S-au împlinit 89 de ani de la nașterea marelui Nichita Stănescu

S-au împlinit 89 de ani de la nașterea marelui Nichita Stănescu

Alida Enache

În data de 31 martie, s-au împlinit 89 de ani de la nașterea marelui scriitor român Nichita Stănescu. Poetul „de neînțeles și morocănos”, după cum era numit de marea sa iubire, s-a născut, într-adevăr, să fie nemuritor. El a rămas întipărit în memoria tuturor, chiar și după tragica sa moarte, datorită talentului său indubitabil și a genialității de care a dat dovadă pe tot parcursul vieții.

Imagine cu Nichita Stănescu în tinerețeSursa foto: Facebook

Viața lui Nichita Stănescu

Nichita Stănescu s-a născut la Ploiești, în data de 31 martie 1933. Tatăl lui, Nicolae Hristea Stănescu, a fost meșteșugar și comerciant, iar mama sa, Tatiana Cereaciuchin, făcea parte dintr-o familie nobilă de origine rusă, care s-a refugiat în România.

Poetul a urmat Liceul Sfântul Petru și Pavel din Ploiești și, ulterior, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Pe parcursul vieții sale, a scris și publicat numeroase capodopere, peste 600 de poezii, care i-au adus și foarte multe premii: Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.

Mai mult, în 1980, a fost propus Academiei Suedeze de către scriitorul suedez Arthur Lundkvist pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură. Acesta a fost nominalizat alături de alte nume mari precum: Jorge Borges, Max Frisch și Leopold Sedar Senghorn.

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

A post shared by Nichita Stănescu (@nichita.stanescu_)

Între timp, Nichita Stănescu a fost și corector și redactor la „Gazeta literară” (1957-1968), redactor-șef adjunct la revista „Luceafărul” (1969), redactor-șef adjunct la revista „România literară” (1970 – 1973) și publicist comentator la revista „România literară” (1975).

Viața sa amoroasă a fost una extrem de controversată. Chiar în primul an de facultate, în 1952, acesta s-a căsătorit cu marea sa dragoste din adolescență, Magdalena Petrescu. Povestea lor de iubire nu a durat, însă, prea mult, cei doi urmând să divorțeze după doar doi ani de mariaj.
Mai apoi, în 1962, artistul a mers în fața altarului alături de eseista și poeta Doina Ciurea, care a fost și o mare sursă de inspirație pentru el. La doi ani după ce s-au căsătorit, poetul a publicat volumul „O viziune a sentimentelor”, pentru care a și primit, în același an, premiul Uniunii Scriitorilor.

Ulterior, artistul s-a îndrăgostit de poeta Gabriela Melinescu, dar relația lor nu a avut sorți de izbândă. Autoarea a fugit în Suedia la Stockholm din cauza proceselor intantate de Doina Ciurea. Acolo, ea s-a căsătorit cu un editor.

„Am avut și eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului. Faptul că ne iubeam ca disperații și eram în stare de orice unul pentru altul a făcut din relația mea cu Gabriela o poveste de dragoste. Ce a existat însă între mine și Gabriela s-a dovedit a fi unic. Doamne, ce frumos era, de ce a trebuit să se termine? … De ce a ars totul atât de repede?“, spunea poetul, cu regret, despre scriitoare Gabriela Melinescu.

Imagine cu Nichita Stănescu și Gabriela MelinescuNichita Stănescu și Gabriela Melinescu

Sursa foto: Facebook

Suferința sa a luat sfârșit în anul 1982, atunci când s-a căsătorit cu Todoriţa (Dora) Tărâţă. Primele cuvinte rostite de autor atunci când a cunoscut-o pe viitoarea sa mireasă au fost „ești a mea”, iar ca atare, Todorița Tărâță i-a și rămas alături până la sfârșitul vieții.

“Atunci când ne-am întâlnit, eu aveam 22 de ani și Nichita 45. Pe urmă am împlinit 23 și el 46. În momentul când am hotărât să rămânem împreună eram exact "jumătatea" lui. Singura dată când se putea, pe urmă nu s-ar mai fi potrivit. Sună a predestinare.”, mărturisea Dora într-un interviu, în 1999.

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

A post shared by Nichita Stănescu (@nichita._.stanescu)

Alcoolismul, viciul care l-a ucis pe Nichita Stănescu

În timpul cutremurului din 1977, poetul a încercat, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu. Nichita Stănescu a fost lovit de un zid care s-a prăbușit și s-a ales cu o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului, care i-a lăsat numeroase sechele. Tot în același an, autorul a devenit dependent de alcool și a început să cheltuie sume considerabile pentru viciul său. Apropiații săi spuneau că obișnuia să bea mai mult de două sticle de vodcă pe zi. Alcoolul devenise un „drog“, care îi aduce luciditate și inspirație, stimulându-l să scrie continuu.

„În vara lui 1977, atunci când m-am împrietenit cât de cât cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool. Mai bine zis de vodcă. Cu toate că bea foarte mult, peste două sticle de vodcă pe zi, Nichita nu era aproape niciodată beat. Alcoolul îi producea o stare de efervescență intelectuală vecină cu geniul“, povestea prozatorul Ștefan Agopian.

Imagine cu Nichita Stănescu cu o țigară în gurăSursa foto: Facebook

Atât Dora, cât și apropiații poetului au încercat să îl ajute să scape de acest viciu, însă eforturile lor au fost în zadar. Nichita Stănescu suferea deja de ciroză. Chiar și Elena Ceaușescu a fost profund îngrijorată de starea de sănătate a acestuia și l-a trimis pe Eugeniu Proca să-i facă un tratament pentru ficat, care a costat 2 milioane de lei.

„Nu a făcut analfabeta numai lucruri reprobabile și unul din exemple este întâlnirea soților Ceaușescu cu conducerea Uniunii Scriitorilor din România, când tovarășa l-a întrebat pe Nichita cum se mai simte cu sănătatea. În perioada respectivă, Nichita chiar se simțea rău, fiindcă își maltratase ficatul nu numai cu vodcă, dar și cu multe altele mai ales prin extenuare fizică, însă i-a răspuns tovarășei că se simte bine și i-a mulțumit pentru grija care i-o arată, la care ea a replicat că știe că nu se simte bine deloc și o să dea dispoziții să fie tratat. Nichita a luat-o ca pe un gest de politețe și se mira că a avut timp să pună pe cineva să se intereseze de starea sănătății lui“, se arată pe site-ul personal al lui Mircea Gociman, un alt prieten al poetului.

Imagine alba-negru cu Nichita Stănescu cu părul pe fațăSursa foto: Facebook

Ultima zi pe pământ a lui Nichita Stănescu

Deși făcea tratamente și primea ajutor din partea apropiaților săi, artistul s-a confruntat cu mai multe crize hepatice și a fost internat deseori în spital. Ultima sa criză i-a adus și sfârșitul chiar în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, după ce se întorsese la București de la o nuntă din provincie.

Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir”. Mult regretatul poet a primit ca diagnostic “stop cardiorespirator”, însă, după cum a spus poetul Cezar Ivănescu, „La autopsie, s-a constat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Și-l băuse pe tot“.

Acesta a fost înmormântat cimitirul Bellu din București pe 15 decembrie 1983, iar mai apoi, în 1990, a fost proclamat membru post-mortem al Academiei Române.

Citește și: Totul despre triunghiul amoros al literaturii românești - Eminescu, Veronica Micle și Caragiale

Surse articol: Antena3, Adevarul, Ziarulmetropolis, Playtech

Surse foto: Facebook

Articolul urmator
Porți sau nu cruce la gât? Află care este semnificația acestui simbol în diferite culturi și religii
Porți sau nu cruce la gât? Află care este semnificația acestui simbol în diferite culturi și religii
Ce vei face peste 10 ani?
Incepe quiz
Ce vei face peste 10 ani?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (3)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.