Constatăm tot mai des că mulți dintre noi nu avem nici cea mai mică idee despre regulile folosirii semnelor de punctuație. Dacă, din fericire, s-a tot pus în ultima perioadă accentul pe corectitudinea gramatică, semnele de punctuație sunt tratate de mulți dintre noi ca fiind complet aleatorii, fără a fi guvernate de logică sau de norme dinainte stabilite.
Nu e deloc cazul! Ortografia limbii române stabilește cu claritate când anume se folosește fiecare semn de punctuație. Chiar dacă pentru multe dintre noi a trecut multă vreme din perioada școlii și nu ne mai amintim la fel de bine toate „micile chichițe”, azi vom face lumină în universul punctuației. Îți promitem că de acum încolo nu vei mai „tremura” în fața unei virgule, fără să știi dacă e cazul să o folosești sau nu!
Ce sunt semnele de punctuație
Le regăsești peste tot: în cărți, în revistele tale preferate, chiar și pe Facebook (deși aici utilizarea lor e un pic mai contradictorie). Semnele de punctuație sunt definite drept un sistem de semne convenționale ce au rolul de a marca în scris pauzele, intonația și întreruperile pe care le faci în timpul vorbirii.
Cu alte cuvinte, utilizarea semnelor de punctuație nu e doar logică, dar ar trebui să îți fie ghidată chiar de modul în care ai rosti propoziția respectivă. Nu e nimic de învățat, nimic de deprins pe dinafară, trebuie doar să fii atentă la cum vorbești și cum transcrii apoi ce ai spus.
Semnele de punctuație sunt următoarele în limba română: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, punctul și virgula, două puncte, linia de dialog și linia de pauză, parantezele, ghilimelele, punctele de suspensie. În unele cazuri și cratima, în general semn ortografic, este folosită ca semn de punctuație.
Regula semnelor: când folosești semnele de punctuație
Descoperă în rândurile de mai jos care sunt regulile de folosire a semnelor de punctuație!
Regula semnelor: când folosești punctul
Punctul, poate cel mai ușor de înțeles semn de punctuație, marchează pauza pe care o facem în vorbire după ce am terminat de exprimat o idee. Poate departaja atât fraze, cât și propoziții independente, dar și cuvinte sau grupuri de cuvinte care funcționează pe post de propoziții și după care ritmul vorbirii ia pauză. De exemplu: „Am întâlnit ieri un tip. Chipeș, bine îmbrăcat.”
În general, regula semnelor spune că punctul pune capăt unei propoziții enunțiative. Sunt însă cazuri când punctul este folosit și la finalul propozițiilor optative, dacă tonul folosit nu e unul exclamativ. Notează diferența dintre: „Aș mânca o ciocolată.” și „Ce-aș mai mânca o ciocolată!”.
Punctul poate fi folosit și la sfârșitul unor propoziții imperative, atunci când tonul e însă unul neutru, dar și la finalul propozițiilor interogative indirecte: „Șeful a întrebat când e gata proiectul.”
Punctul mai este utilizat în abrevierile de cuvinte.
NU se pune punct niciodată la finalul titlurilor, fie ele de carte, de opere de artă sau de piese, sau după formulele de adresare.
Regula semnelor: când folosești semnul întrebării
Semnul întrebării este utilizat în punctuație pentru a marca acel ton interogativ de la finalul unei propoziții ce conține o întrebare.
Spre deosebire de punct, semnul întrebării poate fi folosit și la finalul titlurilor, dacă este cazul: „Unde ai dispărut, Bernadette?”.
Regula semnelor: când folosești semnul exclamării
Semnul exclamării „traduce” în scris exclamația de la finalul unei propoziții și marchează de cele mai multe ori unele stări de spirit: entuziasm, fericire, tristețe, necaz, ură, dragoste etc.
Semnul exclamării se folosește în general la finalul unor propoziții sau fraze exclamative, dar poate fi utilizat și în cazul substantivelor sau construcțiilor în cazul vocativ, după interjecții sau onomatopee. Atunci când nu putem decide dacă tonul propoziției este unul exclamativ sau interogativ, se folosesc ambele semne de punctuație.
Regula semnelor: când folosești virgula
Virgula, poate cel mai problematic semn de punctuație, stabilește în general pauzele care au loc în vorbire în cursul unei fraze sau al unei propoziții. Aceasta delimitează elementele constructive ale discursului în funcție de relațiile dintre ele. Acest fapt face ca virgula să redea de cele mai multe ori raporturi sintactice sau gramaticale, de coordonare sau de subordonare.
În general, virgula se folosește după o apoziție, după un vocativ, după o interjecție, dar poate marca și absența unui verb sau izolarea unui gerunziu sau unui participiu în interiorul frazei ori a unor cuvinte cu topică inversată. Importantă este și utilizarea virgulei înaintea prepozițiilor adversative sau concluzive (dar, iasă, însă, ci, deci, prin urmare).
De asemenea, virgula poate despărți vorbirea directă de cea indirectă. („Să mergem la masă, zise mama.”)
Regula semnelor: când folosești punct și virgulă
Așa cum îi spune și numele, punctul și virgula marchează o pauză mai mică decât cea redată de punct și mai mare decât cea exprimată de virgulă.
Combinația de punct și virgulă se folosește atunci când vrei să desparți mai multe propoziții în aceeași frază, dar dorești să marchezi în același timp faptul că sunt relativ independente, conferind mai multă precizie și claritate enunțului. De asemenea, poate sublinia și prezența unei explicații, a unei concluzii sau lămuriri cu privire la ceea ce s-a afirmat înainte de folosirea sa.
Regula semnelor: când folosești două puncte
Cele două punct, unul dintre semnele de punctuație cel mai des întâlnite în scrierile creative, anunță de obicei o vorbire directă, o enumerare, o explicație sau o concluzie. Pauza pe care o sugerează e un pic mai scurtă decât cea generată de punct.
Cele două puncte pot fi folosite atât în interiorul frazei, dar și la finalul ei, atunci când urmează, de exemplu, redarea unui dialog.
Regula semnelor: când folosești ghilimele
Semnele citării, așa cum mai sunt numite, reglementează reproducerea spuselor unei alte persoane în cadrul unui text. Vor marca începutul și finalul fragmentului citat.
Regula semnelor: când folosești linia de dialog
De data aceasta, promitem că nu e vorba despre nimic complicat. Linia de dialog se folosește atunci când redai spusele unei anumite persoane, începutul vorbirii în comunicare.
Regula semnelor: când folosești linia de pauză
Aici lucrurile devin un pic mai complicate. În general, linia de pauză marchează acea întrerupere în vorbire, o pauză între diferite părți de propoziție sau dintre propoziții. Conform ortografia.ro, linia de pauză este utilizată și pentru a delimita construcții intercalate sau explicative. Exemplu: „Uleiul de argan – cu precădere, cel bio – este unul dintre cei mai buni aliați împotriva ridurilor.”
Regula semnelor: când folosești parantezele
Parantezele sunt de două tipuri și ambele feluri au tipologia lor. Parantezele rotunde marchează în general o explicație care întregește sensul frazei, având practic aceleași semnificații precum virgula sau linia de pauză. Diferența este că între paranteze poți strecura o construcție mai vastă.
În ceea ce privește parantezele drepte, acestea se folosesc atunci când vrei să intercalezi unele note sau explicații într-un text citat.
Regula semnelor: când folosești punctele de suspensie
Punctele de suspensie marchează o pauză la fel de mare în cursul vorbirii precum cea redată de punct, diferența fiind că, de cele mai multe ori, ea e neintenționată. Intonația este, de asemenea, distinctă, mai degrabă descendentă, fără a avea siguranța punctului.
Punctele de suspensie reprezintă de fapt cele mai încărcate de sentimente semne de punctuație. Fie că dorești să infuzezi nostalgie sau regret, punctele de suspensie pot spune mai multe decât o mie de cuvinte.
Regula semnelor: când folosim cratima ca semn de punctuație
În general, cratima este un semn ortografic, fiind folosită pentru a despărți două părți de vorbire diferite care sunt rostite în același cuvânt. Însă cratima ajunge în unele situații să funcționeze și precum un semn de punctuație.
Iată care sunt acestea, conform ortografia.ro: în repetiții, într-o expresie (de exemplu, ici-colo), între două numerale, pentru a sugera că e vorba despre o aproximare, între cuvinte care, unite, sugerează timpul sau distanța (încet-încet).
Abia așteptăm să ne spui dacă ți-am clarificat îndoielile pe care le aveai despre folosirea semnelor de punctuație. Îți sunt mai clare acum regulile semnelor?
Află și care sunt greșelile gramaticale care îi „chinuie” pe români cel mai des!
Urmareste-ne pe Google News
