Cu toate acestea, intrarea mea în această nouă etapă nu a fost deloc roz. La aproximativ șase luni de la nașterea fiului meu, am început să devin din ce în ce mai capricioasă și mai uitucă. Mă supăram pe familia mea din cauza unor lucruri care în mod normal nu m-ar fi deranjat și uitam constant de sarcinile pe care trebuia să le îndeplinesc. Nu mă prezentam la întâlnirile programate și ignoram, fără să vreau, angajamentele pe care mi le luam.
Când mi-a revenit menstruația, a început să fie abundentă și neregulată. Nimic nu mai era ca înainte. În toți cei 20 de ani de ani de la prima menstruație nu am avut nicio problemă de acest gen și nu m-am confruntat niciodată cu SPM (sindromul premenstrual).
Au trecut câteva luni și problemele mele nu dădeau semne de ameliorare, așa că mi-am făcut o programare la medic. Îmi extirpasem recent trompele uterine și mă așteptam să mi se spună că toate simptomele aveau legătură cu operația aceea. După câteva analize de sânge și o ecografie, am primit un diagnostic neașteptat, având în vedere că aveam doar 33 de ani la acea vreme.
Simptomele mele erau cauzate de perimenopauza timpurie. Mi s-a spus că există șanse să mă confrunt cu menopauza precoce. Din fericire pentru mintea mea curioasă (și ușor anxioasă), acum se găsesc foarte ușor pe internet informații despre orice. Avem acces rapid la detalii la care mamele și bunicile noastre nici nu aveau cum să ajungă în trecut. Dăm o simplă căutare pe Google și vedem imediat ce înseamnă diagnosticul primit.
În plus, femeile par să vorbească între ele mai deschis și să se judece mai puțin în legătură cu astfel de subiecte. Când una dintre noi trece prin asemenea schimbări, poate găsi înțelegere la celelalte, fără să se simtă rușinată de corpul ei sau de vârsta pe care o are.
Astfel că am început să fac cercetări și să citesc mai multe despre ce înseamnă perimenopauza și la ce mă pot aștepta. Așa am aflat că există o mare diferență între perimenopauză și premenopauză. Unii oameni confundă aceste două cuvinte sau le consideră sinonime. Iată diferența:
În timpul premenopauzei, care are loc înainte de perimenopauză, unele persoane se confruntă cu modificări ale menstruației sau cu o agravare a simptomelor sindromului premenstrual din cauza fluctuației nivelului de estrogen. Cu toate acestea, majoritatea femeilor care se confruntă cu premenopauza nu vor observa schimbări majore.
În schimb, în timpul perimenopauzei, nivelurile de estrogen încep să scadă continuu și apar simptomele menopauzei, deși menopauza nu începe. Ea debutează oficial abia când ovarele produc atât de puțin estrogen încât ovulele nu mai pot fi eliberate.
Datorită acestor informații de pe Healthline am aflat că simtomele mele sunt cele ale perimenopauzei, nu ale premenopauzei:
- Perioade mai ușoare, mai abundente sau neregulate;
- Înrăutățirea simptomelor sindromului premenstrual;
- Creșterea în greutate;
- Dureri de cap;
- Sensibilitate la nivelul sânilor;
- Pierderea controlului vezicii urinare;
- Bufeuri fierbinți;
- Insomnie;
- Dorință sexuală scăzută;
- Uscăciune vaginală;
- Incapacitatea de concentrare;
- Uitarea;
- Modificări ale dispoziției;
- Dificultăți în conceperea unui copil.
Toate mi se potriveau mie. De asta uitam să fac tot ce îmi propuneam și mă enervam des pe cei din jur.
Citește și: Tratament pentru stres: 6 plante cu efect calmant
Cum e viața cu simptome de perimenopauză
Perimenopauza durează, de obicei, între trei și patru ani, dar în unele cazuri, simptomele pot rămâne până la zece ani. Pentru multe dintre noi, această perioadă vine cu un sentiment de tristețe și pierdere incredibilă. La fel ca mine, multe femei sunt șocate când sunt diagnosticate cu perimenopauză mult mai devreme decât ar trebui.
Deși nu face imposibilă concepția, o face mai dificilă. Doamnele care încearcă în mod activ să își întemeieze sau să își mărească familia pot fi afectate la nivel emoțional. Încercările repetate ar putea să le dea viața și planurile peste cap. Pe mine m-a afectat oricum, chiar dacă eu și soțul meu stabilisem clar că nu vom mai face încă un copil.
Simptomele fizice sunt inconfortabile, dar schimbările de dispoziție sunt cele pe care nu le pot accepta ușor. Îmi este foarte greu să mă acomodez. Am zile în care sunt productivă și mă bucur de viață, dar în unele perioade nu vreau să văd pe nimeni în preajma mea. Sunt iritată, anxioasă și chiar deprimată. Mă simt frustrată din orice și sunt extrem de cicălitoare. Îmi dau seama că nu este în regulă ce fac și încerc să mă controlez, dar nu îmi iese aproape niciodată.
Potrivit Societății Nord-Americane de Menopauză, schimbările de dispoziție sunt frecvente în timpul perimenopauzei, deși nu a fost stabilită o legătură de cauzalitate cu depresia clinică:
„Se crede că aceste schimbări de dispoziție sunt legate de nivelurile fluctuante ale hormonilor ovarieni în timpul acestei tranziții către menopauză. În plus, dacă o femeie nu doarme bine din cauza transpirațiilor nocturne, starea ei de spirit ar fi, fără îndoială, și ea afectată.”
Acomodarea cu procesul de îmbătrânire
Când aveam 20 de ani, nu m-am gândit niciodată la îmbătrânire. Acum, la vârsta de 34 de ani, sunt nevoită să realizez că îmbătrânirea este, de fapt, inevitabilă, și vine la pachet cu multe neplăceri.
Poate cel mai rău (și cel mai jenant) dintre simptomele mele este incontinența urinară ocazională. Un simplu strănut, o tuse sau un râs mă face adesea să alerg la baie pentru a-mi schimba lenjeria intimă.
Potrivit Biroului pentru Sănătatea Femeii din cadrul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al SUA, o femeie a ajuns oficial la menopauză odată ce a trecut 12 luni la rând fără sângerări. Cele mai multe ajung în acest punct în jurul vârstei de 50 de ani.
Dacă menstruația unei femei se oprește complet înainte de vârsta de 40 de ani, fenomenul este cunoscut sub numele de menopauză prematură. În schimb, dacă menopauza apare între 40 și 45 de ani poartă numele de menopauză precoce.
Trebuie să știi și tu că există o serie de factori care pot contribui la apariția menopauzei precoce:
- fumatul;
- chimioterapia sau tratamentele pentru cancer cu radiații;
- îndepărtarea chirurgicală a ambelor ovare sau a uterului;
- Boli autoimune;
- HIV, SIDA.
De asemenea, poate fi vorba și de ereditate, în cazul în care nu se găsește o legătură între instalarea menopauzei și factorii de mai sus. Toate simptomele specifice pot dura câteva luni sau câțiva ani, în funcție de organismul fiecărei femei.
Atenție! Dacă simți că nu poți duce pe picioare simptomele, trebuie să te adresezi unui specialist care îți poate recomanda medicamente menite să îți atenueze stările. Nu încerca să te tratezi singură. Îți recomand din tot sufletul să ceri ajutorul unui medic.
Sunt atât de recunoscătoare că vremurile s-au schimbat și că acum putem discuta între noi. Mă bucur că avem unde să căutăm și să găsim sprijin. De asta am vrut să îmi aștern gândurile în scris și să fiu de ajutor altor femei care trec prin aceeași experiență. Ai încredere în tine și în medicina care a evoluat atât de mult! Totul va fi bine!
Acest articol este o adaptare a celui publicat pe Your Tango și reprezintă experiența lui Kimberly Rae Dixon, o scriitoare independentă din Canada.
Citește și: Specialiștii confirmă: laptele cald poate avea efect de somnifer
Urmareste-ne pe Google News
