O poveste despre puterea rugăciunii... sau despre greutatea sa.
"Totul se întâmpla în 1918, în preajma Crăciunului. Un prieten apropiat deținea un mic magazin alimentar în New York. Cu aproape o săptămână înainte de vacanța da sărbători, o femeie extenuată a intrat în magazin. Voia să pregătească o cină festivă pentru copiii săi de Crăciun, însă nu avea bani pentru a cumpăra alimentele necesare. Aceasta i-a cerut ajutorul vânzătorului.
"Ce îmi poți da la schimb?", a întrebat-o el.
"Soțul meu a murit în război. Nu-ți pot oferi nimic mai mult decât o rugăciune.", a răspuns femeia.
La aceea vreme, prietenul meu care deținea magazinul nu era prea empatic, prea sentimental. Este de înțeles până la urmă, magazinul său nu era un adăpost pentru cei sărmani.
"Scrie rugăciunea.", i-a zis el femeii în timp ce se pregătea să servească un alt client.
Spre surprinderea lui, femeia a scos o bucată mică de hârtie frumos împăturită din buzunar, a desfăcut-o cu grijă și a întins-o peste tejghea.
"Uite-o aici. Am scris-o aseară. Fiica mea nu se simțea bine și nu am putut să dorm.", a spus femeia sărmană.
Prietenul meu a fost uimit de gestul femeii aceleia, însă nu a știut cum să reacționeze în continuare. Fără a mai sta pe gânduri, a luat rugăciunea femeii, iar mai apoi a regretat amarnic fapta sa. Ce putea face, până la urmă? Nu știa cum să scape de ea.
Deodată, i-a venit o idee ingenioasă. A așezat hârtia femeii pe unul din talerele cântarului fără ca măcar să citească rugăciunea, iar pe celălalt taler a pus o pâine.
"Acum vom afla cât de mult cântărește rugăciunea ta!", a spus încrezător bărbatul.
Dar... minune! Cupa cu pâinea nu s-a lăsat în jos. Ce să vezi? O rugăciunea valora mai mult decât o pâine. Talerul nu a coborât nici măcar atunci când vânzătorul a mai pus o pâine pe el... și încă una... și încă una... și tot așa. Se pare că orice ar fi pus pe acel cântar, greutatea rugăciunii nu putea fi doborâtă. Prietenul meu s-a înroșit la față. Era extrem de nervos pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Mai mult, magazinul era plin de clienți și trebuie să îi servească pe toți. Nu mai putea sta după femeie.
“Ei bine, se pare nimic nu este mai puternic decât rugăciunea ta. Uite o pungă aici! Ia-o !”, i-a spus prietenul meu femeii, extrem de supărat.
Cu lacrimi în ochii, sărmana femeie a luat plasa și a început să pună mâncarea în ea. Vânzătorul, deși a încercat să nu o privească, nu s-a putut abține. Spre nenorocirea lui, a observat că punga femeii era destul de mare și că se mai putea face loc în ea și pentru alte alimente. Fără a mai spune un cuvânt, bărbatul a luat un calup mare de brânză și l-a întins pe tejghea. Deși nu și-a dat seama de acest lucru atunci, el a fost răsplătit în cel mai pur și sincer mod de zâmbetul timid al femeii. Era recunoscătoare. Într-adevăr, pentru ea se întâmpla o minune.
După ce a luat alimentele, femeia a plecat spre casă pentru a le găsi copiilor ei. Prietenul meu s-a grăbit să verifice cântarul pe care tocmai îl folosise cu succes să servească un alt client. În mod inexplicabil, mecanismul său era stricat. Când și cum s-a întâmplat asta nu a înțeles niciodată.
Prietenul meu nu s-a mai întâlnit niciodată cu aceea femeie. Nu a mai apărut în magazinul său de atunci. Dar chiar și așa, până la sfârșitul zilelor sale, a ținut-o minte pe sărmană. Și toată viața lui a purtat cu el acea hârtie primită de la ea. Pe ea scria: "Dă-ne pâinea noastră cea de toate zilele astăzi."
Nu uita că Dumnezeu este mare și că ne are în paza sa pe toți. Uneori, chiar și imposibilul devine posibil dacă nu îți pierzi credința. Ce crezi despre această poveste?
Sursă articol: Cluber
Urmareste-ne pe Google News
