„Am fost cerută de mireasă de un musulman, eu fiind a patra soție. Mă ținea încuiată în casă". Natalia a aflat adevărul dureros despre bărbatul care-i promisese o viață fără lipsuri
Când Natalia a ales să plece la Moscova, planurile ei era simple. Femeia avea acasă o fetiță și își dorea să îi poată oferi un viitor mai bun. După ce a petrecut un an în Rusia, destinul i-a scos în cale un bărbat musulman care promitea să îi ofere stabilitatea pe care ea o căuta. Avea afaceri, magazine și era cunoscut de multă lume. După cererea în căsătorie, visul ei s-a năruit...
Din momentul în care cei doi s-au cunoscut, doar două săptămâni au trecut până când bărbatul a cerut-o de soție. Natalia Guțu, femeie originară din Republica Moldova, a acceptat, convinsă că ar putea începe o viață nouă și că își va putea lua și fiica alături de ea cu timpul. Viața avea să îi rezerve o surpriză de proporții, iar visul frumos s-a transformat într-un coșmar.
„Eram născuți într-o zi, într-o lună, într-un an”
Povestea a început după ce Natalia Guțu ajunsese la Moscova pentru a câștiga bani. A lucrat mai întâi ca vânzătoare la piață, iar când vremea s-a răcit, a început să caute un loc de muncă într-un spațiu închis. Așa a ajuns în unul dintre magazinele bărbatului care avea să îi schimbe viața.
„M-am dus la Moscova pe trei luni. Am vândut la piață, vânzător lucram. A mers relația cum a mers cu piața și am stat un an acolo. Peste un an am cunoscut un bărbat. Avea magazine mixte, mici, chioșcuri. Eu căutam de lucru, pentru că vara la piață stai, dar iarna este foarte frig.
Căutam dintr-o gheretă în alta și, când am ajuns la dânsul, el s-a uitat în pașaport și m-a întrebat unde trăiesc. Așa a fost întâmplarea, că eram născuți într-o zi, într-o lună, într-un an. Eram de aceeași vârstă. Am lucrat la dânsul două săptămâni. El vorbea foarte bine limba rusă și de foarte mulți ani avea business în Rusia. Avea și o fabrică mare de mobilă, renumită în Rusia.”
După numai două săptămâni, bărbatul musulman a cerut-o de soție
Cererea în căsătorie a venit foarte repede. Natalia nu îi povestise încă noului său cunoscut că fusese căsătorită și că avea o fetiță în Moldova, însă propunerea lui a făcut-o să creadă că ar putea avea, în sfârșit, o viață mai ușoară.
„El îmi spune: „M-am gândit eu, hai să ne căsătorim”. Eu așa de tare m-am bucurat. M-am gândit: uite, o să mă duc peste graniță, o să-mi iau fata, dar ce viață am să am? Fetelor care mă vedeți și care ascultați acum, nicăieri iarba nu este mai verde ca acasă. Să nu vă porniți pe drumuri, că nu știi cine stă lângă tine. Mie mi-a mers, dar nu tuturor le merge.
În două săptămâni cât ne-am cunoscut am mai discutat. Mie mi s-a părut un om foarte serios, foarte de treabă, avea atâtea magazine, îl cunoștea lumea. I-am spus femeii la care stăteam în gazdă cu cine mă duc, în caz că se întâmplă ceva, să poată să-mi dea de urmă. Voiam să fac pasul acesta ca să-i fac un viitor fetei mele. Voiam să-i fac o viață mai ușoară. Și așa am mers.”
Natalia a descoperit că avea un pașaport pe alt nume
Cei doi au plecat cu trenul spre Tașkent, Uzbekistan, de unde urmau să ia avionul. Acolo, Natalia a descoperit un aspect despre care susține că nu știa nimic: actele ei au fost schimbate, iar călătoria a continuat cu un pașaport pe alt nume.
„Am mers vreo trei zile și ceva până în Tașkent cu trenul. În Tașkent, eu nu știam că el mi-a schimbat pașaportul. Eu nu am știut nimic. Până în Tașkent am mers cu al meu, pentru că pașaportul era la mine. Mai departe tot era la mine, dar nu mi l-a controlat nimeni. În Tașkent mi-a luat pașaport pe numele Turaiva Madina, ca cetățean al Uzbekistanului.
El s-a uitat și mi-a spus: „Tu vizual cam semeni cu dânșii, o să trecem fără probleme și ușor”. Am zburat până în Seul. Era prima dată când zburam cu avionul. Nu pot să spun exact, cred că vreo șase ore am zburat. Când să mă dau jos, nu puteam să-mi descleștez picioarele, îmi amorțiseră foarte tare. El era foarte gentil, foarte bun și m-a dus acasă.”
„Femeile erau foarte agresive față de mine, mă ghionteau cu umărul și îmi puneau piedică”
După Seul, Natalia a ajuns în Incheon. În curtea casei a descoperit că mai locuiau trei femei. La început, bărbatul i-a spus că acestea erau persoane care lucrau în gospodărie. Abia după aproximativ o lună avea să afle adevărul despre cele trei soții.
„Când am intrat, erau trei femei în ogradă. L-au întâlnit, au vorbit în limba lui și una dintre ele a arătat spre mine. Am înțeles că îl întreabă cine sunt. Când ne-am așezat la masă, el stătea în capul mesei, mama lui era acolo, eu stăteam alături și erau și cele trei femei. L-am întrebat cine sunt femeile acestea. El mi-a spus că sunt slujitoare în casă și eu m-am gândit: ce bine trăiește, ce viață!
Cam peste o lună m-am gândit: măi, ceva aici nu este în regulă. Femeile acelea deveniseră foarte agresive față de mine, mă ghionteau cu umărul și îmi puneau piedică. El petrecea mai mult timp cu mine. După aceea mi-a spus: „Asta este prima mea soție. Ea nu a putut avea copii și mi-a dat voie să iau a doua soție. A doua soție a născut, a treia soție era însărcinată și eu eram deja a patra”. M-am gândit: eu nu-mi doresc asta.”
„Eu vreau în Rusia înapoi, eu aici nu vreau să stau”
După ce a aflat că e a patra soție, Natalia spune că a vrut să se întoarcă în Rusia. Bărbatul îi promitea că vor pleca mai târziu și că intenționa să facă o nuntă cu ea, însă căsătoria nu putea fi înregistrată în același fel ca prima.
„I-am spus că eu vreau înapoi acasă. Eu vreau în Rusia înapoi, eu aici nu vreau să stau. El mi-a spus: „Noi o să ne ducem prin februarie”. Noi ne-am dus acolo pe 16 octombrie, dar în februarie trebuia să ne întoarcem. El avea de gând să facem nuntă. Nu să ne înscriem, pentru că, după regula lor, prima soție era soția legitimă. Eu însă nu voiam viața aceasta.
Odată, când am ieșit în oraș, am făcut gălăgie mare. Am văzut poliția și strigam în limba rusă că eu sunt cetățean din Moldova, că nu sunt din Uzbekistan. Am fost deportată în Tașkent, pentru că actele erau de cetățeană de acolo. Am stat o lună închisă. După o lună a venit el, a achitat o sumă și m-a scos de acolo. După aceea m-a dus la Moscova.”
„Ieșeam noaptea”. La Moscova nu îi lipsea nimic, dar era încuiată în apartament
Întoarcerea la Moscova nu i-a adus Nataliei libertatea pe care o aștepta. Spune că bărbatul îi cumpăra mâncare și haine, o ajuta să trimită bani acasă și că nu era violent cu ea. În schimb, Natalia era încuiată în apartament și nu avea voie să iasă singură în timpul zilei.
„Stăteam în apartament, trăiam împreună, nu mă bătea, nu mă supăra cu nimic. Trimiteam bani acasă regulat. Îmi cumpăra tot: mâncare, haine, era foarte gentil. Dar ziua să nu ies nicăieri. Ieșeam noaptea, ca un cățeluș pe care îl scoți la plimbare. El venea după 11:00, pe la 12:00 noaptea, și atunci mergeam la magazinele care lucrau non-stop, categoric doar însoțită de el.
Îi spuneam: „Vă rog frumos, dați-mi voie să ies afară. Am fetiță acasă, am fetiță în Moldova. Am fost căsătorită, eu nu sunt fată. Eu vreau să am altfel de viață. Vrei să stăm împreună, stăm, dar eu trebuie să mă duc la copil”. În iunie mi-a spus: „Uite, eu îți deschid ușa. Ce oi păți, oi păți”. Când am venit acasă am spus că nu mă mai duc niciodată nicăieri.”
Natalia a înțeles că o viață lipsită de griji materiale nu poate compensa pierderea libertății individuale. Un vis început o dată cu cererea în căsătorie s-a transformat într-un coșmar. Acesta a fost motivul care a determinat-o să revină în Moldova la fetița ei.
Femeia recunoaște deschis că nu ar mai repeta o astfel de experiență, statutul de a patra soție fiind imposibil de acceptat din cauza valorilor sale stricte legate de exclusivitate: „Dacă am un bărbat, el trebuie să fie doar al meu. Eu nu mai împart”.
Deși din punct de vedere financiar beneficia de un confort absolut, izolarea și interdicția de a lua decizii banale, cum ar fi părăsirea propriei locuințe, au cântărit mult mai mult în alegerea de a lăsa totul în urmă.
Surse foto: pexels.com, youtube.com
Surse articol: youtube.com
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
