Nu mă înțelege greșit! Chiar nu am nimic împotriva celor care aleg să aibă relații intime înainte de căsătorie, însă eu mi-am dorit ca momentul meu să fie de-a dreptul special. Chiar am avut impulsuri... de multe ori. Nu oricine poate rezista tentațiilor, asta e clar. Dar eu m-am găsit motivația și puterea de fiecare dată. Bine, asta doar până în ziua nunții mele...
Ei bine, cea mai frumoasă zi a mea a luat, cu rapiditate, o întorsătură de-a dreptul neașteptată. Chiar când mă gândeam că, în sfârșit, mă voi putea dărui soțului meu, am înțeles că sunt mult mai atrasă de verișorul acestuia...
Încă de când partenerul meu și familia lui au venit să mă vadă, mi-am dat seama că verișorul acestuia este o reprezentare a tot ceea ce mi-aș putea dori de la un bărbat vreodată. Este tandru, puternic, vorbește încet, dar atât de ferm. Soțul meu, în schimb, are o trăsătură de caracter pe care nu am apreciat-o niciodată. Este aspru, rece, dur.
Sincer, de multe ori m-am imaginat la brațul verișorului său. Chiar speram că într-o zi voi ajunge cu el în fața altarului. Am încercat de multe ori să discut acest aspect chiar și cu părinții mei, dar de fiecare dată au râs de mine și m-au blamat. Îmi spuneau că dorințele mele sunt absurde, ridicole. Vărul lui este mai mic decât mine cu doi ani, ceea ce a eliminat de la bun început orice mică șansă aș fi avut cu el. Mi-a scăpat chiar printre degete!
De multe ori am simțit cum mă privește. Știam, pur și simplu, că ochii lui blânzi sunt ațintiți asupra mea. Și privirea nu făcea decât să intensifice dorința mea arzătoare...
De fiecare dată m-am controlat, de fiecare dată m-am abținut. Am încercat chiar să mă păcălesc pe mine, ca și cum mi-aș fi putut minți inima că sunt îndrăgostită, cu adevărat, de soțul meu. Dar eu, pur și simplu, nu mă puteam opri din a mă gândi la verișorul lui și mă durea atât de tare că nu puteam fi cu el.
Poate că, până la urmă, a trebui să trec și printr-o astfel de suferință. Într-un fel sau altul, nu aveam niciodată niciun cuvânt de spus în legătură cu viața mea și trebuia sa îmi dau seama de acest lucru.
Ziua nunții mele se apropia rapid, iar soțul meu era tot mai nerăbdător să ajungem în fața altarului. Eu, în schimb, nu aveam nici cea mai mică dorință să-mi petrec tot restul vieții cu el. Am vrut de multe ori să îi spun acest lucru, dar părinții mei m-au avertizat că nu voi face decât să înrăutățesc lucrurile astfel. Așa că am tăcut, am îndurat.
În ziua nunții mele, după ce m-am pregătit pentru marele moment, mi-am luat câteva clipe doar pentru mine. Voiam să fiu singură, să mă adun. Știam cât de insuportabil avea să fie totul după acea zi. Ei bine, și chiar atunci, în timp ce îmi ziceam că nu voi mai avea nicio clipă de fericire, verișorul soțului meu s-a strecurat în cameră și mi-a făcut cea mai mare bucurie.
M-a privit în ochi cu atât de multă pasiune... iar eu i-am reamintit imediat că nu are ce căuta în camera mea. Dar asta nu l-a determinat să plece, dimpotrivă, s-a apropiat mai tare, m-a privit mai intens. Ne-am uitat unul la celălalt timp de câteva secunde, iar apoi am început să ne sărutăm cu înverșunare. Nu, nu-mi mai păsa nici de machiajul meu, nici de rochie, nici de nimeni altcineva. Acela era momentul meu special, momentul care mi-a fost predestinat.
Și exact așa mi-am pierdut virginitatea cu puțin timp înainte de nuntă, dar nu cu soțul meu. Nu, nu mă simt vinovată și știu că verișorul partenerului meu nu va vorbi niciodată despre asta cu nimeni. Din acel moment, i-am rămas devotată soțului meu și am de gând să o fac și în continuare. Însă nu pot compara cu nimic acele câteva momente de pasiune din ziua nunții...
Poate că a fost greșit din partea noastră să facem asta, dar cine suntem noi, până la urmă, se ne împotrivim dorințelor noastre?
*Articolul este o adaptare a Love Capsule: I lost my virginity on my wedding day but not to my husband
Citește și: Soția mea urăște ziua nunții noastre pentru că a trebuit să aibă grijă de copii
Urmareste-ne pe Google News
