„Păcăleală de 1 aprilie”: începem prima zi a lui aprilie temându-ne să auzim aceste cuvinte, dar dorindu-ne în secret să fim protagonistele unei farse pe care să o ţinem minte toată viaţa.
Pentru că adorăm orice prilej de bună dispoziţie, noi ne declarăm admiratoare pe viaţă ale sărbătorii. Prin urmare, ne-am informat cum a apărut Ziua Păcălelilor şi cum o mai sărbătoresc fraţii noştri de pe cuprinsul Globului.
Originile celei mai vesele sărbători, Ziua Păcălelilor
Cu siguranţă ai fost şi tu victima sau, dimpotrivă, autoarea memorabilă a unei farse de 1 aprilie, aşa că nu vom insista să îţi explicăm în ce constă această sărbătoare. Conform tradiţiei, de 1 aprilie, creativitatea ne este pusă la încercare, fiind încurajaţi să ne imaginăm păcăleli cât mai ingenioase, care să îi înşele pe cei din jurul nostru. De la farse nevinovate la adevărate scenarii iscusite, avem liber la orice, iar „păcălitul” nu are voie să se supere.
De unde provine însă Ziua Păcălelilor? Cei mai mulţi sunt de părere că sărbătoarea neoficială a fost prilejuită de înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, în 1582. Papa Grigore al XIII-lea decreta astfel că Anul Nou nu va mai fi sărbătorit la finalul lui martie, aşa cum se obişnuia, în preajma echinocţiului de primăvară, ci pe 1 ianuarie. Cu toate acestea, îndemnul său nu a fost receptat (sau a fost ignorat) de mulţi oameni, care au continuat să sărbătorească după vechile obiceiuri. Curând, neadaptaţii au devenit ţinta glumelor şi păcălelilor, existând obiceiul de a li se lipi un peşte de hârtie pe spate, în Franța, unde „victimele” erau numite „Poisson d’Avril” (Peşte de aprilie). În alte ţări, păcăliţii erau trimişi într-o misiune falsă, inexistentă, precum sărbătoarea pe care o celebrau.
Cu toate acestea, se pare că originile sărbătorii ar fi mult mai vechi. Unele opinii leagă Ziua Păcălelilor de mitul biblic al Arcei lui Noe. Atunci când Noe a trimis porumbelul să caute pământ înainte ca apele să se retragă, în mod greşit, a fost transformat în primul „păcălit” al lui aprilie.
Şi romanii marcau începutul primăverii cu glume şi farse, de data aceasta provenienţa fiind legată de mitul roman al răpirii Proserpinei de către Pluto. Închisă în lumea de jos alături de zeul Infernului, ultimele strigăte ale Proserpinei au fost auzite în van de mama sa, Ceres, care nu mai percepea acum decât ecourile lor, şi care a căutat-o neputincioasă: originea misiunilor imaginare în care sunt trimişi păcăliţii azi.
Şi celţii au propria interpretare a Zilei Păcălelilor. Aceasta este legată în folclorul britanic de oraşul Gotham. Se spune că, în secolul al XIII-lea, orice drum pe care regele păşea devenea imediat proprietate publică. Aflând că Regele John vrea să treacă prin oraşul lor, mai marii din Gotham au decis să îi refuze accesul; astfel, regele şi-a trimis armata. Pătrunzând în cetate, soldaţii au găsit însă numai „nebuni” implicați în activităţi fără sens, precum „înecatul peştilor”. Prin urmare, regele a declarat că oraşul era prea „foolish” (n.red. - ridicol, nebun, prostesc, nesăbuit) pentru a fi pedepsit.
Obiceiuri de Ziua Păcălelilor din jurul lumii
Indiferent care ar fi originea sa, cert este că Ziua Păcălelilor este sărbătorită în multe ţări europene şi din jurul lumii, în cele mai multe cazuri pe 1 aprilie. Deşi nu e sărbătoare oficială nicăieri, farsele sunt la rang de cinste în spaţiul anglo-saxon, dar şi în ţările latine.
Marea Britanie are una dintre cele mai puternice tradiţii a păcălelilor de 1 aprilie. În Anglia, este considerat că poţi face orice farsă, dar până la ora prânzului; dacă depăşeşti acest interval, vei avea ghinion şi tu vei fi considerat cel păcălit. În Scoţia şi în Irlanda, obiceiul este să trimiţi o persoană cu o scrisoare sau un mesaj sigilat, considerat foarte important. Atunci când ajunge la destinaţie şi receptorul citeşte scrisoarea, farsa continuă: mesagerul este trimis mai departe, urmând ca şirul să fie întrerupt doar în momentul în care păcălitul realizează că este o victimă.
În Polonia, tradiţia sărbătoririi Zilei Păcălelilor este atât de adânc înrădăcinată în mentalitatea colectivă, încât se pare că, în 1683, un acord semnat cu Leopold I a fost devansat de pe 1 aprilie pe 31 martie, pentru a nu fi considerat o păcăleală.
În ţările nordice, presa publică o ştire falsă de 1 aprilie; de obicei, este vorba despre un articol de pe prima pagină, dar nu materialul principal.
Ţi-am povestit despre obiceiul medieval al francezilor de a lipi un peşte de hârtie pe spatele victimei. Tradiţia a fost adoptată şi în Italia, Belgia, Olanda şi în regiunile francofone din Elveţia şi Canada. În prezent, la farse participă şi mass-media, existând obiceiul ca ştirile false să conţină referinţe inteligente la cuvântul „peşte”.
Aşa cum suntem sigure că ştiai deja, în România, obiceiul este de a face farse şi de a striga apoi „păcăleală de 1 aprilie”. Fie că eşti victimă sau autor, noi considerăm că distracţia e garantată.
Tu sărbătoreşti Ziua Păcălelilor? Cunoşteai originea farselor de pe 1 aprilie?
Descoperă şi cele mai tari farse pe care le poţi face prietenilor tăi!
Urmareste-ne pe Google News
