Nicolae Labiș, poetul pe care moartea l-a găsit la numai 21 de ani. Accident sau crimă? Un mister care a rămas veșnic nelămurit
Nicolae Labiș și-a pierdut viața în perioada în care începuse deja să fie foarte apreciat pentru creațiile sale. Astfel, în decembrie 1956, destinul său a fost curmat după ce a ajuns sub roțile unui tramvai și, după o grea suferință în spital, s-a stins. În intervalul în care s-a luptat să trăiască, le-a povestit unor apropiați ce i se întâmplase. Mai mult, mărturiile apărute de-a lungul timpului au alimentat numeroase speculații, astfel că nici în prezent nu se știe dacă moartea sa a fost legată de un accident sau de o crimă.
Noaptea în care Nicolae Labiș a ajuns sub un tramvai
Tragedia s-a produs în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, în apropierea stației de tramvai de la Colțea, în București. Nicolae Labiș împlinise 21 de ani cu doar opt zile înainte.
Potrivit informațiilor furnizate de „Historia”, s-a vehiculat faptul că în acea seară poetul trecuse prin mai multe localuri și consumase alcool. La un moment dat, a ajuns în compania Mariei Polevoi, balerină rusoaică din Ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului de Interne. Cei doi s-au îndreptat spre stația de tramvai, iar ceea ce s-a petrecut acolo, cum a ajuns Nicolae Labiș sub tramvai, continuă să rămână un mister.
Procesul-verbal al incidentului, redat de sursa citată, consemna că Labiș se afla sub influența băuturilor alcoolice și că ar fi încercat să urce într-un tramvai aflat în mișcare. Conform documentului, s-ar fi dezechilibrat și ar fi fost prins de remorcă. Ofițerul Ioan Grozavu, implicat în anchetă, a susținut ulterior aceeași variantă: „Nu, dom'le, nu l-a omorât nimeni”.
Poetul a fost transportat la spital cu leziuni extrem de grave. Diagnosticul citat de mai multe surse documentare legate de moartea sa a fost traumatism al coloanei vertebrale și paraplegie. Nicolae Labiș a murit la 22 decembrie 1956, într-un spital din București și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
„Nu am căzut singur”: mărturia care a schimbat totul
Dacă documentele oficiale indicau un accident, Nicolae Labiș le-ar fi povestit unor apropiați prin ce a trecut în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956.
Scriitorul Imre Portik a relatat, așa cum se poate sesiza și din informațiile oferite de „Adevărul”, că atunci când l-a vizitat la spital, poetul ar fi negat că era în stare de ebrietate și ar fi susținut răspicat: „Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva”. Potrivit aceleiași mărturii, Nicolae Labiș nu ar fi văzut persoana care l-ar fi împins. În schimb, ar fi simțit doar lovitura din spate înainte de a ajunge între vagoanele tramvaiului.
Și Mihai Stoian, un alt apropiat al poetului, a relatat ulterior că Nicolae Labiș îi vorbise, de pe patul de spital, despre posibilitatea ca cineva să îl fi împins ca să ajungă sub roțile tramvaiului. Tocmai astfel de declarații au alimentat, în timp, ipoteza unei crime.
În ceea ce o privește pe Maria Polevoi, femeia aflată cu poetul în acea noapte, aceasta a declarat oficial că a fost vorba despre un accident, iar alte mărturii consemnate în epocă au susținut aceeași variantă. Totodată, Maria Polevoi a spus că îl cunoscuse pe Labiș în seara incidentului.
A fost implicată Securitatea în moartea lui Nicolae Labiș?
Aceasta este partea poveștii care a dat naștere celor mai multe speculații.
În ultimii ani ai vieții sale, raportarea lui Nicolae Labiș la ideologia comunistă se schimbase. Conform informațiilor furnizate de „Muzeul Național al Literaturii Române”, încă din perioada Școlii de Literatură i-au fost reproșate „abateri de la morala și disciplina școlii”, inclusiv pentru lectura unor cărți considerate „retrograde” de autoritățile epocii.
De asemenea, informațiile disponibile în publicația „Adevărul” prezintă teoria susținută de autori și apropiați ai poetului: regimul ar fi avut motive să-l considere incomod pe măsură ce acesta se îndepărta de ideologia din acea perioadă.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o dovadă documentară concludentă care să stabilească faptul că Securitatea ar fi ordonat sau ar fi executat uciderea lui Nicolae Labiș. Versiunea oficială a rămas cea a accidentului de tramvai, în timp ce ipoteza crimei se bazează mai ales pe mărturii ulterioare, pe declarațiile atribuite poetului și pe interpretarea contextului politic.
Ultimele zile din viața lui Nicolae Labiș
Nicolae Labiș a rămas internat până la 22 decembrie 1956. Prietenii care l-au vizitat în zilele petrecute în spital l-au descris ca fiind lucid, conștient de gravitatea stării sale și preocupat, până aproape de final, de poezie.
De altfel, în spital i-a dictat prietenului său, Aurel Covaci, textul cunoscut ulterior prin imaginea „păsării cu clonț de rubin”:
„Pasărea cu clonţ de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat./ Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasărea cu clonţ de rubin./ Iar mâine/ Puii păsării cu clonţ de rubin/ Ciugulind prin ţărână/ Vor găsi poate/ urmele poetului Nicolae Labiş/ Care va rămâne o amintire frumoasă...”.
După moartea lui Nicolae Labiș, s-a încercat ca aceste versuri să fie descifrate. Nu s-a demonstrat însă că versurile ar conține o dovadă codificată legată de ceea ce i s-a întâmplat în decembrie 1956.
Cine a fost Nicolae Labiș
Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935, în zona Mălini, județul Suceava, într-o familie de învățători, iar copilăria petrecută în nordul Moldovei i-a influențat anumite creații.
A studiat la Liceul „Nicolae Gane” din Fălticeni, apoi la școala medie „Mihail Sadoveanu” din Iași, iar în 1952 a fost admis la Școala de Literatură din București.
Talentul său fusese observat de timpuriu. „Moartea căprioarei”, inspirată de un episod real, a devenit una dintre creațiile sale cele mai cunoscute. Criticul Eugen Simion l-a numit, după cum se poate observa din informațiile oferite de „Muzeul Național al Literaturii Române”, „buzduganul unei generații”, considerând că apariția sa a anticipat generația literară a anilor '60.
În timpul vieții i-a apărut volumul „Primele iubiri”, în 1956. „Lupta cu inerția” a fost volumul publicat postum, în 1958.
Având în vedere aspectele prezentate, se poate spune că versiunea consemnată de autorități a fost că Nicolae Labiș și-a pierdut viața din pricina unui accident. În schimb, relatările unor persoane apropiate și cercetări publicate după moartea sa au adus în discuție ipoteza potrivit căreia ar fi fost împins ca să ajungă sub roțile tramvaiului. Mai mult, există și teorii potrivit cărora moartea sa ar fi putut avea legătură cu atitudinea tot mai critică față de regimul comunist. Cert este însă că, până în momentul de față, ceea ce i s-a întâmplat de fapt lui Nicolae Labiș în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 rămâne învăluit în mister.
Surse foto: capturi youtube.com, youtube.com, facebook.com/muzeul.literaturii.romane/
Surse articol: adevarul.ro, adevarul.ro, bucuresti.ro, historia.ro, jurnalul.ro, mnlr.ro, nicolaelabis.ro
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
