Nu Skin
Optezi sa Impresionezi

„Generația pupilelor dilatate” de Cristian Cărpenaru, cartea de căpătâi a tinerilor, must-read pentru părinți

Andreea Baluteanu

Ce știi tu? Pe vremea mea era altfel”: din multe puncte de vedere, aceste cuvinte pot constitui laitmotivul umanității. De câte ori nu ți s-a întâmplat să îți fie adresate atunci când erai tânără? Poate și mai dramatic e însă atunci când chiar tu te-ai regăsit, într-o circumstanță anume, autoarea de fier a acestei sentințe implacabile.

Unul dintre marile păcate ale vârstei maturității este acela să refuză să își mai amintească cum a fost la tinerețe. Romanul lui Cristian Cărpenaru, „Generația pupilelor dilatate”, este tocmai antidotul acestei amnezii cel mai adesea autoimpuse. Vezi mai jos de ce considerăm că este cartea de căpătâi a tinerilor din ziua de astăzi, dar și romanul must-read al părinților lor!

Despre păcatul de a fi tânăr

Eroii și eroinele lui Cristian Cărpenaru împărtășesc același păcat de neizbăvit: sunt tineri într-o lume care a uitat să mai fie tânără, nutresc primele iubiri într-o societate care comercializează dragostea la fiecare colț de stradă, sunt repudiați de părinți care se plâng că nu-i mai recunosc, dar care nici au încercat vreodată să o facă.

fata imbracata in pijamale care citeste in pat alaturi de bol cu fructe de padure si ochelari

„Ei sunt generația pupilelor dilatate, cei care stau mai mereu cu ochii pironiți în ecranele telefoanelor mobile, doar pentru a scăpa de veninul privirilor voastre. Sunt cei care viermuiesc printre voi cu căștile îndesate pe urechi și muzica dată la maxim, încercând să nu audă cum proslăviți în neștire timpurile de altădată cu acel inconfundabil ehe, ce știți voi, pe timpul nostru era altfel”.

Tania e o adolescentă naivă și inocentă, în aparență, care își organizează prima petrecere din eternul motiv ce a pus în mișcare, precum un motor ascuns, mecanismul uneori scârțâind al vieții pe pământ: „pentru că așa se cade”. E îndrăgostită de playboy-ul liceului pentru că acestea sunt sentimentele pe care le consideră firești, deși inima ei tânjește după altceva, după o fericire ce nu are nevoie de definiții sau de expresii sofisticate. Și, deși Tania nu a sărutat niciun băiat, prietena sa cea mai bună, Violeta, e la al doilea avort și o împinge de la spate să își piardă virginitatea cu mult-doritul Cosmin.

Aflat la lumi distanță de adolescentele cu conturi pe Facebook, Instagram, Twoo și Badoo, Flavius e un tânăr care adoră să citească, de o sensibilitate aparte, și care adresează scrisori netrimise unei fete preafrumoase de care s-a îndrăgostit precum un erou din romane. Din păcate, epistolele sunt destinate să moară sufocate în sertarul biroului adolescentului, iar muza ce i-a aprins inima și imaginația, să nu afle despre pasiunea sa, întocmai ca în marile povești de iubire de pe timpuri.

Protagoniști ai unei istorii nemuritoare, repetată în diverse scenarii în fiecare epocă, Tania, Flavius și Violeta sunt eroii unei cărți ce cuprinde adevăruri dure, dar și lecții prețioase. Atunci când ițele se complică, iar cititorul află că Violeta e amanta tatălui Taniei, un afacerist de mare succes, iar soarta lui Flavius e și ea legată de cea a celor două fete, povestea se citește pe nerăsuflate. O poveste modernă și antică totodată, o sinteză a ceea ce suntem, dar și a ceea ce ar trebui să fim.

Frângem aripile tinerilor cu aceeași violență cu care ne-au fost sacrificate propriile vise?

Istoria se repetă: știm, e un clișeu la fel de uzat precum „pe vremea noastră era altfel”. Și totuși ambele afirmații au în sinea lor același grăunte magic de adevăr.

generatia pupilelor dilatatee

Înainte de a fi o carte despre „tinerii din ziua de azi”, „Generația pupilelor dilatate” este un roman despre copii și părinți. Despre cum stingem din fașă pornirea spre măreție, despre cum împiedicăm avântul natural și sălbatic spre cer, despre cum încătușăm de pământ corpuri menite să zboare, sufocându-le sub greutatea otrăvitoare a propriilor temeri și dezamăgiri.

Avem toate tipologiile de părinți și copii în acest roman pentru toate vârstele. Tania e fiica ascultătoare cu o latură rebelă și pasională bine ascunsă sub fațada bunei purtări. Mama sa a fost rafinată și sofisticată, modelul intangibil pe care orice fiică se străduiește în zadar să îl imite. Tatăl e bine intenționat, dar incapabil să comunice și inapt să treacă peste propriile deziluzii și să se deschidă spre binele fetei sale.

De partea cealaltă, Violeta e rod al unor părinți distanți, străinii care refuză să își cunoască copilul și îl copleșesc cu povara așteptărilor lor zguduitoare. Tatăl e sclav al unei imagini exterioare construite cu migală, iar mama își disprețuiește fiica pentru că are ceea ce ea nu va mai avea niciodată: tinerețe și frumusețe. Fiindcă adevărata sa esență e neprelucrată, ignorată, respinsă, Violeta e obligată să poarte masca pe care i-a așezat-o pe chip chiar mama prietenei sale, misterioasa Ada Florescu care, văzând trăsăturile frumoase ale copilei, o cataloghează drept o cuceritoare și nimic mai mult, strivind-o sub greutatea unui destin de împrumut.

În cele din urmă, Flavius e, din multe puncte de vedere, copilul-generație anterioară. Tânărul timid și studios se îndrăgostește fără speranță și sacrifică orice pentru mama sa bolnavă. Izgonește rapid orice răbufniri spre nesupunere, naturale de altfel, dar riscă să devină aceeași victimă precum cea care i-a dat naștere, jertfindu-și eul adevărat sub povara unei construcției artificiale, hrănită cu așteptările celorlalți.

La un moment dat, aceste destine se vor întâlni într-un punct de cotitură, și tot ce putem spera, ca cititori, este ca eroul și eroina să ia decizia corectă, să își descătușeze aripile și să zboare acolo sus, unde sunt meniți să se afle.

„Generația pupilelor dilatate” nu e nici pe departe o carte ușoară. E zguduitor de onestă și pe alocuri nedrept de dură, așa că mulți membri ai „generației de sacrificiu” vor refuza să se regăsească în ea cu un vehement „nu eu, eu am refuzat să trec asupra copiilor mei păcatele strămoșilor, eu le-am tot ce am avut mai bun”. E posibil ca nici destinatarii săi, copiii generației Z, să nu se identifice în tiparele sale, dar aceasta este încercarea prin care trebuie să treacă orice carte ce se vrea nemuritoare. Tocmai caracterul său incomod transformă însă „Generația pupilelor dilatate” într-un must-read.

Ceea ce nu poate rămâne neremarcată este bogăția stilistică a cărții. Dansând cu metafore, topind în comparații și epitete realități cotidiene dure și dând întreaga dovadă a talentului său liric, Cristian Cărpenaru ne dăruiește un roman de o frumusețe aparte. Are ceva din măiestria vechilor scriitori, a scriitorilor mari, ceea ce întărește valoarea de operă nemuritoare a creației sale.

Nu putem decât să fim recunoscătoare că se mai scriu cărți precum „Generația pupilelor dilatate”. Fie că ești o adolescentă ce încearcă să țină pasul cu lumea actuală sau o mămică ce mai caută încă să înțeleagă unde a greșit, „Generația pupilelor dilatate” poate fi cartea care să îți lumineze orizonturile și să îți deschidă iar ochii asupra unui cer necuprins. Dacă ești gata pentru un regal al emoțiilor interzise și al adevărurilor dure, achiziționează „Generația pupilelor dilatate” de pe site-ul Editurii UP.

 

Surse foto: iStock

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0 (0)

Vezi cele mai noi video-uri de pe divahair.ro

Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.

    Ti-a placut articolul? Urmareste DivaHair pe Facebook sau pe mail!

    Cauta un furnizor in zona ta

    LIKE si intra in universul divelor!