Oare mentalitatea este de vină pentru alegerile acestor doamne? Sau lașitatea? Poate este vorba doar de neputință, dar indiferent de adevăratul motiv, ele nu au o scuză plauzibilă. Își fac rău singure când iau decizia de a trăi nefericite și neiubite, doar pentru a ști că au viitorul asigurat din punct de vedere financiar. Când iubirea este reciprocă și banii soțului sunt un „bonus”, căsnicia se va îndrepta spre perfecțiune. Dar dacă sentimentele curate lipsesc, armonia nu se va instala niciodată.
În rândurile de mai jos vei descoperi povestea unei femei care, din cauza banilor, a stat lângă un bărbat pe care nu îl iubea. Oare ce s-a întâmplat cu ea? Câte a îndurat? Și-a găsit curajul de a pleca? Dar mai rău, dacă a fost alungată?
Să vedem ce a făcut:
„În ultimii doi ani de căsnicie, eu și soțul meu eram străini unul față de celălalt. Am locuit în aceeași casă, am împărțit chiar și același pat. Dar, în afară de asta, fiecare dintre noi avea propria viață.
Ajungeam să ne certăm de fiecare dată când vorbeam. De obicei, problema era că dormea mereu până la prânz și nu-și căuta de lucru. Eram nefericiți împreună. Dar am rămas cu el. De ce?
Eram sigură că nu-mi puteam permite să plec, mai ales când mă gândeam la situația financiară. Locuiam într-un oraș mare în care totul era scump, iar copiii noștri mergeau la o școală bună. Știam că dacă divorțam, nu-mi puteam permite să plătesc singură chiria. Ar fi trebuit să mă mut la marginea orașului și să-mi trimit copiii la școli mediocre. Nu am vrut asta.
În plus, nici eu nu aveam economii. Cu câțiva ani în urmă, i-am permis soțului să ia un împrumut pe numele meu. A investit acei bani într-o afacere suspectă, care nu a funcționat și eu am rămas cu datoriile.
Aveam un loc de muncă, dar numai cu jumătate de normă. La urma urmei, încercam să fiu o mamă perfectă. Cum era să am grijă de copii dacă stăteam toată ziua plecată? Eram implicată în asociația de părinți, întotdeauna aveam cina pregătită pentru toată lumea acasă, îmi ajutam fiii cu temele, dar am uitat complet de cariera mea.
Iar dacă divorțam, soțul meu nu ar fi plătit pensie alimentară – nu avea de unde și nu puteam aștepta un ajutor despre care știam deja că nu ar fi venit niciodată. Chiria noastră era plătită de părinții lui, așa că am decis că e mai bine să rămânem împreună. Să nu crezi că nu mă simțeam mizerabil. Situația mea financiară disperată m-a ținut într-o căsnicie nefericită. Și, fără să exagerez, simțeam că sunt într-un labirint fără ieșire.
Iar acest lucru avea un efect îngrozitor și asupra copiilor noștri. Din păcate, nu eram singura care suferea, iar ei erau prinși la mijloc. Apoi am intrat în depresie și nu am reușit să mai fiu o mamă bună. Eram furioasă și irascibilă tot timpul. Credeam că nu o să pun vreodată capăt acestui cerc vicios, dar până la urmă s-a întâmplat...
Am sfârșit prin a-mi părăsi soțul. În cele din urmă, mi-am făcut curaj, chiar dacă a fost o decizie teribilă.
Mi-am dus copiii în noul meu apartament și nu a fost deloc ușor. A trebuit să fac rost de un garant pentru ca proprietarul să semneze contractul de închiriere cu mine. A trebuit să caut cupoane pentru alimente și să-mi găsesc o slujbă cu normă întreagă.
Cu toate acestea, era greu să plătesc și chiria și facturile. Dar inima mea a început să crească în momentul în care am văzut sclipirea din ochii fiilor mei. Aproape imediat după ce mi-am părăsit soțul, copiii au devenit mai fericiți. Și știi de ce? Pentru că eram eu mai fericită.
Mi-au spus că se simțeau mult mai bine atunci când nu existau certuri acasă și că li se pare că sunt o persoană mai bună. Stând cu soțul meu, preocupată de tristețea și furia mea, nu m-am gândit la nevoile copiilor.
A durat ani de zile până când mi-am plătit împrumutul, mi-am încheiat datoriile și am început să trăiesc din salariu în salariu.
Și iată sfatul meu:
Oricât de greu este să îți părăsești soțul/soția, oricât de dificil îți va fi după divorț, să rămâi într-o căsnicie nefericită este și mai rău.
Dacă aveți copii, este devastator de rău pentru ei. Am divorțat și da, a fost foarte greu din punct de vedere financiar. Dar acum sunt mai puternică.”
Femeia aceasta s-a transformat într-o eroină pentru copiii ei, pe care i-a salvat de la nefericirea în care trăiau. Oricine ar trebui să aibă puterea de a pleca. Nu greșiți cum a făcut ea la început! Nu provocați răni adânci în sufletele micuților voștri!
Este responsabilitatea unui părinte să se gândească la binele celor pe care i-a adus pe lume. Dar, în același timp, să nu uite că educația și dezvoltarea lor depinde numai și numai de el și de starea lui. Dacă nu este în regulă din punct de vedete fizic și psihic, nu poate face prea multe pentru ei, nu-i așa?
În cazul în care te regăsești într-o situație similară, este imperios necesar să pui punct relației. Nu contează că sunteți sau nu căsătoriți, că vă leagă sau nu alte obligații. Banii se duc la fel de repede cum vin, așa este, dar nu ar trebui să te țină lângă un care nu te iubește sau pe care nu-l iubești.
Astfel de relații nu au niciun viitor și, în cele din urmă, tot la despărțire se ajunge. De ce să nu îți scurtezi suferința? Gândește-te bine la exemplul de mai sus. Doamna respectivă a pierdut doi ani din viață, timp în care putea să se ocupe de sănătatea ei psihică și de educația copiilor.
Acest articol este o adaptare a articolului publicat pe Soul Post.
Urmareste-ne pe Google News
