Considerat „marele roman american”, „Marele Gatsby” este elogiat ca fiind una dintre cele mai reuşite opere literare ale secolului XX, jonglând cu teme precum idealismul, visul american, diferenţele sociale dintre aristocraţie şi cei recent îmbogăţiţi, dragostea obsesivă şi hedonismul. Situat într-unul dintre cele mai tulburătoare contexte ale istoriei, „the roaring twenties” („deceniul furtunos”), cel mai cunoscut roman al lui Fitzgerald este privit şi azi cu fascinaţie, câştigând un loc preţios în contemporanitate graţie universalităţii subiectului său.
Un roman scris greu, criticat prea repede şi iubit prea târziu
La vremea publicării romanului „Marele Gatsby”, în 1925, F. Scott Fitzgerald era deja un scriitor consacrat. Fusese aplaudat la scară largă pentru „Cei frumoşi şi blestemaţi” şi era considerat unul dintre cele mai mari talente ale momentului în America. Cu toate acestea, povestea bogatului Gatsby nu a fost nici pe departe un succes liniar. Dimpotrivă, Fitzgerald a început să o scrie din 1922, alternând perioadele de concepţie literară furibunde cu momentele de inactivitate, în care se deda plăcerilor precum o veritabilă reprezentare a personajelor sale.
Nici lansarea celui care avea să devină cel mai cunoscut roman al său nu a fost însoţită de succes. Deşi Fitzgerald spera ca opera sa să vândă cel puţin 75 000 de copii, numai 20 000 au fost cumpărate în primul an de la publicare. Criticii contemporani s-au împărţit în două tabere: cei care apreciau „Marele Gatsby” pentru analiza fină asupra societăţii şi cei care afirmau că primii nu au habar nici despre ce este vorba în roman, darămite despre ce spun.
Aşa cum le stă bine scriitorilor, Fitzgerald a murit în 1940, profund dezamăgit de felul în care a fost primită opera sa. Cu toate acestea, lumea postumă a învăţat să îl aprecieze, cu acea ironie cu care arta se împodobeşte adesea. Popularitatea cărţii a început să crească în anii celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când s-a luat iniţiativa ca soldaţilor de pe front să li se ofere cărţi pentru a li se alina suferinţa: „Marele Gatsby” a fost una dintre operele alese, cu nu mai puţin de 155 000 de copii înmânate americanilor de pe front.
De la unealtă a vindecării prin artă până la adaptare cinematografică în care au strălucit Leonardo DiCaprio şi Carrie Mulligan, cartea a fost vândută în peste 25 de milioane de copii. După ecranizarea din 2013, care i-a avut protagonişti pe actorii de mai sus, romanul a revenit pe lista de bestselleruri New York Times şi şi-a reclamat locul în inimile fanilor contemporani.
În ciuda procesului dificil de creaţie şi a primirii reci, „Marele Gatsby” este romanul de suflet al lui Fitzgerald. Mulţi critici au nuanţat asemănarea dintre evenimentele romanului şi viaţa scriitorului: la fel ca personajele sale, autorul a fost sedus de viaţa tumultuoasă a anilor '20, a iubit o socialite, pe nu mai puţin celebra Zelda Sayre, pe care nu a luat-o de soţie decât după ce i-a putut dovedi că este capabil să facă avere din scris, a cunoscut atrocităţile Primului Război Mondial şi decepţia de a-şi fi văzut sfărâmat visul şi de a se fi convertit la un trai pe care îl dispreţuia, din nevoia de a face pe plac femeii pe care o iubea.
Reflecţie a lui Fitzgerald, Nick Carraway, naratorul romanului, studiase la un colegiu de prestigiu şi luptase în prima conflagraţie mondială, înainte de a începe să cunoască deliciile hedoniste ale anilor '20. Romanul începe atunci când Nick închiriază o casă în Long Island, în cartierul fictiv West Egg, populat de noii îmbogăţiţi ai Americii. În casa verişoarei sale Daisy Buchanan, o frumoasă socialite a aristocraţiei din East Egg, căsătorită cu milionarul Tom Buchanan, Nick o cunoaşte pe Jordan Baker, o jucătoare de golf tânără, frumoasă şi cinică, alături de care începe să frecventeze petrecerile vremii. Nick şi noul său anturaj sunt fermecaţi de existenţa misteriosului Gatsby, care deţine o casă opulentă în West Egg şi dă petreceri strălucitoare, măreţe, la care nu este însă niciodată prezent. La un moment dat, Nick îl întâlneşte personal pe idolul său, care îi mărturiseşte că a avut o relaţie cu Daisy în tinereţe şi că a adunat imensa sa avere pentru a o determina pe aceasta să revină în braţele sale. Deşi suspectează că banii lui Gatsby nu au fost obţinuţi chiar pe căi curate (aluziile subtile din roman indică drept sursă a averii eroului contrabanda cu alcool, interzisă în anii '20 în America din cauza prohibiţiei), Nick acceptă să intermedieze întâlnirea dintre cei doi foşti amorezi, iar relaţia dintre Daisy şi Gatsby se reaprinde periculos, exact sub ochii soţului încornorat Tom.
După ce acesta invariabil îşi dă seama de faptul că preafrumoasa soţie îi este infidelă, intriga se complică prin morţi subite şi acţiuni vindicative, care vin să tulbure o dragoste ce seamănă periculos de mult cu obsesia!
Romanul visului american, situat în perioada strălucitoare a epocii jazzului
Contextul flamboaiant și vibrant al anilor '20 este unul dintre semnele distinctive din „Marele Gatsby”. O epocă a petrecerilor dezlănţuite, a luxului ostentativ, a hedonismului, un elogiu adus satisfacerii oricărei plăceri imaginabile, la care tinerii americani marcaţi de ororile Primului Război Mondial s-au dedat cu o voluptate care i-ar face să roşească şi pe marii petrecăreţi de azi. Este o perioadă glamour de ale cărei delicii scriitorul Fitzgerald nu a fost străin: alături de Zelda, a format unul dintre cuplurile epocii, iar cunoaşterea fină a realităţilor vremii este dovedită prin apelativul „the jazz age”, care a singularizat această perioadă şi care îi este atribuit.
Dincolo de descrierea fidelă a unui tablou istoric, „Marele Gatsby” este şi o parabolă superbă a decăderii visului american. Cine poate întruchipa mai bine decât protagonistul său, tânărul, bogatul şi strălucitorul Gatsby, eroul american prăbuşit din cauza propriului idealism? Valorile dragi poporului american – libertatea, fericirea, ambiţia fecundă – sunt perfect ilustrate de ascensiunea socială a lui Gatsby, care strânge o avere impresionantă pentru un fost soldat sărac, dar pasiunea obsesivă cu care o divinizează pe Daisy, nedemnă de admiraţia sa, îl duce în cele din urmă la decădere, aşa cum idealul american a fost întinat de dragostea pentru bani şi de materialism.
Însă ceea ce i-a garantat romanului nemurirea nu este nici vibrantul context istoric, nici „americanismul” său, ci uluitorul modernism. Complexitatea personajelor și impulsurile care le macină sunt cele care au atras minţile contemporane. Interesul de care se bucură romanul este simbolizat prin teoriile revoluţionare, care atrag atenţia asupra înclinării homosexuale a lui Nick, „îndrăgostit” de Gatsby, sau de noua perspectivă asupra lui Daisy, care devine din personaj superficial, demn de dispreţ, o victimă a societăţii sale, în care femeile erau obligate să fie mereu frumoase, strălucitoare, volubile, să se mărite cu milionari şi să se rezume destinului de accesoriu luxos, ataşat la braţul soţului.
Dacă tot am deschis subiectul „Daisy Buchanan”, nu putem uita nici de povestea de dragoste pe care „Marele Gatsby” o închide în filele sale. Aşa cum ne-au obişnuit marile opere ale literaturii, iubirea nu are nimic romantic. Gatsby este obsedat de un ideal şi până şi tulburătorul său gest, de a privi melancolic lumina verde a casei lui Daisy, plutind pe apele golfului care îi despărţea, devine sinonim cu pasiunea hărţuitoare, mai ales atunci când înţelegem că femeia pe care o divinizează este o relicvă a trecutului, fără nimic de-a face cu cea din prezent.
Cu un stil viu, cu personaje complexe animate de motivaţii cărora le cazi pradă cu o uşurinţă uimitoare, cu emoţii instigatoare care te fac părtaşă la drama narată, „Marele Gatsby” este romanul american prin excelenţă, evocând puterea, ambiţia colosală, visul şi pericolul decăderii la care se supune acest popor.
Ţie ţi-a plăcut „Marele Gatsby”? Delectează-te şi cu recenziile noastre la „Voi fi acolo” şi „Pe aripile vântului”.
Urmareste-ne pe Google News
