Sal Garfield avea o zi foarte proastă. Stătuse treaz de la ora 3:00 dimineața să coacă prăjituri și alte produse de cofetărie, iar angajatul său care urma să intre pe tură l-a sunat să-i spună că este bolnav. Așa că nu avea de ales decât să se descurce de unul singur pe tot parcursul zilei. Bărbatul nu era deloc încântat de asta, mai ales pentru că nu-i place să socializeze. Sigur, era un adevărat artist, iar dulciurile sale erau extrem de apreciate de clienți, însă, pur și simplu, nu-i plăcea să aibă de a face cu alți oameni.
În aceea dimineață avusese deja parte de câțiva clienți nesuferiți, iar atunci când Janie Metcalf a intrat, era gata să explodeze. Micuța avea doar șapte ani, era subțire și delicată, cu păr lung și blond și parcă te puteai pierde în ochii ei mari, căprui și triști. Era clar că avea ceva pe suflet.
Fetița s-a apropiat de vitrina lui Sal, și-a așezat mâinile micuțe pe geam și a început să privească, plină de speranță, dulciurile de acolo. Voia să îi facă mămicii sale muribunde o surpriză de ziua ei.
"Hei, puștoaico! Nu-ți pune mâinile pe geam! Tocmai l-am curățat!", i-a spus Sal
Janie a sărit înapoi și și-a pus repede mâinile la spate: "Îmi pare rău! Totul arată atât de delicios! Mama spune că faci cel mai bun tort din lume."
Sal s-a simțit flatat: "S-ar putea să aibă dreptate în privința asta. Am câștigat un premiu cu torturile mele".
"Aș vrea să cumpăr un tort", a spus Janie și a întins mâna. În palma ei se aflau două monede care, totuși, nu însumau mai mult de câțiva dolari.
"De unde le-ai luat, puștoaico? Ți-ai spart pușculița?", a întrebat Sal, în batjocură.
"Da. Am făcut-o. Vreau să cumpăr un tort, un tort mare", a spus fetița, rușinată, în timp ce arăta spre tortul pe care și-l dorea.
"Sper că ai mai mult decât acei trei sau patru dolari, puștoaico! Tortul ăla costă 70 de dolari!", i-a răspuns bărbatul, care își pierdea răbdarea.
"Șaptezeci de dolari? Dar... Nu mai am alți bani... Aș putea să cumpăr doar o felie?", a mai întrebat fetița.
"Puștoaico, Nu-ți poți permite nici măcar o felie!", i-a răspuns bărbatul, furios.
Janie, i-a răspuns imediat, cu ochii în lacrimi: "Te rog. Ce zici de prăjitura aceea?", a ea arătat spre o prăjitură glazurată care arăta delicios.
"Cât costă?", a mai întrebat micuța.
"Aceea este o prăjitură de 6 dolari, puștoaico. Sincer, nu-ți poți permite o prăjitură în magazinul meu!", i-a mai spus bărbatul.
"Vă rog, domnule... Nu înțelegeți...", i-a răspuns fetița, cu inima frântă.
Nu a apucat să-și termine, totuși, replica, căci Sal și-a ieșit din pepeni și a dat-o afară.
"Ieși afară! Du-te și încearcă-ți norocul în altă parte!", a strigat el.
Janie a ieșit în fugă pe ușă. Era atât de dezamăgită. Sal a privit-o cum s-a așezat pe bordura din fața magazinului și cum plângea cu disperare. Câteva minute mai târziu, o doamnă în vârstă a trecut pe lângă ea și s-a oprit să-i vorbească. Patiserul a auzit-o pe femeie întrebând-o pe fetiță dacă este bine.
"Am vrut să-i cumpăr mamei mele un tort? Dar omul nu a vrut să-mi vândă unul", i-a explicat micuța femeii respective.
"Ei bine... De asta plângi? Vrei un tort?", a mai întrebat-o bătrâna.
"Nu este pentru mine. Este pentru mama mea. Este ziua ei de naștere și este în spital. Aceasta este patiseria ei preferată și adoră tortul de aici", i-a povestit fetița cu ochii în lacrimi.
"Oh, Doamne! Biata doamnă! Ce s-a întâmplat cu ea?", a spus bătrâna.
"Are cancer. Tata a spus... că nu se va mai întoarce acasă. De aceea vreau să-i aduc tortul.", i-a mai mărturisit micuța acele doamne.
"Îmi pare atât de rău! Poate...", a spus doamna și nu și-a terminat replica, căci Sal a strigat-o pe micuță. Bărbatul era emoționat de povestea sa.
"Te rog, întoarce-te", i-a zis Sal micuței.
"Nu am luat nimic...", a spus ea, speriată.
"Știu. Îmi pare rău că nu te-am ascultat mai devreme. Am auzit ce i-ai spus acelei doamne. E ziua de naștere a mamei tale?", a spus Sal cu blândețe.
"Da. Da, așa este. Știu că nu am destui bani...", a mai adăugat micuța.
"E în regulă. Am un tort în plus. Așa că, dacă ai putea să-l iei, ar fi de mare ajutor!", a spus Sal, rușinat de ceea ce făcuse.
"Ai? Serios?", a întrebat fetița cu ochii mari.
"Da, serios. Și, din întâmplare, este una dintre prăjiturile mele speciale, cu cremă de brânză și topping de ciocolată albă, piure de fructe...", i-a mai povestit patiserul.
Fața lui Janie s-a luminat imediat, și un zâmbet inocent i-a răsărit pe chip: "E preferatul mamei mele!"
"Cum o cheamă pe mama ta?", a întrebat Sal.
"Isabelle. Numele ei este Isabelle. Nu-i așa că e drăguț?", a zis Janie.
"Este foarte drăguț. Așteaptă aici o secundă. Mă întorc imediat", a adăugat bărbatul, iar apoi s-a întors în bucătărie.
Sal a venit imediat cu un tort superb, pe care a scris "La mulți ani, Isabelle!". Apoi, a așezat tortul într-o cutie mare de satin alb și a adăugat lumânări strălucitoare în ea. Janie era atât de fericită.
"Mulțumesc! O să o facă atât de bucuroasă!", a șoptit ea, cu lacrimi în ochi.
"Nu. Eu îți mulțumesc ȚIE. Uitasem de ce fac aceste prăjituri minunate și delicioase. Este pentru a face ocaziile speciale și mai speciale. Sper ca tu și mama ta să vă bucurați de tortul meu!", i-a spus bărbatul, extrem de emoționat.
Janie i-a dus tortul mamei sale în acea după-amiază, iar cele două au aprins împreună lumânările strălucitoare. Micuța simțea, în sfârșit, că, într-un fel sau altul, totul va fi bine. Mama sa era fericită și nu mai conta nimic altceva.
Tu ce crezi despre această poveste emoționantă?
Citește și: O mamă își pierde fiica într-un accident și descoperă o scrisoare emoționantă de la ea, o lună mai târziu
Urmareste-ne pe Google News
