Dacă nici analiza și nici comunicarea nu te ajută, poți încerca să ceri sfatul unui specialist în relații. Acum ai acces oricând la astfel de persoane în mediul online. De exemplu, în alte țări se practică foarte des această abordare. Este ceva similar cu un forum despre sănătate de la noi, doar că se vorbește mult despre relațiile interumane, mai ales despre cele amoroase.
Site-ul Bustle are o rubrică destinată acestor „probleme de cuplu”, iar Sophia Benoit este o scriitoare specializată în relații, care oferă sfaturi oamenilor. Cine are nelămuriri cu privire la o situație din viața sa amoroasă, o poate întreba pe ea ce îi recomandă să facă.
Mai jos găsești povestea unei femei care s-a simțit depășită de situația prin care trecea, așa că a apelat la ajutorul expertei.
Întrebare:
Sunt cu prietenul meu de șapte ani și îl iubesc. Pot spune că nu m-am simțit niciodată așa cu altcineva. Mă face să râd și îmi place să îmi petrec timpul cu el. Într-o lume ideală, el ar fi bărbatul căruia i-aș accepta cererea în căsătorie. Cu toate acestea, îmi dau seama că am îndoieli cu privire la relația noastră. Uneori am impresia că nu suntem compatibili. Avem destul de des păreri diferite despre droguri, iar în ultimii ani, el iese mai des în oraș și petrece mai mult departe de casă.
Eu am 29 de ani, iar el are 30. Îmi doresc să mă așez la casa mea sau măcar să simt că ne îndreptăm în aceeași direcție, dar el nu are niciun gând. Mi se pare că devine din ce în ce mai petrecăreț și nu mai este atent la sentimentele, dorințele și nevoile mele. Dacă își propune să facă un anumit lucru, îl face. Nu ține cont dacă pe mine mă deranjează, dacă îmi place sau nu. Ar trebui să am foarte multe motive întemeiate ca să îl conving să nu recurgă la gesturi care mă deranjează. Și nu îmi iese întotdeauna. Am investit atât de multe sentimente și multă energie în această relație...
Chiar nu sunt pregătită să renunț, deși uneori mă gândesc să las în urmă tot. Poate că îi pasă de mine, dar, în general, nu mai sunt foarte sigură că vreau această relație, nu am încredere în viitorul nostru și mă tem că mă va înșela. Mai ales acum că iese foarte mult, a început să crească și frica mea de infidelitate. Știu că nu este genul care să înșele, dar diferențele dintre noi mă fac să am temeri. În ultima vreme, are un anturaj în care aproape toți consumă alcool și substanțe interzise. Poate acest nou stil de viață o să-l facă să găsească pe altcineva mai atrăgător/compatibil.
Încep să simt că suntem oameni foarte diferiți, cu valori deloc similare. El vrea libertate și aventură, iar eu vreau familie și stabilitate. În același timp, mă agăț de speranța că lucrurile se vor rezolva între noi; sunt, de asemenea, obosită și nu vreau să o iau de la capăt cu o altă persoană. Ați putea să îmi dați câteva sfaturi despre ce pot face? Cum să știu când să renunț la relație și când să lupt pentru a păstra ce am construit în toți acești ani?
Citește și: Trauma respingerii: o rană apăsătoare în suflet
Iată ce răspuns a primit femeia:
Există un mit extrem de răspândit conform căruia oamenii sunt ceva în care se poate investi. Nu vreau să merg prea departe, dar cred că, poate, capitalismul ne-a convins că orice utilizare a timpului este o investiție. Sperăm că orice facem se va transforma în ceva mai bun pe parcurs. Și ne simțim datori față de noi să primim acest rezultat. Acesta este motivul pentru care nu renunțăm când lucrurile merg prost.
Adevărul este că lumea reală nu funcționează în acest fel. Îți voi da exemple concrete ca să înțelegi la ce mă refer. Dacă ai grijă toată vara de grădină și fix înainte de recoltă vin dăunătorii și strică tot, ai făcut o investiție proastă. Culturile tale nu își vor mai reveni.
La fel este și relația pe care o ai. Când tu vrei să te apropii de pasul cel mare (căsătoria), pe el îl ține ceva pe loc. Relația de iubire nu este o investiție. Nu ai dat un avans pentru o viață bună dacă ți-ai petrecut timpul cu acest tip. Nu ai avut nici măcar la început garanția că vei culege roadele iubirii.
O relație nu înseamnă planificarea strategică a modului în care eforturile tale vor fi încununate la un moment dat. Este vorba de a construi ceva în doi, este vorba de a crea o viață împreună pe care amândoi o doriți, care vă face să vă simțiți bine. În cazul vostru, undeva s-a strecurat un dezechilibru dacă doar tu ai dorințe pentru un viitor comun.
Nu poți fi într-o relație în speranța că partenerul se va schimba în mod miraculos pentru a fi exact ceea ce îți dorești. Lucrurile chiar nu merg așa, nu poți îndura o grămadă de nereguli doar pentru că speri să se schimbe ceva. (Nu spun că așteptarea anumitor faze ale iubirii nu are beneficiile sale - poate - dar nu este vorba de asta).
Ca să fiu sinceră, am înțeles că, în această etapă a vieții, tu îți dorești un angajament pe termen lung și vrei să primești siguranță din partea unei persoane mai mult decât dragoste, intimitate sau chiar fericire. Nu este o greșeală să ai astfel de aspirații, dar din ce ai scris, îmi dau seama că un soț ar fi o realizare și, odată ce ți-ai asigurat unul, vei putea fi mulțumită.
Nu spun că o căsătorie sau stabilitatea nu îți pot aduce mulțumire. Dar ele nu te pot face fericită, iar încercarea de a forța o relație să ajungă la acest punct final nu va funcționa. Vei aduna mai multă frustrare și, în final, nu vei înțelege de ce ai acceptat să pierzi atât de mult timp.
Nu te vei declara niciodată cu adevărat fericită dacă omul de lângă tine îți stă alături din obligație sau se forțează să rămână, deși nu vă potriviți.
Alegerea unui partener nu este ca o excursie la cumpărături în care trebuie să alegi rochia potrivită pentru o petrecere. Trebuie să alegi același partener în fiecare zi, să fii mulțumită cu alegerea făcută, să vorbești cu el, să-l iubești. Și împreună să construiți o viață la care amândoi visați cu adevărat.
Ceea ce faceți acum nu este o pregătire pentru viitor, când tu crezi veți începe în sfârșit să trăiți. Este nevoie să conștientizezi că trăiți și în prezent. Suma tuturor clipelor reprezintă, de fapt, relația voastră, viața voastră. Tu nu pari foarte fericită cu partenerul tău. Asta înseamnă că relația voastră nu este sănătoasă și, implicit, nici viața ta alături de el.
Poate nu aveți valori diferite, dar prioritățile sigur nu sunt aceleași în acest moment. Nu este neapărat un lucru rău și li se întâmplă multor oameni. Chiar dacă vă iubiți, există ceva ce nu merge bine deloc. Vă lipsește comunicarea și dacă decideți să rămâneți în această relație, trebuie neapărat să schimbați acest lucru. Aveți mult de lucrat pentru a ajunge să vă înțelegeți ca un cuplu sănătos. Altfel, veți continua o relație toxică și veți constata că vă ucide sufletul.
Eu pot doar să vă recomand cu tărie terapia de cuplu. Poate nu îți place ideea aceasta, dar te-ar putea ajuta mai mult decât crezi. Ai șanse mari să afli de ce îi place partenerului tău să iasă în oraș atât de mult și atât de des. Poate că are multe responsabilități la locul de muncă și se poate elibera de griji doar în această manieră. Poate crede că nu a copilărit suficient și vrea să se mai distreze. Vezi? Nu ați comunicat suficient, așa că nu știi motivul.
În plus, poate că și tu ai o mulțime de lucruri să îi spui. Sigur ai adunat frustrări în momentele în care nu te-a ascultat când aveai ceva important de zis. La terapie veți putea discuta aceste probleme și veți găsi ușor o rezolvare. Va fi un timp pe care să îl petreceți în doi.
Lipsa voastră de comunicare te-a împins să faci presupuneri, să crezi că alcoolul și drogurile îl vor duce în punctul de a te înșela. Nu e așa. Drogurile și alcoolul nu duc la infidelitate. Am băut mult în viața mea și nu am înșelat niciodată. Milioane de oameni de-a lungul istoriei au înșelat în timp ce declarau că nu pun gura pe alcool. Te rog să nu mai faci legătura între cele două.
Oamenii înșală doar pentru că vor să o facă.
Dacă nu ai încredere în partenerul tău, trebuie să-ți dai seama ce elemente din comportamentul său ți-au creat acest sentiment. Ce te face, de fapt, să te simți nesigură? Ce ar putea face partenerul tău pentru a te liniști sau pentru a-ți arăta că îi pasă mai mult? Ce simțiți că vă lipsește? Dacă tu chiar crezi că vrea să-ți fie infidel, nu ar trebui să fii cu el. Nu există infidelitate accidentală. Nu opțiunea este adevărata problemă, ci dorința.
Până acum, nu pare că ți-a dat vreun motiv să crezi că te înșală, în afară de... faptul că nu este în preajma ta. Din punctul meu de vedere, acest bărbat nu te face să te simți iubită și niciunul dintre voi nu știe cum să ceară afecțiunea și atenția de care are nevoie. Pare că evitați să vorbiți despre acest subiect, pentru că amândoi bănuiți că va duce la concluzia de care vă e teamă: despărțirea.
În opinia mea, această relație ți-a oferit multe - nu ar fi rezistat șapte ani dacă nu ar fi fost așa. V-ați iubit amândoi, iar acest lucru nu poate fi șters cu buretele nici măcar de o despărțire. Trebuie să înveți din tot ce ați trăit. Este important să vezi ce a mers prost și ce ai putea face diferit pentru a fi cu cineva care chiar se află în aceeași etapă cu tine. În plus, trebuie să găsești un om în care ai mare încredere, de care ești sigură că nu ar înșela și în fața căruia te poți deschide. Trebuie să îi spui dorințele, nevoile, nesiguranțele și fanteziile tale. În caz contrar, deznodământul va fi același.
Să nu te gândești că timpul care a trecut a fost o pierdere. Este viața ta, iar viața nu se irosește. Fiecare experiență este o lecție care te va duce spre direcții noi. Sper că vei lua această lecție și vei merge cu ea mai departe, astfel încât să fii fericită.
Tu ce sfat i-ai fi oferit acestei tinere dacă ea ar fi fost prietena ta și nu ar fi vrut să apeleze la ajutorul unui străin?
Acest articol este o adaptare a articolului de pe Bustle.
Citește și: Dragostea este o alegere, iar eu aleg să fiu cu tine
Urmareste-ne pe Google News
