Zodiile la Cina cea de Taină. Simboluri ascunse în pictura lui da Vinci
Cina cea de Taină rămâne până în ziua de azi una dintre cele mai mărețe opere ale umanității; dacă crezi că nimic nu mai merită salvat, privește spre ceea ce am întreprins în istoria noastră și se prea poate să te răzgândești. Nu e de mirare că pictura ce înfățișează ultima cină dintre Iisus și Apostoli, cea care în care Fiul Lui Dumnezeu le comunică ucenicilor că printre ei se află un trădător, a reprezentat și mai reprezintă încă un obiect de studiu și de cercetare.
Numeroși oameni de știință sau învățați din toate domeniile au analizat aproape obsesiv fiecare detaliu al creației lui Leonardo da Vinci, căutând simboluri ascunse. Iar dacă vrei să le treci cu vederea eforturile, află că nu sunt în zadar, căci da Vinci era recunoscut pentru pasiunea pentru ezoteric și astrologie, care se adaugă multiplelor sale preocupări. E considerat, de altfel, primul și cel mai renumit polimat din istorie, respectiv o persoană cu cunoștințe vaste în domenii variate. Se înțelege de ce a ajuns atât de departe, nu avea un smartphone și rețele sociale care să îl distragă, nu?
Dacă am merge mai departe cu imaginația și ne-am închipui că fiecare apostol reprezentat în Cina cea de Taină întruchipează o zodie? Cum, crezi că exagerăm? La o adică, erau 12, fiecare grupați în secțiuni de câte trei; da, fix ca în astrologie! Hai să descoperim împreună care sunt concepțiile și ce simboluri ascunse există în pictura lui da Vinci!
Apocalipsa lui Leonardo da Vinci: cum a prezis artistul sfârșitul lumii în Cina cea de Taină?
Leonardo da Vinci: Primul Polimat al umanității
Leonardo da Vinci (1452 - 1519) nu a rămas în istorie doar prin picturi care au schimbat felul în care privim arta, ci și printr-o minte briliantă, care părea să nu accepte termenul de granițe și care refuza să se încadreze în tipare. De la „Mona Lisa” și „Salvator Mundi” până la celebra Cina cea de Taină, opera lui a devenit un punct de reper pentru Renaștere și pentru cultura universală. A făcut primii pași pe calea sa artistică imortalizată în legendă la Florența, ca ucenic în atelierul unui pictor și sculptor, iar la doar 20 de ani a fost admis în breasla pictorilor florentini și și-a deschis propriul atelier. De aici începea... măreția!
Totuși, am greși să îl numim pe Leonardo pur și simplu pictor. A fost pictor, unul genial, dar și-a extins aria preocupărilor mult mai departe de atât. Pentru el, arta și știința nu erau domenii separate, ci două feluri de a înțelege aceeași lume. A studiat anatomia umană, biologia, fizica, a desenat mașinării de zbor, vehicule, mecanisme și a lăsat în urmă mii de schițe, observații și proiecte care relevă o curiozitate aproape imposibil de satisfăcut și o sete de cunoaștere inepuizabilă. A lucrat și ca arhitect, geograf, inginer și strateg, iar tocmai această capacitate de a încadra în repere precise inefabila frumusețe îl face să fie considerat unul dintre cei mai mari polimați ai umanității.
În mod paradoxal, deși a finalizat relativ puține picturi, aproximativ 15, acestea au fost suficiente pentru a-l plasa printre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor. În acest sens, Cina cea de Taină rămâne una dintre cele mai puternice dovezi ale geniului său: o scenă biblică de o însemnătate aproape copleșitoare, ilustrând momentul în care Iisus le spune apostolilor că unul dintre ei îl va trăda, transformată într-o lucrare monumentală, doldora de tensiune și emoție și împestrițată cu simboluri pe care ne străduim încă să le descifrăm. Pictura este expusă în biserica Santa Maria delle Grazie din Milano și continuă să atragă zilnic vizitatori din toată lumea, nu doar pentru valoarea ei religioasă, ci și pentru misterele pe care pare să le ascundă... și de care ține încă cu dinții!
Cum a fost creată Cina cea de Taină
Cina cea de Taină este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Leonardo da Vinci (și ăsta e un lucru uriaș, dacă privești chiar și numai în diagonală impresionanta sa listă de opere de artă) și una dintre cele mai pregnante reprezentări ale artei sacre. Pictura surprinde una dintre cele mai dureroase revelații din istoria umanității, respectiv momentul în care Iisus le transmite celor doisprezece apostoli că unul dintre ei îl va trăda. Da Vinci, cu talentul său aproape nepământean, disecă această veste într-o „anatomie” de reacții, gesturi și emoții. Lucrarea a fost comandată de ducele milanez Ludovico Sforza, iar artistul a început lucrul în 1494, în fostul refectoriu al bisericii Santa Maria delle Grazie din Milano. Patru ani i-au trebuit pentru a finaliza compoziția monumentală, cu dimensiuni impresionante, de 4,22 metri înălțime și 9,04 metri lățime.
Pentru că geniul are nevoie și de pregătire, Leonardo s-a „pus cu burta pe carte”, iar înainte de a trece efectiv la pictat, a realizat numeroase schițe și studii, lăsând în urmă un compendiu de materiale de-a dreptul inspirațional. Artistul s-a „jucat” cu poziția apostolilor, gesturile, expresiile, felul în care fiecare personaj reacționează la anunțul trădării, pentru a atinge o armonie perfectă. Îndelungul său studiu explică de ce lucrarea pare atât de vie: da Vinci nu a pictat o cină oarecare, cu un grup de oameni surprinși la o masă solemnă, într-o scenă statică, ci a făcut radiografia trădării, surprinzând un moment tensionat. Privește îndelung pictura: vei simți că fiecare apostol primește chiar acum epocala veste, iar tu, ca privitor, ești martor indirect al unui moment istoric.
O asemenea reușită nu a fost însă deloc ușor de realizat. Da Vinci intuia că va fi nevoie nu doar de o muncă colosală, sintetizată în detalii de o finețe care nu știm dacă ar mai fi posibil de obținut azi, dar și de numeroase corecturi. Tocmai de aceea, a inovat tehnica picturii, alegând un procedeu neobișnuit pentru acea vreme. În loc să picteze în frescă, direct pe tencuiala umedă, lucru care garanta durabilitatea lucrării în timp, el a lucrat pe peretele uscat, folosind un amestec de ulei și tempera, apropiat de tehnica picturii pe panou.
Această alegere i-a oferit mai mult timp să construiască expresiile și gesturile, să jongleze cu lumini și cu umbre, dar a avut un preț, și încă unul mare. Culorile au început să se degradeze surprinzător de repede. La numai câteva decenii după finalizare, Cina cea de Taină prezenta deja semne de deteriorare: culorile se estompaseră, iar în pictură apăruseră crăpături și pete, în vreme ce unele zone prezentau deja semne de fragilitate. Așa se explică de ce lucrarea a devenit, foarte devreme, nu doar un monument al Renașterii, ci și un proiect continuu de restaurare, păstrat cu eforturi uriașe pentru ca privitorul/privitoarea de astăzi să mai poată experimenta măcar o părticică din viziunea originală a lui Leonardo.
Legătura dintre pictura Cina cea de Taină și astrologie
Legătura dintre Cina cea de Taină și astrologie pornește, înainte de orice, de la felul în care Leonardo da Vinci privea lumea. Pentru el, omul, natura, arta și știința făceau parte din același sistem, iar simbolurile nu erau niciodată întâmplătoare sau simple coincidențe. Da Vinci a studiat idei vechi despre corespondențele dintre corp, temperament și elemente, inclusiv concepții inspirate de tradiția ptolemeică, potrivit cărora omul era alcătuit din proporții diferite de apă, aer, pământ și foc. Din aceste mixuri unice se nășteau, în gândirea vremii, tipuri psihologice distincte: sanguin, flegmatic, coleric și melancolic.
Interesul lui pentru simboluri astrologice nu apare izolat. În alte lucrări, precum „Bust of a Warrior”(cunoscut și ca Profilul unui căpitan antic sau Bust de războinic în profil, un desen realizat în perioada 1475–1480 și adăpostit azi de British Museum din Londra), cercetătorii au remarcat diverse trimiteri la zeul Marte și semnul Berbecului, ceea ce arată că Leonardo nu era străin de limbajul planetelor, al zodiilor și al arhetipurilor. De aceea, nu este deloc surprinzător că unii privitori au încercat să interpreteze și Cina cea de Taină printr-o cheie astrologică, asociind cei doisprezece apostoli cu cele douăsprezece zodii. Numărul se potrivește, compoziția este riguros organizată, iar fiecare apostol are o reacție, o postură și o expresie atât de distincte, încât invitația la asociere e de-a dreptul irezistibilă.
Totuși, este important să păstrăm o nuanță esențială: nu avem de unde să știm dacă Leonardo da Vinci a intenționat cu adevărat ca apostolii din Cina cea de Taină să reprezinte zodiile. El nu a lăsat posterității, cel puțin din ce se cunoaște până astăzi, o explicație clară în acest sens și nu a conturat un sistem oficial prin care să putem stabili fără îndoială ce apostol corespunde fiecărui semn zodiacal. Așadar, aceste asocieri rămân speculații, interpretări simbolice și exerciții de lectură vizuală. Dar tocmai în asta constă farmecul lucrării: este atât de complexă, atât de atent construită și atât de enigmatică, încât fiecare privitor/privitoare simte că, dincolo de scena biblică, mai există ceva de descoperit. De unde și multiplele teorii și interpretări, pe care le vom descoperi împreună, mai jos!
Gruparea apostolilor în Cina cea de Taină. Întâmplare sau simbol?
În Cina cea de Taină, Leonardo da Vinci nu a așezat apostolii la întâmplare, ci a construit scena cu o rigoare care se simte imediat, chiar dacă privitorul/privitoarea nu e un analist tehnic specializat în opera lui. În momentul în care Hristos anunță trădarea, cei doisprezece apostoli par cuprinși de uimire, neliniște, revoltă sau teamă, fiecare reacție atent plăsmuită după firea ucenicului. Ceea ce se observă imediat este că, deși vestea e demnă a genera haos, grupările sunt atent alcătuite. Apostolii sunt, într-adevăr, organizați aproape ca la armată, în 4 secțiuni de câte 3, ceea ce, evident, a generat numeroase interpretări. Această împărțire în triade creează ritm, echilibru și tensiune, lăsând figura lui Iisus în centrul compoziției, ca punct de echilibru într-o scenă plină de haosul tipic omenesc. Să fie întâmplare? Chiar nu pare!
De o parte și de alta a lui Hristos se află câte două grupuri de trei apostoli, iar cei mai importanți sau mai apropiați de El sunt plasați, în general, mai aproape de centru. Această structură a alimentat de-a lungul timpului multe interpretări simbolice, inclusiv ideea că gruparea apostolilor ar putea avea legătură cu zodiile, elementele sau anumite tipologii umane. Nu putem spune cu certitudine că Leonardo a urmărit un cod astrologic precis, dar putem observa că în Cina cea de Taină fiecare grup are propria energie, propriul ritm și propria reacție la revelația trădării, iar această organizare face pictura să meargă mai departe de o „simplă scenă religioasă” și să devină aproape ca o hartă subtilă a naturii umane. Mistic? O grămadă, și profund, evident!
Zodiile la Cina cea de Taină, înșiruite cronologic?
Dacă privim Cina cea de Taină printr-o cheie astrologică, una dintre cele mai interesante teorii spune că apostolii ar fi fost proiectați de da Vinci ca o succesiune de arhetipuri zodiacale, grupate pe anotimpuri. Cele patru triade ar corespunde primăverii, verii, toamnei și iernii, iar Iisus ar rămâne în centru ca imagine solară, punctul în jurul căruia se focalizează întreaga scenă. Este, desigur, o interpretare simbolică, nu o certitudine istorică, dar tocmai această posibilitate face ca pictura lui Leonardo să pară și mai misterioasă.
Ce e interesant la această reprezentare e că asociază apostolii cu semnele zodiacale și în funcție de organul pe care acestea îl guvernează. Vezi mai jos cum!
Uite cum s-ar „înșirui” apostolii în ordine cronologică!
Primăvara: Berbec, Taur, Gemeni
Primul semn al zodiacului ar fi asociat cu Bartolomeu (Bartholomew), apostolul de la marginea din stânga compoziției (stânga ta și dreapta lui Iisus), aplecat înainte, ca și cum ar fi gata să se ridice de la masă și să acționeze în pripă. Această poziție tensionată, activă, aproape grăbită, amintește de Berbec, semnul începuturilor, al impulsului și al acțiunii directe. Și mai interesant, pe plan medical, Berbecul reprezintă capul, iar apostolul respectiv este capul mesei.
Lângă el, Iacov cel Mic (James the Less), într-o tunică de culoare maro/roz soft ar putea indica Taurul, mai ales prin legătura simbolică a semnului cu forța, materia și stabilitatea; unele interpretări sunt de părere că poziția mâinii pe care apostolul o ține pe cel de lângă el (Andrei) duce cu gândul la o pereche de coarne. Nu trebuie să uităm nici că Taurul guvernează gâtul, iar gâtul apostolului respectiv este gros, puternic.
Al treilea din această triadă, Andrei (Andrew), purtând o tunică maro, cu un acoperământ de culoare oliv, are mâinile ridicate, într-un gest defensiv. Poziția lor, aproape paralelă, este asociată cu Gemenii, semn dual, al reacției mentale, al dialogului și al pendulării continue între două perspective.
Vara: Rac, Leu, Fecioară
Triada verii începe cu Petru (Peter), ce poartă o tunică albastru intens. El se apleacă înainte, într-un gest energic și dominant, interpretat ca specific Leului, semn al forței, al impulsului și al reacției agresive. Totodată, sunt surse care au nuanțat că are o poziție felină. Pe de altă parte, aici intervin și alte interpretări, care îl asociază pe Petru cu semnul Racului, nuanțând că pumnalul ținut în mână sugerează cleștii unui Rac. În această cheie, poziția sa ar fi una protectoare, iar modul cum se apleacă înainte, un simbol al apărării celorlalți apostoli sau o modalitate prin care îl păzește pe Iisus de Iuda, cine știe?
Iuda Iscarioteanul (Judas Iscariot) stă la masă, îmbrăcat într-un veștmânt alb/roz sub o tunică verde oliv. El are o poziție retrasă ușor spre spate (Racul merge invers) și strânge punga cu bani, într-o atitudine defensivă și tensionată, asociată cu această zodie de apă, simbol al protecției și al izolării. De asemenea, modul în care ține degetele pe pungă le-a sugerat unor interpretatori aceiași clești ai Racului. Pe de altă parte, interpretatorii care l-au văzut pe Petru ca fiind Racul îl desemnează pe Iuda ca fiind Leul, accentuând poziția sa dominantă, cu cotul pe masă, semn de autoritate. Leul e și un semn egocentric și invidios, în partea sa „umbrită”, de aici venind, poate, trădarea lui Iuda.
Ioan (John), în tunică roșu cu verde, elegantă, stă chiar la dreapta lui Iisus. Poziția sa aplecată, care pare să sugereze chiar o stare de leșin sau abandon emoțional, și delicatețea profilului său, aproape feminin, este asociată cu Fecioara, semn al sensibilității și al purității. Aici, diverșii interpretatori au căzut de acord, unii admiratori ai lui da Vinci fiind de părere că Petru indică cu degetul spre gâtul lui Ioan ca pentru a sugera că îi lipsește mărul lui Adam și este, deci, Fecioară (de aceea unele teorii chiar sunt de părere că nici nu apare Ioan în Cina cea de Taină, ci este Fecioara Maria sau Maria Magdalena).
Toamna: Balanță, Scorpion, Săgetător
Trecem acum dincolo de Iisus. În această secvență, Iacov cel Mare (James the Great) poartă o tunică galbenă/verde, în funcție de reprezentare. Brațele sale sunt deschise larg, într-un gest care schițează vizual o Balanță.
Toma (Thomas), este surprins din profil, cu degetul arătător ridicat spre cer. Gestul său ferm, aproape tăios, este asociat cu Scorpionul și cu celebra sa înțepătură. Lui Toma i s-a spus și „Toma Necredinciosul”, iar Scorpionul este de altfel renumit pentru neîncrederea sa proverbială. Unii interpretatori au scos în evidență și caracterul ireverențios, aproape nepotrivit al acestui semn, iar zodia de apă e iar faimoasă pentru curajul și intensitatea sa.
Filip (Philip), în tunică albastru deschis cu elemente de maro-bej, se apleacă spre centru și își atinge pieptul, într-un gest de implicare emoțională pregnantă. Această mișcare, care indică spre piept, inimă, suflet, pare să sugereze căutarea sensului și a direcției, strâns legată de Săgetător. Pe de altă parte, unii interpretatori au amintit că Săgetătorul e semnul Centaurului, de aceea Filip e cel mai înalt, surprins în picioare, ca să releve zona șoldurilor, pe care o și guvernează.
Iarna: Capricorn, Vărsător, Pești
În ultima triadă, Matei (Matthew) poartă o tunică albastru vibrant și o mantie albastră asortată. El gesticulează cu ambele brațe spre capătul opus al mesei, într-o mișcare cu un vibe organizat, aproape direcționat, asociată cu Capricornul, semn al structurii și al controlului.
Tadeu (Thaddeus) este îmbrăcat într-o tunică închisă la culoare, acoperită de o mantie auriu/maro. El este poziționat orientat ușor spre exteriorul scenei, cu o atitudine mai detașată, chiar reflexivă, interpretată ca aparținând Vărsătorului, semn al gândirii inovatoare și deschise. Modul în care își ține și mâna, curbată către interior, amintește de poziția acestei zodii.
Simon Zelotul (Simon the Zealot), aflat la capătul din dreapta al mesei (stânga lui Iisus), poartă o robă gri și o mantie roz. Poziția mâinilor sale, din nou duală, ca la Gemeni, relevă acum Peștii.
Uite și un filmuleț care vine cu mai multe informații edificatoare!
Vezi această postare pe Instagram
Apostolii la Cina cea de Taină și „teoria constelațiilor”
O altă teorie legată de Cina cea de Taină merge mai departe decât simpla asociere dintre apostoli și zodii. Aceasta interpretează redarea apostolilor ca reprezentări ale constelațiilor zodiacale, nu doar ale arhetipurilor astrologice. Teoria îi aparține lui Robert Tulip, Chaplaincy Coordinator la The Australian National University, care a sesizat în pictura lui Leonardo da Vinci conturul constelațiilor. În viziunea sa, gesturile, mâinile, pozițiile corpului și chiar anumite detalii vestimentare ar reproduce formele unor grupuri de stele. Vezi mai jos și judecă dacă ți se pare sau nu realist!
În această interpretare, semnele primăverii apar în dreapta compoziției, reliefând formele stelelor din constelația lor reprezentativă. Simon Zelotul (Simon the Zealot) ar reprezenta Berbecul, prin poziția mâinilor, asemănată cu cele trei stele principale ale constelației Berbecului. Tadeu (Thaddeus) ar corespunde Taurului: mâna dreaptă ar forma un „V”, ca Hyadele, grupul de stele asociat cu capul Taurului, iar cealaltă mână ar indica poziția Pleiadelor, conturând „umărul” Taurului. Matei (Matthew) ar fi asociat cu Gemenii, prin cele două brațe întinse aproape paralel, asemenea liniilor de stele care îi evocă pe Castor și Pollux.
Pentru semnele verii, Tulip percepe alte corespondențe vizuale semnificative. Filip (Philip) ar fi Racul, prin mâinile duse spre piept, într-o formă apropiată de desenul constelației. Iacov cel Mare (James the Great) ar reprezenta Leul, cu o mână curbată ca o coamă și cu cealaltă definitivând coada leului, iar punctul încheieturii ar trimite la Regulus, steaua asociată tradițional cu inima Leului. Toma (Thomas) ar fi Fecioara, prin degetul ridicat spre cer, gest care, în această interpretare, nu sugerează doar o reacție la cuvintele lui Iisus, ci și o invitație de a privi spre Cer, spre eternitate, și reliefând o formă care amintește de conturul constelației Fecioarei.
În centrul picturii, Iisus ocupă un loc special. Robert Tulip susține că figura lui Hristos ar fi construită după constelația Peștilor, Fiul lui Dumnezeu fiind chiar inima Epocii Peștilor. Capul lui Iisus ar corespunde nodului constelației, iar brațele ar urma cele două linii stelare care unesc peștii. În această cheie, Iisus nu este schițat doar ca figură religioasă centrală, ci definește o imagine solară și cosmică, un punct de legătură între cer și pământ.
Semnele toamnei continuă harta astrală. Ioan (John), discipolul mult iubit, ar reprezenta Balanța, prin brațele și mâinile care amintesc de forma talerelor. Petru (Peter) ar fi Scorpionul, simbol întărit de sabia pe care o ține aparent într-o poziție ascunsă, în mâna întoarsă invers, pe masă. Aici, Tulip a văzut și o reprezentare a acului scorpionului, în timp ce brațele și capul corespund corpului și cleștilor. Iuda Iscarioteanul (Judas Iscariot), ce ține strâns punga de arginți, ar fi Săgetătorul, a cărui poziție, în teoria lui Tulip, se suprapune simbolic peste zona densă de stele din Constelația Arcașului.
În final, semnele iernii închid reprezentarea aparent astrologică. Începem cu Andrei (Andrew), Capricornul reliefat prin forma triunghiulară creată de cap și mâini, asemănată cu conturul caprei-de-mare. Iacov cel Mic (James the Less) ar corespunde Vărsătorului, prin brațul întins peste Capricorn, ca o trimitere la figura purtătorului de apă. Bartolomeu (Bartholomew) ar reveni la tema Peștilor, având, potrivit acestei teorii, o formă asemănătoare cu cea atribuită și lui Hristos, arhetipul Peștilor, cum am subliniat deja. Reprezentarea e completată de nodul cu care e închisă haina sa, sugerând turbulențele Peștilor, și cu forma mâinii sale, care ar reliefa, în ideea lui Tulip, un pește „rotunjor”. Figura ilustrează de asemenea tema constelației Peștilor.
Ce reprezintă omul vitruvian și ce semnificaţie are
În interpretarea lui Robert Tulip, această arhitectură ascunsă ar reflecta și filosofia naturală a lui Leonardo da Vinci, atras de ideea că microcosmosul și macrocosmosul se oglindesc reciproc. Omul, corpul, pământul și cerul ar face parte din aceeași ordine, iar Cina cea de Taină ar deveni, astfel, nu doar o scenă biblică, ci o hartă a parcursului Soarelui printre constelații. Totuși, și această teorie trebuie privită cu prudență: este o interpretare simbolică, fascinantă și elaborată, nu o explicație confirmată de Leonardo. Dincolo de toate, această teorie e la fel de prețioasă precum celelalte, mai ales din prisma faptului că ne invită să trecem dincolo de suprafață și să privim pictura mai atent, meditând la concepte precum credință, artă, astronomie și astrologie și la toate felurile extraordinare în care se întrepătrund.
Cina cea de Taină: Apostolii grupați în funcție de elemente
Prima teorie, cea care înșiră apostolii în ordine cronologică, de la Berbec la Pești, are farmecul ei, dar și câteva limitări greu de trecut cu vederea. Unele asocieri pot părea forțate, lucru care s-a văzut mai ales în faptul că unii apostoli sunt percepuți diferit de interpretatori în cadrul aceleiași teorii. Dacă asta te necăjea profund, află că următoarea variantă de interpretare a picturii Cina cea de Taină e, măcar din punct de vedere al teoriilor, mai coezivă. Conform ei, da Vinci nu și-a așezat apostolii în funcție de anotimpuri, ci de elemente. Un aspect de-a dreptul captivant care se relevă de aici e că fiecare zodie e înșiruită în grupul de elemente și în funcție de calitățile (modurile) astrologice, în exact aceeași ordine, adică mutabil-fix-cardinal. Deja capătă mai multă coeziune, nu?
Această interpretare stă mai bine în picioare și fiindcă știm deja că da Vinci dădea importanță elementelor. Intrigant, nu?
Uite ce spun adepții acestei teorii!
Semnele de apă: Pești, Scorpion, Rac
Cheia acestei teorii începe cu elementul apă, în grupul aflat lângă Hristos. Ioan (John), cel care pare să reflecte postura și chiar cromatica lui Iisus, este asociat cu Peștii, semn de apă mutabil, simbolizat de teme precum abandonul în fața sorții (poziția de aparent „leșin), sensibilitate, credință și dizolvare în ceva mai mare decât sinele. În această citire, Ioan nu este Fecioara, ci o oglindă a figurii christice, iar apropierea lui de Iisus întărește ideea de semn profund spiritual. Ce să mai spunem despre faptul că și teoria de mai sus a ajuns la concluzia că Hristos reprezintă Peștii, dar nu a știut cum să o încadreze?
Petru (Peter) este asociat cu Scorpionul, semn de apă fix. Este intens, impulsiv, tensionat, emanând o energie marțiană evidentă (Marte e guvernatorul vechi al Scorpionului), iar pumnalul pe care îl ține ascuns funcționează aproape ca un „ac” simbolic. Iuda Iscarioteanul (Judas Iscariot) ar reprezenta Racul, semn de apă cardinal, dar în forma lui „umbrită” (shadow side, sugerând natura păcătoasă și tenebrele): ține punga cu arginți, stă izolat și nu reflectă lumina în același fel ca ceilalți. Dacă Hristos este Soarele luminos, Iuda devine Luna întunecată, iar această opoziție adaugă un strat simbolic puternic. Amintim că Racul este guvernat și de Luna Neagră, Lilith. Vezi deja înșiruirea, nu, de la Hristos spre margine: mutabil - fix - cardical (sfârșitul lui anotimp, mijlocul și începutul)?
Semnele de aer: Gemeni, Vărsător, Balanță
Modelul mutabil-fix-cardinal continuă și în grupul de aer, de partea cealaltă a lui Hristos. Toma (Thomas) este mult mai firesc asociat cu Gemenii decât cu Fecioara, fiind un semn de aer mutabil, mercurian, evocând teme precum perpetua întrebare, chestionare, îndoială, minte și reacție verbală, perfect reliefate de degetul ridicat, ca în forma unui etern semn de întrebare, înălțat spre Ceruri. Dacă îți mai spunem că tradiția creștina menționa că lui Toma i se spunea „geamănul”, parcă începi să crezi și tu, nu?
Iacov cel Mare (James the Great) ar reprezenta Vărsătorul, semn de aer fix, prin postura deschisă, cu mâinile desfăcute amplu, în semn de deschidere mentală. Aici, interpreții subliniază și poziția autoritară a lui Iacov, care ocupă mai mult spațiu în pictură, punând-o pe seama puterii simbolice a lui Saturn, guvernatorul tradițional al Vărsătorului. Între Toma și Filip, Iacov pare să ancoreze agitația mentală a grupului, ca un adevărat Vărsător. Filip (Philip) ar corespunde Balanței, semn de aer cardinal, evocat prin aerul venusian, prin părul lung și lipsa bărbii, dar și prin gestica care sugerează echilibrare, relație și nevoie de armonie. Chiar seamănă cu fată, dacă stăm să ne gândim mai bine...
Semnele de foc: Săgetător, Leu, Berbec
În extremitatea din dreapta a picturii (stânga lui Iisus), teoria aceasta plasează triada de foc. Matei (Matthew) este asociat cu Săgetătorul, semn de foc mutabil, nu doar prin gesticulația expansivă, ci și pentru faptul că apostolul era printre cei mai învățați din grup, fiind colector de taxe (vameș), deci întreținând o legătură practică cu lumea romană, cu administrația și dreptul roman, teme reluate și de Săgetător, zodie ce are drept simboluri justiția, legile, publicistica (Matei este autorul primei Evanghelii).
Tadeu (Thaddeus/Jude) ar simboliza Leul, semn de foc fix, inclusiv prin tradiția care îi atribuie flacăra ca simbol. El apare ca figura mai „matură” a triadei, stabilizând focul prin prezență și autoritate. Simon Zelotul (Simon the Zealot) ar reprezenta Berbecul, semn de foc cardinal, guvernat de Marte: reputația sa de zelot, expresia aspră și atitudinea fermă îl apropie de arhetipul luptătorului, al inițiatorului, al celui care nu se teme de confruntare.
Semnele de pământ: Fecioară, Taur, Capricorn
Dacă celelalte grupuri se mișcă, sunt neliniștite, uneori dezechilibrate, triada de pământ, din stânga extremă e picturii (dreapta lui Iisus) are cea mai stabilă reprezentare vizuală. Cei trei apostoli sunt grupați mai apropiat și au aceeași înălțime, sugerând conformitatea zodiilor de pământ. Andrei (Andrew) este asociat cu Fecioara, semn de pământ mutabil, lucru evocat prin reacția lui agitată, aproape nervoasă, ca și cum ordinea interioară i-ar fi fost zdruncinată de vestea trădării lui Hristos. Iacov cel Mic (James the Less) ar reprezenta Taurul, semn de pământ fix, iar unii interpreți au mers până la a sugera că Leonardo și-ar fi putut introduce aici propria figură, cu atât mai mult cu cât da Vinci era Taur.
Bartolomeu (Bartholomew) ar corespunde Capricornului, semn de pământ cardinal. Poziția lui de la margine, seriozitatea și îngrijorarea vizibilă îl fac să pară ancorat, precaut și concentrat pe gravitatea momentului. Întregul grup de pământ pare mai așezat, mai puțin teatral decât triadele de foc sau de aer, ceea ce susține ideea unei energii stabile, concrete, mai controlate.
Această teorie este mai coezivă pentru că nu se bazează doar pe asemănări izolate, ci pe un sistem: fiecare element include trei semne, iar fiecare semn se succedă în ordinea mutabil-fix-cardinal. În plus, se remarcă corespondențe interesante între apostolii guvernați de aceleași planete: cei marțieni par să se oglindească de la distanță (Scorpionul și Berbecul), cei mercurieni se exprimă prin gestica mâinilor și degetelor întinse (Fecioara și Gemenii), cei jupiterieni privesc în direcții opuse, către orizontul atât de iubit de aceste zodii (Peștii și Săgetătorul), iar figurile venusiene și saturniene par să intre în dialog vizual (Taurul și Balanța, pe de o parte, și Vărsătorul și Capricornul, pe de alta).
În centrul tuturor rămâne Hristos. În această interpretare astrologică a picturii Cina cea de Taină, El poate fi văzut ca Soarele, punctul de lumină în jurul căruia se gravitează toate celelalte energii. În același timp, figura christică este asociată și cu simbolismul Peștilor, semnul epocii creștine, ceea ce ar permite o interpretare și mai subtilă: apostolii nu ar reprezenta doar zodiile, ci și diferite nuanțe ale aceleiași mari ere spirituale. Din nou, nu vorbim despre o certitudine istorică, ci despre o lectură simbolică; însă, dintre variantele propuse, aceasta pare una dintre cele mai bine bine legate.
Cel mai probabil, dacă nu se descoperă schițe sau caiete ascunse ale lui Leonardo da Vinci, nu vom afla niciodată dacă acesta chiar a dorit să reliefeze zodiile în Cina cea de Taină. Tu ce părere ai, suntem curioase?
Surse foto: rtulip.net, GPT, Pinterest
Surse articol: cosmicintelligenceagency, ro.scribd.com, arsmundi.de, rtulip.net
Urmareste-ne pe Google News
