Cântecul de sirenă al Răului și Apocalipsa vrăjitoarei justițiare
La începuturile seriei „Demoni”, Lisa Whelan era o adolescentă de 16 ani care afla că era cea mai puternică vrăjitoare a tuturor timpurilor, Arma. De atunci, au trecut câțiva ani, fata și-a unit destinele cu demonul Yadiel, „jumătatea, oglinda, alter ego-ul său”, a găsit și a pierdut prieteni, a înmagazinat puterea elementelor și a tuturor înaintașelor sale magice, a fost vânată de un personaj biblic reîntors dintr-un mormânt metaforic și a ajuns să fie pângărită cu întuneric, în cel mai recent test al său. Din nou, refuzăm să pricepem sensul cuvântului ultim.
Pentru un personaj savuros de zglobiu, precum Lisa, să afle că începe nu numai să fie traversată de porniri ale Răului, dar că ajung să îi facă plăcere aceste înclinații, că găsește o ciudată împlinire când ia o viață, manifestând puterile sale supranaturale și supra-universale, e, în lipsa unui cuvânt mai bun, o tragedie personală. Mai ales atunci când totul pare să funcționeze atât de bine în jurul său, când Annie și Jackson compun un cuplu idilic, Jonathan plănuiește să o ceară în căsătorie pe Cora Lee și legătura cu Aiyana continuă la fel de puternică și dincolo de Văl, să constate că ea e cea mai mare amenințare pentru viață așa cum o știe e neîndurător pentru protagonista noastră.
Dar, dacă știm ceva despre Lisa Whelan, e că „nu face treabă de mântuială” și, mai important decât orice, că e un om eminamente bun și când spunem om, ne referim, firește, la o ființă dincolo de puterea noastră de înțelegere.
„Demoni:Spirit” debutează în mare forță cu o aproape-crimă, de data aceasta cea care e pe punctul să ia viața unei femei fiind chiar protagonista noastră. Atunci când pricepe că nu o să poată să își reprime înclinația spre violență și că cu fiecare cădere în mrejele întunericului se va scufunda și mai tare în neant, Lisa ia o decizie ce va pune pe jar întreg Universul.
Pentru că, așa cum spune Yadiel, „Răul e magnetic. Ajunge o așchie ca să atragă o cantitate uriașă”, și pentru că cea care îl conține nu e o oarecare, decizia Armei străpunge membrana fină a timpului. În primă instanță, fata ajunge la concluzia că singura cale prin care își poate satisface setea de a ucide este să retrăiască crime deja înfăptuite. O gândire corectă, ai spune, o concluzie la care am fi ajuns și noi? Nu putem atunci decât să sperăm că nu am fi fost transpuse în pielea lui Jack Spintecătorul, căci e exact ce i se întâmplă Lisei, pe jumătate „autoarea morală” a ultimei sale crime, singura ce nu s-a încadrat în tipar și a lăsat posterității și cea mai mutilată victimă.
Dacă deja ți-ai dus mâinile la gură, înfiorată și șocată, află că nu e totul. Atunci când s-a jucat cu timpul, distrugând fina sa barieră, Lisa a creat o breșă prin care s-au strecurat multe alte făpturi tulburate, căutând refugiu în prezent din chinurile la care fuseseră supuse în vremea lor. Pentru că Laura Nureldin adoră să ne transporte într-o călătorie prin epocile umanității, astfel facem cunoștință cu Anne Boleyn, sărmana regină pe care Lisa trebuie să o ducă înapoi în anul morții sale, 1536, manevrând și arma cu care călăul îi ia viața.
Să fim sincere, tare am mai început să o compătimim pe sărmana vrăjitoare, și parcă nici o relație încinsă cu Yadiel nu ne-ar determina să ne dorim să îi luăm locul. Plusând, însă, autoarea întortochează și mai mult firele naratoriale, arătându-ne cum strecurarea lui Anne Boleyn printre ițele răsucite ale țesăturii timpului echivalează, nici mai mult, nici mai puțin, decât cu primul semn al Apocalipsei: „Oamenii vor ieși din ascunzătorile lor, dar nu se vor mai înțelege între ei”. Ce va face Lisa? Vei afla în această captivantă poveste, ce curge prea repede, imposibil de oprit!
„În momentul în care nu mai crezi în nimic, devii nimic”
Înainte de toate, „Demoni:Spirit” e, pentru noi, o alegorie a credinței, transpusă cu înțelepciune, blândețe și, da, atât de mult spirit de către Laura Nureldin. „În momentul în care nu mai crezi în nimic, devii nimic”: aceste cuvinte, aparținând poate celui mai surprinzător personaj al acestei serii minunate, însumează esența cărții. Romanul este o parabolă despre puterea uluitoare a credinței: nu cea închistată în tradiții seculare, o carapace goală ce închide sufletul vidat al dogmaticilor, ci credința adevărată, care mută munții din loc, și care nu trebuie neapărat îndreptată către o divinitate, ci poate fi forța călăuzitoare ce ne îndreaptă să ne îndeplinim propria menire.
Pe lângă credință, Laura Nureldin mai aduce în discuție și alte concepte biblice, precum soarta și liberul arbitru, îmbogățindu-le semnificația, conferindu-le noi și noi conotații, făcându-le mai complexe și mai accesibile totodată. În același sens, Apocalipsa închipuită de autoare nu e un sfârșit violent, ci e o schimbare de proporții cosmice, care va zgudui din temelii Universul, dar nu va fi percepută decât de foarte puțini oameni. Crâmpeiele de filozofie și discuțiile evocatoare despre „orânduirea Universului” dau și mai multă profunzime și valențe cosmologice acestei serii care e mult, mult mai mult decât ceea ce pare.
Acum, că am încheiat discuțiile serioase, să pomenim și despre personajele noastre preferate. „Demoni:Spirit” ni-l readuce pe Jonathan, prietenul din copilărie al Lisei, pe post de interludiu comic între scenele de acțiune sau de dramă, și recunoaștem că tare ne-a mai lipsit! Însă cea care strălucește, singura care îndrăznește să „fure” atenția de la protagonistă e Cora Lee. În multe instanțe, frumoasa sudistă îi întrece pe Lisa și pe Yadiel în topul preferințelor noastre, și nu e de mirare, căci cu tânăra georgiană ne putem întrucâtva identifica, iar întregul talent al Laurei Nureldin e magistral dezvăluit în revelarea multiplelor accente ce compun acest personaj emblematic pentru condiția umană. Cora Lee, părintele Nicholas și Annie sunt cele mai nuanțate fațete ale umanității, distincte, atât de bine conturate în unicitatea lor.
Însă nu ne înțelege greșit: „Demoni:Spirit” este cartea Lisei și a lui Yadiel. Abia acum înțelegem adevărata conotație a contopirii lor, iar această pereche cosmică, arhetip al iubirii ce a dat naștere Universului, e motorul poveștii. Deși ambii parteneri își mențin delicioasa lor autenticitate (Lisa e tot fata care „vărzăluiește istoria în așa hal de n-o mai descurcă nici socru-meu”, iar Yadiel e tot demonul fierbinte care o călăuzește între două glume pe calea cea bună, învățătorul și maestrul), în acest roman devin un tot din toate punctele de vedere. Edificator e că îi vom păstra mereu în inima noastră; ultimele pagini ale „Demoni:Spirit” se parcurg cu lacrimi în ochi, căci numai implicația că cei doi ar putea fi despărțiți, că nu am mai citi despre cum Lisa îl face pe demon să râdă și acesta o adoarme mângâind-o pe păr, o sărută pe tâmplă și o cuprinde cu brațele pe după umeri e mai mult decât am putea suporta. Iar transformările personajelor, surprinse în culoarea ochilor sunt pur și simplu dă-tă-toa-re-de-fi-ori!
Însă cea mai adâncă plecăciune o oferim Laurei Nureldin. Din penelul și din imaginația sa înzestrată a ieșit această lume atât de bogată, în mintea sa s-au născut personaje pe care le vom purta mereu în suflet. Timpul nu are răbdare, dar, precum un adevărat Creator, autoarea are, așezând piesă cu piesă fiecare frântură din puzzle-ul revelațiilor sale, dirijând-o pe Lisa spre menirea sa în timp ce își îndeplinește propria misiune, aceea de a-și lăsa amprenta pe cugetele tuturor cititorilor săi.
Așadar, nu ne rămâne decât să ne plângem lacrimile incandescente și să te invităm să descoperi „Demoni:Spirit” la Editura UP! La precomandă ai 20% reducere!
Urmareste-ne pe Google News
