În Duminica Floriilor, ultima duminică înainte de Paște, creștinii sărbătoresc intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim. Este o zi de mare bucurie și o sărbătoare importantă, marcată de numeroase tradiții și obiceiuri. Tot acum, persoanele care au fost botezate cu nume de floare își serbează onomastica.
De Florii, credincioșii celebrează ziua în care Mântuitorul a intrat în cetatea Ierusalim, alături de ucenicii săi. A fost întâmpinat de o mulțime de oameni bucuroși, care l-au primit cu flori și ramuri de salcie și care au cântat în cinstea lui: „Osana, Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Bucuria oamenilor se explică prin minunile pe care le săvârșise Iisus până atunci, cea mai recentă fiind învierea din morți a lui Lazăr.
Cu toate acestea, Iisus știa că merge spre moarte, că este doar un pas spre împlinirea destinului său, acela de a-și da viața pentru oameni. De aceea, preoții consideră Duminica Floriilor o prefigurare a intrării lui Iisus în Ierusalimul ceresc, învingând astfel moartea, scrie Crestinortodox.ro.
Mânzul asinei pe care Mântuitorul își face intrarea în Ierusalim are mai multe simboluri. Cel mai des este asociat cu modestia, simplitate de care a dat dovadă Iisus. Deși a fost întâmpinat triumfal și slăvit de oameni, el nu a preferat să meargă pe un asin.
Un alt simbol al asinului poate fi modul în care Iisus a dominat și a învins natura umană, plină de patimi și instincte. Aceasta este întruchipată de asin, pe care Mântuitorul îl îmblânzește. La fel, în plan spiritual, Iisus a învins moartea prin sacrificiul său.
Tradiții în Duminica Floriilor
Numele de Florii sau Duminica Floriilor este dat tocmai de modul în care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim: cu flori, ramuri de salcie și de măslin. Astfel, în amintirea acelei zile, creștinii aduc acum la biserică ramuri de salcie, pentru a fi binecuvântate și sfințite de preoți.
Apoi, ramurile sunt duse acasă și puse lângă geamuri, la uși sau la poartă, ori lângă icoane. Aceste ramuri sfințite apără de boli și de rele. Ele se păstrează timp de un an, nu trebuie aruncate până la următoarea sărbătoare de Florii, când vor fi înlocuite cu unele noi, aduse de la biserică.
De asemenea, ramurile de salcie simbolizează biruința Mântuitorului asupra morții. La țară, ramurile sfințite se pun și în pomii fructiferi, pentru ca aceștia să dea rod bun.
În unele regiuni există tradiția ca ramurile de salcie să fie puse pe foc în timpul furtunii, ca să alunge vremea rea și grindina.
În seara din Duminica Floriilor încep deniile din Săptămâna Patimilor, acum fiind ținută prima slujbă specială. O altă tradiție spune că dacă un credincios se împărtășește în această zi, i se va îndeplini orice dorință își pune în gând în clipa în care se apropie de preot.
De Florii este dezlegare la pește. Conform tradiției, toate preparatele din pește care sunt mâncate în această zi au putere de vindecare.
Obiceiuri și superstiții în Duminica Floriilor
De Florii, în mai multe sate se păstrează un obicei legat de găsirea ursitului. Fetele necăsătorite trebuie să își scoată afară zestrea și s-o decoreze cu flori. Apoi, ele trebuie să se roage ca să fie sănătoase și să își găsească mai repede ursitul.
În alte locuri, sătenii se încing cu ramurile de salcie peste mijloc, pentru a fi apărați de boli și de pagubă. În unele gospodării, femeile prepară plăcinte și le dau copiilor, în amintirea lui Lăzărel, un băiețel care a murit de dorul plăcintelor.
În Muntenia există superstiția ca nimeni să nu se spele pe cap, fiindcă va încărunți. În alte locuri este permisă spălarea, însă numai cu apă descântată și sfințită. În această zi se face curățenie în casă, să curăță înclusiv mormintele și se lasă ramuri sfințite pe ele. De asemenea, se aerisesc hainele și lenjeria.
Vitele din gospodărie primesc de mâncare ramuri de salcie, iar livezile și grădinile sunt împodobite cu aceste rămurele sfințite ca să dea roade bogate.
În popor se mai spune și că vremea de Florii o vestește pe cea de Paște.
Urmareste-ne pe Google News
