Cred că oamenii cu inima frântă nu prea sunt înțeleși de cei fericiți, dar ființele care au trecut printr-o experiență neplăcută știu ce simt ei. Durerea sufletească nu poate fi descrisă în cuvinte, oricât de mult am încerca să-i dăm un sens. Când inima ți-a fost rănită și lovită până în punctul în care a ajuns de nerecunoscut, nu poți descrie cu exactitate zona de război în care se află. Nu există cuvinte potrivite pentru a exprima în mod corespunzător daunele care ți-au fost făcute, drama prin care treci.
Durerea sufletească este un proces sfâșietor de care nimeni nu este scutit; oricât ai vrea să fugi, la un moment dat va reuși să te prindă din urmă și să pună stăpânire pe tine. Durerea nu fuge speriată de țipete și plânsete, ci va considera că și-a atins scopul, că te-a învăluit în totalitate. Așa e ea, face tot posibilul ca emoțiile tale ascunse să iasă la suprafață.
Pur și simplu nu o poți ignora. Ai putea să încerci, doar că îți va reveni destul de rapid în minte. E ca și cum ai pune un plasture peste o rană de glonț. Nu rezolvi nimic așa. Și cred că este important să reții că o inimă frântă vine în foarte multe forme. Nu există nimeni în această lume care să îți poată simți durerea și trauma exact în același mod în care simți tu, iar acest lucru face ca o inimă frântă să fie unică, la fel ca amprentele, firele de păr și modul în care îți trimiți dragostea în lume. Nu toți simt la fel, dar cine a experimentat-o știe că trebuie să fie solidar și să devină sprijin pentru ceilalți.
Procesul de vindecare este lung și anevoios. Nu vei ști din prima ce trebuie să faci pentru a-ți trata rănile. Vei face și greșeli, dar vei descoperi unde ai de lucrat, vei reuși să te autodescoperi. Vei trece de la o stare la alta când vei începe să parcurgi acest traseu plin cu denivelări.
Te vei simți mai bine abia când trupul tău va începe să respingă toată ura, frica, resentimentele, stima de sine scăzută și durerea de inimă. Toate emoțiile și sentimentele toxice care și-au făcut o casă în interiorul tău vor primi oficial avizul de evacuare. La început îți va fi dificil să lași negativitatea și toxicitatea să plece, dar apoi vei experimenta libertatea și lumina. Nici nu îți va veni să crezi că există un sentiment atât de plăcut, să vezi cum totul se schimbă sub ochii tăi.
Este adevărat că poate fi chinuitor să îngrijești o inimă frântă. În acele momente ai impresia că rămâi fără lacrimi din cauza plânsului ce pare fără sfârșit. Este un lucru normal, este uman să permiți durerii tale să iasă din corp sub forma unor picături amare.
Din păcate, plânsul este văzut ca un semn de slăbiciune de atât de mulți oameni, când în realitate este exact opusul. Recunoașterea durerii ar trebui să devină o normalitate. Nu este în regulă să ții în tine ceea ce simți, căci reprimarea sentimentelor duce la drame extrem de mari.
Dacă vrei să te vindeci, trebuie să lași durerea și negativitatea să iasă. Uneori, plânsul este singura modalitate de a te elibera. Dar eu și toți ceilalți care au trecut deja prin asta îți putem promite că te vei simți ușurat/ă când vei lăsa să curgă toate grijile și fricile. Mintea ți se va limpezi, vei deveni mai lucid/ă, mai conștient/ă de tot ce se întâmplă în jur.
Dar să știi că nu există o soluție rapidă pe care o poți aplica imediat peste rănile sufletești. Ele nu vor trece într-o singură noapte. E necesar să conștientizezi că vindecarea necesită multă muncă. Vei munci așa cum nu ai mai făcut-o niciodată. Vei descoperi că ești mai puternic/ă decât ai crezut și că poți lupta cu forțele de care întotdeauna te-ai temut.
În timpul procesului de vindecare o să descoperi că ești la fel de tare ca un stâlp de beton, iar presiunea pe care o simți pe umeri va dispărea ușor, ușor. Te vei regăsi, vei realiza că ești unde ți-e locul și nu te vei mai simți străin/ă în propriul corp. După acest drum anevoios vei ajunge, în sfârșit, acasă. Te vei privi în oglindă și îți vei ura singur/ă „Bine ai venit acasă”.
Nu mai este mult până când acest lucru se va întâmpla. Trebuie doar să ai răbdare ca inima ta să elibereze toată durerea pe care a adunat-o. ❤️🔥
Acest articol este o adaptare a celui publicat pe Thought Catalog.
Citește și: Trauma respingerii: o rană apăsătoare în suflet
Urmareste-ne pe Google News
