comportamentul său uneori. Doi parteneri care sunt capabili să își ofere feedback și să își spună nemulțumirile unul față de celălalt fără să se judece sau să se șantajeze își vor consolida legătura pe termen lung. - Învinuirea partenerului pentru propriile emoții
Imaginează-ți că ai o zi proastă și că partenerul tău nu este foarte înțelegător sau dispus să te susțină în acest moment. A stat toată ziua la telefon cu niște oameni de la serviciu, a fost rece când l-ai îmbrățișat; ai vrea să stați împreună acasă și să vă uitați la un film în seara asta, dar are alte planuri și preferă să iasă în oraș cu prietenii.
Așa că te răzbuni pe el pentru că a fost atât de insensibil față de tine. Ai avut o zi oribilă și el nu a făcut nimic în privința asta. Sigur, nu i-ai cerut niciodată, dar ar trebui să știe cum să te facă să te simți mai bine. Ar fi trebuit să închidă telefonul și să renunțe la planurile sale în detrimentul stării tale emoționale mizerabile.
Este extrem de toxic să dăm vina pe partenerii noștri pentru emoțiile pe care le avem - reprezintă o formă subtilă de egoism și un exemplu clasic de menținere deficitară a limitelor personale. Când îți impui ideea conform căreia partenerul tău este responsabil pentru cum te simți tu în orice moment (și viceversa), atunci vei dezvolta tendințe de codependență. Dintr-o dată, nu mai are voie să planifice activități fără să se consulte mai întâi cu tine. Toate acțiunile de acasă - chiar și cele banale, cum ar fi cititul cărților sau privitul la televizor - trebuie să fie negociate și compromise. Când celălalt începe să se supere, toate dorințele tale rămân în urmă, deoarece acum este responsabilitatea ta îl faci să se simtă mai bine.
În general, aceste tendințe de codependență generează resentimente. Sigur că pot înțelege dacă iubita mea se supără o dată pe mine pentru că a avut o zi îngrozitoare, este frustrată și are nevoie de atenție. Dar dacă devine o așteptare ca viața mea să se învârtă tot timpul în jurul bunăstării ei emoționale, atunci voi deveni foarte ranchiunos și chiar manipulator față de sentimentele și dorințele ei.
Dacă vrei să eviți problema, asumă-ți responsabilitatea pentru propriile emoții și așteaptă-te ca partenerul tău să fie responsabil pentru ale sale. Există o diferență subtilă, dar importantă, între a-ți susține partenerul și a fi obligat față de acesta. Orice sacrificiu ar trebui să fie făcut ca o alegere autonomă și nu privit ca o așteptare. În momentul în care ambele persoane dintr-o relație devin vinovate pentru stările de spirit și căderile celuilalt, ajung să își ascundă adevăratele sentimente și să se manipuleze reciproc.
- Dovezi de gelozie „din dragoste”
Te enervezi când omul tău vorbește, flirtează, atinge, sună, trimite mesaje, se plimbă sau strănută în apropierea unei alte persoane și te răzbuni pe el, încercând să-i controlezi comportamentul? Din acest punct nu mai este mult până la acțiuni nebunești, cum ar fi spargerea contului de e-mail al partenerului tău, căutarea prin mesajele sale în timp ce este la duș sau chiar urmărirea lui prin oraș și apariția neanunțată atunci când nu te așteaptă.
Unii oameni descriu acest lucru ca fiind un fel de manifestare a afecțiunii, în timp ce este, de fapt, un alt obicei toxic. Ei cred că dacă partenerii lor nu sunt geloși, atunci înseamnă că nu îi iubesc. Mi se pare o nebunie absolută.
Te controlează și te manipulează, creează drame și certuri inutile, îți transmite că nu are încredere în tine. Și, ca să fiu sincer, este înjositor. Dacă prietena mea nu poate avea încredere în mine când sunt singur în preajma altor femei atrăgătoare, atunci ea crede că eu sunt fie un mincinos, fie incapabil să-mi controlez impulsurile. În ambele cazuri, este o femeie pe care nu vreau să o mai am alături.
Trebuie să ai încredere în partenerul tău. Este o idee radicală, știu. O parte din gelozie este naturală, dar gelozia excesivă și comportamentele de control față de partenerul tău sunt semne ale propriilor tale sentimente de nevrednicie și ar trebui să înveți să te descurci cu ele și să nu le impui celor apropiați. Pentru că altfel nu vei face decât să îndepărtezi acea persoană. - „Cumpărarea” soluțiilor pentru problemele din cuplu
Există persoane care acoperă conflictele sau proplemele majore din relație cu entuziasmul și bucuria care se nasc în urma cumpărării unui cadou frumos sau oferirii unui bilet pentru o călătorie.
Părinții mei erau experți la acest capitol și astfel au ajuns foarte departe: 15 ani în care abia dacă și-au mai vorbit unul altuia după un divorț dur. De atunci, amândoi mi-au recunoscut, în mod independent, că aceasta a fost principala problemă a căsniciei lor: acoperirea continuă a problemelor reale cu plăceri superficiale.
Este o situație toxică nu numai pentru că ascunde adevărata problemă sub preș (de unde va ieși întotdeauna și va fi și mai rea data viitoare), dar și pentru că stabilește un precedent nesănătos în cadrul relației. Aceasta nu este o problemă specifică genului, dar voi folosi situația tradițională de gen ca exemplu. Să ne imaginăm că, ori de câte ori o femeie se supără pe iubitul/soțul ei, bărbatul „rezolvă” problema cumpărându-i femeii ceva frumos sau ducând-o la un restaurant drăguț. Acest lucru nu numai că îi oferă femeii un stimulent inconștient pentru a găsi mai multe motive de supărare pe bărbat, dar nu îi oferă bărbatului absolut niciun stimulent pentru a fi cu adevărat responsabil pentru problemele din relație. Deci, cu ce te alegi dacă ești în situația doamnei respective? Cu un soț care a scăpat de vină și care se simte ca un bancomat, în timp ce tu rămâi cu resentimente și te simți desconsiderată.
Ce ar trebui să faci? În primul rând, ar trebui să te ocupi de problemă. Încrederea a fost pierdută? Vorbiți despre metodele la care trebuie să apelați pentru a o reconstrui. Unul dintre voi se simte ignorat sau neapreciat? Vorbiți despre modalitățile prin care puteți restabili acele sentimente de apreciere. Comunicați!
Nu este nimic rău în a face lucruri frumoase pentru jumătatea ta după ce ați avut o ceartă, nu este greșit să îi arăți solidaritate și nici să îi dovedești implicarea. Dar nu ar trebui să oferi niciodată cadouri sau lucruri sofisticate pentru a înlocui tranșarea problemelor emoționale de bază. Nu degeaba cadourile și călătoriile se numesc lux și există un motiv pentru asta: nu poți să le apreciezi decât atunci când toate celelalte lucruri sunt deja bune. Dacă le folosești pentru a-ți acoperi problemele, te vei trezi cu o problemă mult mai mare pe parcurs.
Acest text este o adaptare a articolului scris de Mark Manson, autor specializat în problemele de dezvoltare personală și redactor la Thoughtcatalog.
Citește și: Cele 7 obiceiuri care îți asigură o relație fericită
Surse articol: Thoughtcatalog, Markmanson, Observer
Urmareste-ne pe Google News
