„De luni mă las de tine”: sondează adânc în suflet cu colecția de proză scurtă pe care o citești într-o zi și la care meditezi ani în șir
Pentru un cititor în criză de timp, colecțiile de proză scurtă sunt ocazia ideală de a evada din cotidian și de a-și ostoi apetitul pentru lectură fără a fi nevoie să își rupă prea mult din momentele deja aglomerate până la refuz ale zilei. Dar, pentru un scriitor, aceeași proză scurtă e un monstru sacru care trebuie cucerit cuvânt cu cuvânt, paragraf cu paragraf, o probă draconică a talentului.
Ce putem spune despre extraordinara colecție de povestiri semnată de Cornelia Bădin este că trece în mod mai mult decât lăudabil ambele teste de mai sus. Un deliciu pentru cititor și o dovadă de netăgăduit a harului literar al autoarei, „De luni mă las de tine” plonjează cu temeritate acolo unde puține cărți își permit să o facă: în abisurile celor mai întunecate suflete.
Un lucru e cert: n-ai să lași din mână „De luni mă las de tine”
Din fericire, „De luni mă las de tine” e o mică bijuterie ce numără numai 112 pagini, fiindcă astfel suntem sigure că am fi uitat să mâncăm, să bem și poate chiar să respirăm până ce ultima povestire nu ar fi fost devorată.
Descrisă drept o colecție de „proze scurte decupate din realitatea de subsol, adică ceea ce se petrece în suflet, nu pe chip”, „De luni mă las de tine” te va frapa de la primele pagini cu franchețea și onestitatea sa. Cornelia Bădin se dovedește neîmblânzită cu personajele sale, o zeiță justițiară ce împarte o dreptate nepărtinitoare: pentru fiecare păcat există o pedeapsă, dar nu și resentimente și nici judecăți.
Fiecare dintre eroii acestei colecții must-read are o „pată” pe inimă, iar autoarea renunță la orice instinct de conservare și nu se ferește să plonjeze în hățișurile fără fund ale realităților interioare ale personajelor sale. De la tăticul care suferă de depresie postnatală – o perspectivă uluitor de revigorantă, ce arată că și suflarea masculină poate experimenta această cumplită boală psihică - , până la corporatista frumoasă, ambițioasă și deșteaptă, cea mai neverosimilă și totuși „ideală” candidată la alcoolism, toate construcțiile scriitoarei sunt dureros de reale și sfâșietor de autentice.
Dar nu te mai ținem în suspans și te invităm într-o călătorie succintă prin „De luni mă las de tine”!
Corect, însă singurul demon care te face să păcătuiești este demonul singurătății și, din acest punct de vedere, Carla își construise ditamai palatul în mijlocul Iadului, cu vedere panoramică.
De departe, nestemata volumului de proză scurtă este chiar povestirea ce poartă numele colecției, „De luni mă las de tine”. Nu neapărat faptul că autoarea a dedicat cele mai multe pagini Carlei ne-a convins să citim cu sufletul povestea femeii briliante ce fuge de implicare sentimentală și cade în patima alcoolismului, cât autenticitatea protagonistei, care e una dintre cele mai bine schițate. Nu exagerăm atunci când spunem că am citit romane interminabile în care personajele nu dezvăluiau straturi de o profunzime emoțională și psihologică comparabile cu ale Carlei. În goana ei iluzorie după perfecțiune, Carla este sufletul cărții, și, ca să extrapolăm, Carla suntem noi. Incredibil de hipnotizantă, „De luni mă las de tine” este, de departe, perla colecției.
La cât de iubite sunt felinele, ni se pare o misiune aproape imposibilă să te înhami la a scrie o poveste ingenioasă despre ele: oare nu s-au adresat deja toate cuvintele de laudă, oare nu le-am preamărit deja pe feline cu toate elogiile? Cornelia Bădin, precum o Lara Croft a literaturii pornită într-o expediție periculoasă, reușește imposibilul și ne dăruiește în „Motanul” o proză scurtă absolut delicioasă. Povestea femeii care trebuie să aibă grijă de pisica unor prieteni și devine din ce în ce mai sigură că felina are de gând s-o omoare rezonează cu o coardă profundă din noi. Dacă ți s-a părut vreodată că pisica ta te privește cu ochi scânteietori și nițeluș cam vicleni, nu rata „Motanul”.
O părticică din suflet ne-a rămas și în „Spune-mi tu ce să fac”, o poveste nici întunecată, nici colorată, ci atât de copleșitor de gri despre o lume a viitorului în care Pământul a devenit de nelocuit, iar omenirea s-a mutat pe o stație spațială din care lipsesc copacii, bibliotecile și muzica.
„Barmanul ei preferat” îți va cresta încă un gol în suflet și unul în stomac, dar „Afară doare” redă măsura geniului literar al Corneliei Bădin, căci cine altcineva decât o scriitoare strălucită ar putea să te dea gata în numai o pagină de carte? Dacă nu credeai în atotputernicia unui cuvânt bine ales, atunci ai găsit persoana cea mai potrivită care să ți-o dovedească!
„De tine nu poți să fugi, te iei cu tine oriunde mergi”
Nu știm pentru ce să o admirăm pe Cornelia Bădin mai tare, pentru talentul sau pentru temeritatea ta. Cert este însă că îi suntem recunoscătoare pentru amândouă.
Sursa foto: Facebook
Autoarea bifează o altă mare realizare: șochează, dar nu de dragul șocului. Poate că unele dintre povestirile sale ar putea constitui subiect de bază pentru „știrile de la ora cinci”, dar senzaţionalul nu e nicidecum ieftin, ci dimpotrivă. Scriitoarea examinează printr-o fină analiză psihologică subconștientul acestor monștri aparenți, invitându-ne în acea incursiune în care nimeni nu se avântă, cea în străfundurile neînțeleșilor. Nu ți se întinde mâna și nu ești poftită doar să pătrunzi într-un edificiu al mizeriei, al durerii, al obsesiei și al tragediei, ci ești împinsă mult mai departe, la „subsolul” acestui edificiu ocolit de mulți.
Dar până la a empatiza cu cei respinși, până la a înțelege ce e de neînțeles, Cornelia Bădin ne invită și să medităm la realitatea actuală. De la „circul lumii”, ce nu mai are loc în corturi, ci pe rețelele de socializare unde „nu socializează” nimeni până la obsesia perfecțiunii, trecând prin distrugerea planetei și ororile alcoolismului și alienării, nu rămâne problemă socială pe care Cornelia Bădin să nu o disece cu luciditate și un extraordinar refuz al autoiluzionării. Și dacă acesta nu e curaj, atunci nu știm ce este.
Iar talentul literar e, la rândul său, incontestabil. Autoarea „scrie bine”, dar complimentul nostru succint spune mult mai multe: că paginile curg, că stilul e fluent, că metaforele sunt exact la locul lor, că dialogurile sunt autentice, mai ales cele interioare, că totul e unde trebuie să fie. Nu ne mai rămâne decât să ne întrebăm: de unde atâta înțelepciune și când a avut timp un autor atât de tânăr să guste din sufletul vieții?
Rămâne un mister, pe care te îndemnăm să îl descoperi în „De luni mă las de tine”. Fie că empatizezi cu Carla, fie cu soldatul singuratic care nu poate trece peste dezamăgirea primei iubiri sau cu orfanul care reușește prin propriile eforturi în viață, cert e că, fără urmă de îndoială, cel puțin într-una dintre prozele sale scurte Cornelia Bădin va vorbi exact pe inima ta.
Nu ne mai rămâne decât să îți spunem că „De luni mă las de tine” este disponibilă pe site-ul Editurii UP. Abia așteptăm să îți auzim părerea!
Surse foto: iStock
Urmareste-ne pe Google News
