Află cum se numesc și ce semnifică lunile anului popular, ce superstiții sunt legate de acestea, ce spune legenda, dar și cum arată calendarul popular după care se ghidau oamenii în trecut.
Cum se numesc lunile anului în tradiția populară
Cu toții știm că lunile anului au și câte o denumire populară, dar și anumite semnificații. Astfel că, în tradiția populară sunt considerate a fi „doisprezece fii ai anului”, iar denumirea lor a fost dată în funcție de anotimpul și caracteristicile fiecărei luni și reprezentau o activitate din viața oamenilor sau ceva semnificativ pentru luna respectivă.
Iată care este denumirea populară a fiecărei luni a anului.
- Ianuarie – Gerar;
- Februarie – Făurar;
- Martie – Mărţişor;
- Aprilie – Prier;
- Mai – Florar;
- Iunie – Cireşar;
- Iulie – Cuptor;
- August – Gustar;
- Septembrie – Răpciune;
- Octombrie – Brumărel;
- Noiembrie – Brumar;
- Decembrie – Undrea sau Andrea.
Ce semnificație au lunile anului în tradiția populară
Fiecare lună, în tradiția populară, sugera prin numele ei o activitate sau muncă agricolă care era reprezentativă pentru luna respectivă.
Prima luna din an sau „Fiul cel mare al anului”, care este ianuarie, este cunoscută în tradiția populară sub denumirea de "Genarie", "Ghenarie" sau "Calindariu". În această lună se făceau preziceri despre cum va fi vremea în perioada ce urma și se spunea că dacă în "Genarie" nu va fi ger atunci în lunile martie și aprilie va fi frig, însă, dacă era ger mare în ianuarie, atunci se credea că urmează ca luna februarie să fie cu multă zăpadă.
Luna februarie cunoscută în tradiția populară sub denumirea de „Făurar” era considerată luna cu cele mai mari geruri și viscole. Acestei luni i se mai spunea și „Luna lupilor”. Se mai credea că primele două săptămâni din Făurar sunt cele mai geroase și îngheață tot, iar în ultimele două săptămâni ale lunii, ar fi perioada când se dezgheață tot, iarna pregătindu-se să plece. De asemenea, „Făurar” era momentul când oamenii se pregăteau pentru un nou an agricol, reparând uneltele pregătindu-le pentru luna ce urma, practic își făureau uneltele, de aici și denumirea acestei luni.
Tot în această lună se sărbătorește Dragobetele, pe data de 24 februarie. Această dată este considerată și ca fiind începutul anului agricol, dar și ziua în care ursul iese din bârlog, iar păsările încep să-și caute cuiburi pentru a se pregăti de noul sezon.
Martie sau „ Mart” este prima lună de primăvară. Se mai numește și „Germănar”, denumire care pornește de la luna în care se face germinația, fiind momentul când natura revine la viață.
Acum este începutul anului agricol calendaristic. Momentul când începea primăvara și fetele se împodobeau cu monede legate cu fire de lână albă şi roşie sau albă şi neagră cunoscut astăzi ca mărțișor. Şnurul de mărţişor fiind un simbol al primăverii și al reînvierii naturii la viață. Reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Acesta era fie legat la mână, fie purtat în piept. Se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de primăvară, cum ar fi cântatul cucului, înfloritul cireşilor sau venitul berzelor şi al rândunelelor. După această perioadă șnurul era legat de ramura unui copac tânăr, iar în luna mai femeile şi fetele se duceau să vadă dacă pomul ales a rodit sau nu.
Tot în "Germănar" încep zilele Babelor numite și zilele Martei sau ale Babei Dochia. Legat de aceste zile există numeroase tradiții și povești.
Aprilie sau "Prier" era considerată o lună prielnică, după cum îi spune numele, pentru agricultură, deoarece vremea începe să se încălzească și este tocmai bine pentru a semăna și pregăti câmpul pentru noul an agricol, conform sursei.
Luna mai se mai numește în tradiția populară „Florar” sau „Frunzar” și bineînțeles că nu putea să se numească altfel. Această lună fiind una bogată în flori de primăvară. Se crede că este luna când raiul coboară pe Pământ, fiind momentul când natura este vie din punct de vedere al vegetației, care este de un verde crud foarte frumos și plăcut ochiului. De asemenea, abundența florilor care înfloresc în această lună au dus la această denumire de „Florar”.
Iunie sau „Cireșar” este luna cireșelor, drept pentru care în popor ea este cunoscută și sub denumirea de "Cireșel". Cireșele fiind printre primele fructe care apar anual pe plaiurile noastre.
Iulie, luna lui "Cuptor", este în tradiția populară perechea lui "Făurar". Asta pentru că vorbele din popor spun că, pe cât de frig e în vremea lui "Făurar", pe atât de cald va fi în luna lui „Cuptor”.
August, luna cunoscută ca "Secelar" sau "Gustar" este una dintre lunile cele mai bogate în fructe și legume, dar și recolte de tot felul. De aici denumirea de „Gustar”, deoarece oamenii se bucură de gustul bun al bogăției oferite de natură, degustându-le pe toate.
Septembrie sau luna lui "Răpciune" este perioada când vremea este deja schimbătoare, dar în același timp este vremea vinului, deoarece strugurii se culeg în această perioadă, de aceea se mai numește și luna lui „ Vinițel”
Fiind o lună de tranziție de la cald la frig, se credea că, dacă de "Răpciune" e cald, atunci luna următoare timpul va fi rece și cu multă umezeală. Dacă plouă mult și tună în această lună, însemna că se anunță zăpadă multă în iarna ce vine. Iar dacă în septembrie înfloresc scaieții, atunci toamna va fi lungă și vremea frumoasă și caldă. Dacă, însă, rândunelele pleacă devreme, atunci e semn că iarna se apropie cu pași repezi.
Apoi, luna octombrie este cunoscută ca "Brumărel", pentru că acum poate începe ușor să dea bruma. De asemenea, noiembrie, căreia i se spune "Brumar", fiind luna când deja bruma este prezentă tot mai des. Aceste luni nu aduc evenimente și tradiții deosebite. Neavând prea multă legătură cu anul agricol, deoarece acesta este deja încheiat în aceasta perioadă a anului, iar oamenii se ocupă mai mult de treburile gospodărești.
Aceste luni, însă, prevestesc iarna ce se apropie repede. Se spune că dacă în „Brumar” și „Brumărel” va ploua mărunt, atunci iarna va fi grea.
De Sfântul Andrei prăznuit în ultima zi din noiembrie se pun la încolțit boabe de grâu pentru a vedea cum va fi anul care vine. Iar dacă grâul va răsări frumos și des, înseamnă că se anunță un an îmbelșugat. Această sărbătoare este una foarte bogată în obiceiuri, tradiții și superstiții populare, care încă se mai practică și în zilele noastre, în special în zonele rurale.
„Ultimul fiu al anului”, decembrie, lună cunoscută sub denumirea de "Undrea" sau "Ningău" este una din cele mai bogate luni ale anului în sărbători creștinești. Această lună este cea care încheie anul cu voie bună și tot acum se fac prevestiri pentru urmatorul. Se spune că, dacă în "Undrea" e ger, atunci anul va fi mănos și bogat, iar dacă e zăpadă, atunci va ploua mult în timpul lui "Cireșar".
Ce spune legenda despre lunile anului popular
Legendele spun că lunile anului popular sunt reprezentate de anumite personaje mitologice, fie tineri sau bătrâni cu puteri supranaturale și care au caracteristici asemănătoare lunii respective. Spre exemplu lunile de iarna sunt reprezentate de moși capricioși, lunile de primăvara de tineri zvăpăiați, gălăgioși și plini de energie, lunile de vară de bărbați maturi, vrednici, iar lunile de toamnă sunt reprezentate de făpturi îmbătrânite timpuriu, precum anotimpul respectiv.
Legătura dintre anotimpuri și lunile anului popular
Toate lunile anului popular prezintă sărbători care sunt în strânsă legătură cu anotimpul în care au loc acestea. Iată un calendar al anului popular în funcție de anotimpuri.
- Sânvăsâi ( Sfântul Vasile) este un tânăr care stă călare pe butoi, iubește și petrece pentru că a avut șansa de a începe anul popular. Sărbătoarea are loc pe data de 1 ianuarie.
- Urmează Dochia, care moare și renaște la echinocțiul de primăvară, ce are loc pe data de 9 martie. După ea urmează generația fecioarelor, (Sânzienele, Drăgaicele, Ielele, Floriile, Lăzărițele, Fata Pădurii). Toate acestea au loc vara. Apoi sezonul zeițelor mumă, începând cu toamna, (Maica Precista, Muma Pădurii) și apoi generația zeițelor bătrâne, printre care Sfânta Vineri.
- Sângiorz (Sfântul Gheorghe) care are loc pe data de 23 aprilie, este un tânăr călare pe cal, purtător de arme și personificări autentice ale primăverii;
- Sânpietru (Sfântul Petru și Pavel) sărbătoare ce are loc pe data de 29 iunie. Este o sărbătoare agrară și marchează mijlocul verii;
- Sântilie (Sfântul Ilie) care se sărbătorește în plină vară, pe 20 iulie, este matur și călătorește în car tras de cai;
Urmează apoi perioada moșilor, deoarece și anotimpul este îmbătrânit și anul se apropie de final.
- Moș Andrei, care are loc pe data de 30 noiembrie);
- Moș Nicolae (6 decembrie);
- Moș Ajun (24 decembrie);
- Moș Crăciun (25 decembrie) formează o generație de sfinti batrâni care prevestesc prin vârsta lor, moartea urmată de renașterea anului.
Lunile anului și calendarul popular
În calendarul popular românesc existau sărbători importante precum Ziua Șarpelui, Săptămâna lui Procoavă, Logodnica Păsărilor. Acest calendar este un instrument cu care oamenii își planificau activitățile din timpul anului, organizându-le pe anotimpuri, luni, săptămâni sau chiar momente ale zilei. Era un reper al timpului de peste an.
Calendarul popular românesc este denumit și Calendarul Babelor și se baza pe orologii cosmice precum erau fazele lunii, solstițiile și echinocțiile sau aveau ca punte de reper momentele de reproducere ale păsărilor, plantelor și animalelor. Acest calendar a fost transmis prin viu grai de la o generație la alta și era cunoscut de toată lumea, fiind folosit frecvent în viața socială a comunităților.
Iată câteva dintre zilele importante ale calendarului popular, pe care cu siguranță bunicii noștri, în general oamenii din mediul rural, încă mai țin seama de el.
- Ziua Cucului are loc pe data de 25 martie, ea vestește ca ziua este egală cu noaptea, aceasta fiind ziua echinocțiului de primăvară.
- Nunta urzicilor care are loc odată cu Duminica Floriilor, aceasta fiind ziua când încep sa înflorească urzicile. Din acest moment ele devin „bătrâne” nemaifiind bune pentru mâncat.
- Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoare ce are loc pe data de 24 iunie, este cunoscută ca fiind ziua cea mai lunga a anului. În aceasta zi înfloresc florile cu același nume, de care se leagă numeroase superstiții.
- Împuiatul urșilor care are loc pe data de 1 august este cunoscută ca fiind ziua când ursii se împerechează.
- Nunta oilor ce are loc pe data de 14 octombrie, de asemenea, este ziua când oile se amesteca cu berbecii pentru a se împerechea.
surse:libertatea.ro, mythologica.ro, lapensiuni.ro, adevarul.ro
Urmareste-ne pe Google News
