Ca părinte, te-ai putea aștepta să simți o oarecare pierdere atunci când copilul tău crește și își găsește jumătatea. Până la urmă, va veni un moment în care nu vei mai fi tu cea mai importantă persoană din viața sa și ar trebui să te obișnuiești cu gândul acesta, mai devreme decât mai târziu.
Relația voastră se va schimba, dar pe parcursul timpului, vei cunoaște noi bucurii, cum ar fi dragostea nepoților tăi. Pe scurt, vrei, nu vrei, trebuie să accepți că puiuțul tău a plecat de acasă și să îmbrățișezi cu încredere o astfel de schimbare. E perfect normal.
Ei bine, soacra mea, din păcate, nu a reușit niciodată să înțeleagă asta. Pentru că nu a vrut să accepte faptul că băiatul ei și-a construit o viață alături de mine, a depășit o limită foarte clară a intimității și a bunului simț.
Totul a început în urmă cu o lună...
Soțul meu a avut un accident de mașină și s-a ales cu o rană foarte urâtă la spate. De atunci, este țintuit la pat, iar eu îl îngrijesc. Inițial, după incident, soacra mea a început să pună mare presiune pe mine, dar chiar și așa, nu m-am îngrijorat prea tare. Credeam că pur si simplu își face griji pentru fiul ei și mi se părea perfect normal. M-a rugat să îmi iau concediu ca să îl pot îngriji pe soțul meu și, de asemenea, a insistat să o țin la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Mai exact, voia să o sun din două în două ore să îi spun care este starea lui.
Ne vizitează în fiecare zi, însă nu mă ajută niciodată cu nimic. Doar îmi enumeră ce ar trebui să fac eu mai departe pentru bunăstarea soțului meu. În urmă cu câteva zile, m-a sunat să mă certe pentru că nu am schimbat cearșafurile de pe pat. Mi s-a părut foarte ciudat. De unde știa? Soțul meu nu vorbise cu ea. Mai apoi, cumnata mea avea să mă lumineze. M-a sunat să-mi zică că minunata mea soacră pusese o cameră de filmat în dormitorul meu și al soțului meu. De ce? Să se asigure că îl îngrijesc corespunzător pe fiul ei.
Am fost uluită. După ce m-a informat cumnata mea, am început să caut camera. Ulterior, am găsit-o, iar apoi am sunat-o pe făptașă. Da, am avut o certă cruntă cu ea. Dar ce era să fac? Depășise orice limită a bunului simț, îmi încălcase intimitatea...
Am țipat la ea și i-am spus că nu vreau să mai intre în casa mea vreodată. Ea mi-a spus că doar voia să se convingă că fiul ei este tratat cum trebuie. Mai mult, m-a asigurat că dacă nu o voi lăsa să vină la noi acasă să-l vadă pe soțul meu, se va îmbolnăvi și ea.
Ce s-a întâmplat după? Ei bine, soțul meu mi-a zis că sunt răzbunătoare. M-a și amenințat că va pleca la mama lui dacă nu o las să îl viziteze. Am încercat să îi explic că intimitatea noastră a fost încălcată, dar nu părea deloc interesat de asta. Mi-a zis că este perfect normal ca o mamă să se îngrijoreze pentru fiul ei, mai ales după ce a observat că eu nu îl îngrijesc cum trebuie...
Dar, stai! Dezamăgirile nu se opresc aici. Soțul meu mi-a mai spus că mariajul nostru i-a adus ghinion. Încă de la nunta noastră, el și-a pierdut locul de muncă, a avut un deces în familie, câinele lui a fugit, fratele său a ajuns la închisoare, iar apoi a avut accidentul cu pricina.
E vina mea pentru că s-au întâmplat toate aceste lucruri? Mama lui, în mod evident, crede asta și îl susține. M-am săturat să o aud comentând continuu despre mine, despre căsnicia noastră... despre tot. Încep să cred că am făcut o greșeală căsătorindu-mă cu el...
Tu ce crezi? Ar trebui să îl părăsesc?
Citește și: Și-au dat nepoata adolescentă gravidă afară din casă, câțiva ani mai târziu imploră ajutorul ei
Sursă articol: Kidspot
Urmareste-ne pe Google News
