Am știut că nu mai pot trăi așa în momentul în care am văzut dezamăgirea de pe fața mamei mele când i-am cerut bani cu împrumut pentru a zecea oară ca să-mi repar mașina. În aceeași perioadă, fluturașul meu de salariu mă tachina constant arătându-mi toți banii pe care îi câștigasem. Știam că eu sunt de vină pentru că nu economisisem absolut nimic în toți anii în care am lucrat. Cardul meu de credit era mereu gol și rămâneam de fiecare dată în urmă cu plățile. Nici măcar cardul de cumpărături de la mall nu avea nimic pe el, iar mașina mea făcea un zgomot ciudat.
Știam că trebuie să îmi găsesc motivația și să mă schimb. Întotdeauna am fost conștientă că nu este în regulă ce făceam.
Mi-am promis că voi începe să-mi gestionez banii când voi avea un loc de muncă mai bine plătit. Oportunitatea a venit, am încasat mai mult, dar tot am risipit fiecare ban care mi-a ieșit în cale.
Mama și tata mă avertizau că nu mă vor mai ajuta și eu tot cumpăram zilnic sandvișuri și cafele scumpe.
Cumpărăturile din impuls mi-au distrus economiile. Mai bine zis, eu mi le-am distrus, pentru că nu mă puteam opri din cumpărat. Vedeam ceva și trebuia neapărat să-l am. Mă gândeam că nu voi mai prinde niciodată la asemenea reduceri produsele respective, chiar dacă nu îmi foloseau la nimic.
Îmi spuneam: „Cine știe cât timp va mai fi această cană foarte tare la acest preț? Ar trebui să o cumpăr acum!”
Viața mi s-a schimbat într-o zi când am pus în aplicare un sfat primit de la mama. Mi-a spus să îmi cumpăr un obiect doar dacă dorința sau pofta mea durează trei zile. De acum, aștept mereu până în a treia zi ca să văd cum mă raportez la acea nevoie. Așa nu mă mai simt vinovată. Dacă aș continua să cumpăr totul din prima, aș simți că am încălcat promisiunea pe care mi-am făcut-o.
Prima oară când am încercat să o ascult pe mama, nici măcar nu mi-am amintit în a treia zi ce voiam să cumpăr în momentul discuției noastre. Stăteam întinsă în pat, stresată ca de obicei, când m-am gândit la tot ce am învățat despre economisirea banilor. Am decis să pun informațiile acelea în practică și să văd cât de bine funcționează. Am rămas cu o sumă frumușică după ce mi-am plătit chiria și asigurarea mașinii. M-am descurcat cu ea o perioadă destul de lungă.
La început a fost extrem de greu, pentru că refuzam și să mai ies în oraș cu prietenii. Nici nu mă uitam la restaurantele de tip fast-food pe lângă care treceam, deși pofteam la un hamburger cu niște cartofi prăjiți. M-am străduit să ocolesc tentațiile, inclusiv pe cele alimentare, așa că am început să economisesc bani și să slăbesc!
După două săptămâni, când am primit salariul, nici măcar nu am realizat. Eu încă aveam bani în cont, așa că nu îi așteptam nerăbdătoare pe ceilalți. Atunci am știut că pot s-o fac și totul a devenit un joc. Am vrut să văd cât de repede pot face economii.
Bineînțeles, ca în cazul oricărui joc, aveam nevoie de anumite reguli. Mi-am spus că nu voi cumpăra nimic din ce aș putea să folosesc doar o singură dată (cafea, mâncare procesată, shot-uri la bar). În schimb, dacă voi dori acel ceva cu ardoare timp de trei zile, voi merge în a treia zi și voi cumpăra.
Am pierdut numărul cumpărăturilor la care am renunțat. O singură dată mi s-a întâmplat să cedez tentației, dar în a treia zi, așa cum am hotărât că am voie. Aveam poftă de un sandviș, dar am regretat după ce l-am cumpărat. Mi-am dat seama că îl puteam face mult mai gustos acasă și nici nu m-ar fi costat atât de mult.
Apoi am început să adopt obiceiuri noi: am luat alimente din care puteam mânca de mai multe ori, mi-am făcut provizii de hârtie igienică atunci când era la reducere și am cumpărat cafea pe care să mi-o pregătesc acasă.
Am învățat să economisesc nu doar bani, ci și timp. Cel mai îmbucurător fapt este că am pierdut în greutate, fiindcă am devenit conștientă de ceea ce îi dau corpului meu.
Nu pot descrie în cuvinte cât de bine mă simt acum, mai ales că nu mai primesc mesaje de la bancă. Nu mai sunt datoare nimănui și pot pune liniștită capul pe pernă. Acum am și un fond de urgență și mă gândesc la cât stres am avut în ultimii ani. Puteam să evit situația aceasta complicată dacă economiseam mai devreme.
Îi încurajez pe toți prietenii mei să încerce regula „celor trei zile” dacă simt că bugetul lor este prea mic pentru tot ce au impresia că ar avea nevoie. Nu durează mult ca o persoană să se convingă de utilitatea acestei reguli. O singură lună este suficientă și oricine o va încerca se va declara mulțumit.
Dacă ar face la fel și prietenii mei, poate că, peste câteva luni, putem pleca într-o vacanță și ne putem face de cap cu economiile.
Oricine are nevoie de bani strânși pentru zile negre. Vei încerca și tu această metodă simplă care îți pune și autodisciplina la încercare?
Acest articol este o adaptare a celui de pe Thought Catalog.
Citește și: Un cerșetor își cheltuiește ultimii bani pe mâncare pentru o fetiță rătăcită. Ce primește în schimb
Urmareste-ne pe Google News
