Probabil ai trecut deseori prin cunoscutul cartier bucureștean "doamna Ghica". Însă... te-ai întrebat vreodată de unde provine denumirea sa? Ei bine, numele său aparține uneia dintre cele mai remarcabile figuri feminine ale secolului XIX.
Prințesa Elena Ghica s-a născut pe 3 februarie 1828 și este descendenta familiei Ghica, din care au făcut parte boieri și mari domnitori ai Țării Românești și Moldova. A fost fiica lui Mihail Ghica, mare ban al Craiovei și a Caterinei, o femeie cu origini grecești și nepoata din partea fratelui a domnitorului Grigore a IV-lea Ghica. A fost cea mai mare dintre frații săi și a demonstrat abilități intelectuale excepționale încă din anii copilăriei, fiind considerată un geniu. Tatăl său a fondat Muzeului Național din București și a fost membru al Societății de Istorie și Antichități, iar ea i-a împărtășit dragostea pentru artă.
Sursa foto: Imgur
Cine a fost "doamna Ghica"
Și-a trăit primii ani în palatul părintesc al lui Mihail Ghica, o costrucție cu arhitectură realizată în stilul neoclasic italian, ridicată la rang de muzeu, în care existau colecții de picturi și sculpturi valoroase ale vremii. A avut veleități artistice, iar pasiunea sa pentru cultură era nemărginită. La vârsta de 11 ani a scris prima sa nuvelă, iar la 14 ani a tradus din limba germană "Iliada" lui Homer. A vorbit fluent italiana, germana, engleza, româna, greaca, latina, rusa, dar și albaneza.
Din cauza vremurilor dificile, Elena Ghica a fost nevoită să părăsească țara alături de familie. A continuat să studieze la Veneția, Viena și Berlin și s-a făcut remarcată în vaste domenii, fiind pictoriță, scriitoare, muziciană, dar și prima femeie din lume care a escaladat vârful Monch din Alpii Elvețieni. La 21 de ani a revenit în România și l-a întâlnit, la un bal mascat, pe ofițerul rus Alexandr Kolțov Masalski, bărbatul de care s-a îndrăgostit iremediabil și alături de care și-a unit destinul la Iași, în 1849.
Ulterior, a fost cunoscută în cercurile înalte drept prințesa Helena Kolțova-Masalskaia, însă și-a semnat toate operele sub pseudonimul de Dora D'Istria. A fost apreciată nu datorită titulaturii sale său nobiliare, ci pentru spiritului său creator și pentru lucrările sale din domeniile istoriei, geografiei sau literaturii. Dacă toate acestea nu erau de ajuns, doamna Ghica a fost o acerbă militantă pentru emanciparea femeii și a susținut naționalitățile asuprite.
Elena Ghica, văzută prin ochii pictorului Petre Mateescu. Portret realizat în anul 1876. Sursa: Imgur
Elena Ghica avea o frumusețe aparte, iar trăsăturile sale fizice aproape de perfecțiune au fost descrise de Armand Pommier în cartea "Mme la Comtesse Dora D'Istria", scrisă în 1863 . "Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era de o paloare strălucitoare, subliniată de tonuri roze, și animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința; părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului", scria autorul francez.
Sursa foto: Imgur
Ea a impresionat prin picturile sale, fiind premiată în cadrul unui concurs de peisaje la muzeul Ermitaj. Doamna Ghica s-a implicat și în politica din Rusia, însă a fost forțată să părăsească țara, mulți considerând că ideile sale liberale nu sunt în conformitate cu acelea impuse de autorități. De-a lungul vieții, prințesa a făcut parte din cadrul mai multor academii, societăți științifice și institute din Grecia, Italia, Turcia, Franța, Argentina sau Austria.
S-a stins departe de România
În anul 1855, Elena Ghica s-a separat de soțul ei și s-a stabilit în Elveția, acolo unde și-a și petrecut ultimii ani de viață. Atunci a început o colaborare asiduă cu ziarele și publicațiile importante din Europa și a lansat volumele "Elveția germană și ascensiunea pe vârful Monch" (1856), "Despre viața monarhală în biserica orientală" (1858), dar și "Femeile în Orient" (1860).
S-a stins la vârsta de 60 de ani, pe data de 17 noiembrie 1888, din cauza complicațiilor cauzate de o hernie. A fost dorința ei de a fi incinerată, iar cenușa sa a fost depusă la cimitirul Trespiano din Florența. Deși și-a petrecut o bună perioadă din viață departe de țara natală, Elena Ghica a direcționat prin testament o parte din averea sa Primăriei din București, menționând ca aceasta să fie folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, unitate medicală care a fost ctitoria familiei Ghica.
"Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora D'Istria, după mici legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie moştenitoare a averii sale din România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe Primăria Florenţa a vinde Villa D`Istria în folosul institutului de surdo-muţi", se arată în testamentul doamnei Ghica.
Surse articol: Stiridinlume / Shtiu.ro / Dragusanul.ro
Sursa foto principală: Imgur
Urmareste-ne pe Google News
