Exact așa a făcut și Iacob, un bărbat singur ce locuia într-un apartament minuscul. Și-a construit o realitate în care putea ieși din probleme cu o gândire optimistă și cu un zâmbet larg pe față.
Nu se stresa prea mult și nu făcea prea des curățenie, pentru că știa că a doua zi va face din nou dezordine în umila sa casă. Nici la capitolul vestimentație nu stătea prea bine și avea doar două cămăși uzate, murdare la guler. De la ambele îi lipsea câte un nasture, dar pentru el nici măcar acest aspect nu conta, fiindcă își schimba mereu locul de muncă și primea uniforme de serviciu pe care putea să le poarte în public.
În trecut, Iacob a făcut de toate pentru a-și câștiga pâinea. Îi plăcea să se considere un om al renașterii - numai în ultimul an lucrase ca instalator, paznic într-o parcare, vânzător de bilete, angajat la spălătorie și chiar dansator de rezervă într-un videoclip muzical.
Trecuse abia o lună de când își găsise o slujbă stabilă în orașul său și părea că totul va merge din ce în ce mai bine pentru el. Primise chiar și o nouă uniformă, având în vedere că a fost acceptat ca vânzător la cea mai veche băcănie din cartier. Se bucura enorm că hainele de muncă erau așa cum a visat și că arăta impecabil în ele.
Într-o dimineață a plecat liniștit spre serviciu. Era mândru că se trezise cu multă energie, își făcuse patul și lăsase ceva mai multă ordine acasă. Se organizase perfect și avea în plan să ajungă la magazin cu 5 minute mai devreme.
„În sfârșit, o zi bună!” spunea Iacob cu voce tare, dând din cap străinilor care treceau pe lângă el.
O femeie mai în vârstă i-a zâmbit înapoi cu același entuziasm, ceea ce i-a sporit fericirea bărbatului. La câteva secunde, a auzit în spatele să un zgomot, urmat de o voce plină de frustrare:
„Minunat! Doi dolari pentru o pungă de hârtie care nu poate ține nici măcar cumpărăturile pe o distanță de 10 minute.”
S-a întors repede să vadă ce s-a întâmplat și a văzut-o pe femeie cum se chinuia să își adune cumpărăturile de pe jos. Merele și cartofii se rostogoleau, în timp ce alți oameni de pe stradă erau nervoși că nu puteau înainta mai repede. Un alt domn chiar a împins-o pe biata femeie, spunându-i să se dea la o parte.
„Ei bine, asta nu este o atitudine frumoasă!”, a strigat Iacob, încercând să îi atragă atenția străinului, apoi a fugit imediat să o ajute pe bătrână.
„Am exact ceea ce vă trebuie, doamnă.”, i-a spus femeii, în timp ce scotea din rucsacul său două sacoșe împăturite.
Femeia a fost încurajată de bunătatea bărbatului și amuzată de starea lui de spirit. A uitat imediat de supărare, mai ales că el i-a pus toate cumpărăturile în pungi.
„Vă mulțumesc foarte mult că m-ați ajutat, domnule...”, a zis femeia în vârstă.
„Oh, spuneți-mi Iacob. Și sunteți mai mult decât binevenită. Ceea ce am făcut acum este, de fapt, ceea ce fac eu pentru a-mi câștiga existența în aceste zile. Lucrez la magazinul de la care ați făcut cumpărăturile.”, i-a povestit el.
„Ah, da? Îmi pare rău, dar îmi mențin părerea despre pungile lor de hârtie. Prea șubrede!”, a continuat bătrâna.
„Nu aș putea fi mai mult decât de acord, doamnă.”, a răspuns bărbatul.
„Oh, te rog, spune-mi Stela.”, a sugerat ea.
Conversația lor a curs atât de lin încât, înainte de a-și da seama, cei doi au parcurs tot drumul până la casa femeii. Iacob se oferise voluntar să care cumpărăturile pentru ea fără ca aceasta să-i ceară măcar.
Bătrâna recunoscătoare a vrut să îl invite înăuntru la o cafea, dar el și-a dat seama că a întârziat la serviciu, așa că a refuzat politicos și a plecat alergând. Șeful îl aștepta nervos, deranjat de lipsa de punctualitate.
„La ce oră începe tura ta?”, vocea bărbatului era chiar mai morocănoasă decât fața lui.
„La ora 12.00, domnule.”, a răspuns Iacob
„Și cât este ora acum?”, a ridicat vocea patronul magazinului.
„Ora 12:10, domnule.”, a continuat angajatul.
„Și ce spune asta despre tine?”, a întrebat angajatorul iritat.
„Că sunt... întârziat?”, a ezitat el.
„Că ești NEPROFESIONIST!”, a strigat bărbatul, strângând pumnii.
„Cu tot respectul, domnule. Aș putea fi multe lucruri, dar nu...”, iar șeful nu i-a permis nici măcar să își termine fraza.
„Ieși acum! Ești concediat! Nu vreau oameni leneși ca tine care să lucreze în magazinul meu.”, a exclamat fără să îi pese că toate raioanele erau pline de clienți.
Iacob a încercat să îi explice totul, i-a povestit de ce a întârziat, dar angajatorul nu l-a crezut și a insistat să părăsească băcănia.
Eforturile bărbatului de a-l convinge de seriozitatea sa au fost în zadar. Patronul a fost de neînduplecat, așa că nu a avut de ales și a ieșit dezamăgit în fața magazinului. A rămas acolo preț de câteva clipe, gândindu-se la tot ce i s-a întâmplat de-a lungul timpului. Nu putea înțelege de ce este nevoit să schimbe atâtea locuri de muncă într-un interval atât de scurt.
„Încă o ocazie pierdută. De ce oare nu reușesc să mă limitez la o singură slujbă? De ce nu reușesc să fac ceva cu viața mea? Poate că tatăl meu avea dreptate. Sunt un om oribil...”, se gândea el.
Chiar în acel moment a apărut lângă el Stela, doamna pe care o ajutase înainte de a-și pierde slujba. A ridicat ochii din pământ și a văzut-o cu același zâmbet cald pe față.
„Bună, Iacob! Speram să te văd aici!”, a spus ea.
Tânărul a dat din cap cu un zâmbet gol, stingându-și țigara pe care tocmai o aprinsese.
„Ți-am adus niște prăjituri proaspete făcute din merele pe care m-ai ajutat să le salvez în această dimineață.”, a rostit femeia entuziasmată.
Iacob a fost mișcat de gestul ei, dar nu s-a putut bucura din tot sufletul. Aceasta i-a remarcat tristețea din ochi, dar a continuat să-i vorbească:
„Du-le înăuntru. Sunt destule pentru tine și pentru toți colegii tăi.”
În acel moment, fața lui s-a întunecat și doamna Stela s-a îngrijorat imediat.
„Ce s-a întâmplat?”, a întrebat ea.
„Tocmai am fost concediat. Proprietarul magazinului m-a dat afară pentru că am întârziat 10 minute. I-am spus de ce am întârziat, dar se pare că nu a contat.”, a spus el cu dezamăgire în glas.
„Poftim?! Arnold te-a concediat?”, a strigat bătrâna deranjată.
„Îl cunoști pe șeful meu?”, s-a mirat Iacob.
„Bineînțeles că da! Poate fi o adevărată pacoste uneori, cu furia lui mereu în vârful nasului. Dar asta nu se face!”, a dezvăluit despre nepotul său.
Stela, care părea o bomboană de femeie, s-a transformat imediat într-o profesoară severă. A intrat val vârtej în magazin, strigându-și nepotul cât o țineau plămânii. Arnold a fost surprins să o vadă pentru a doua oară în acea zi.
„Mătușă Stela, bună! Cu ce te pot ajuta?”, a întrebat.
„Oh, nu-mi spune asta! L-ai concediat pe acest tânăr pentru că a întârziat astăzi? Ți-a spus că a ajutat o femeie pe stradă. Ei bine, ghici tu cine era acea femeie! Eu am fost!”, a arătat spre Iacob, care încerca să nu se uite în ochii fostului său șef.
Angajații magazinului își întrerupseserăm activitatea, iar clienții erau și ei captivați de această scenă impresionantă. O femeie în vârstă își mustra nepotul pentru un gest făcut la nervi.
„Am avertizat-o pe Clara că băiatul ei scăpa de sub control. Mai întâi, nu o suni două săptămâni la rând, spunând că ești mereu ocupat, uiți de a 70-a aniversare a mamei tale, iar acum asta? Cu asta ești ocupat, Arnold? Să conduci oamenii și să-i concediezi pentru că au dat dovadă de un gram de bunătate? Îți amintești măcar ce este bunătatea? Asta ai ajuns?”, a continuat ea extrem de nervoasă.
„Bine, bine, mătușă Stela! Habar n-aveam că pe tine te-a ajutat. Și oricum, nu ar fi trebuit să conteze. Am fost atât de stresat cu munca de aici încât... m-am descărcat pe acest om bine intenționat. Nu a fost corect din partea mea. Acum îmi dau seama de asta.”, a întrerupt-o Arnold.
„Ești sigur că îți dai seama? Pentru că sunt gata să-ți mai țin o oră de morală dacă e nevoie!”, a insistat aceasta.
Arnold a ținut-o în brațe, implorând-o să se calmeze, spre amuzamentul personalului. Din patronul dur a devenit un copil care implora mila unei bunici. Apoi și-a cerut scuze față de angajatul pe care tocmai îl concediase.
„Iacob, îmi cer scuze pentru modul în care m-am comportat mai devreme. Îți poți primi vechea slujbă înapoi. De fapt, o să îți modific și salariul. Meriți mai mult decât primești în prezent pentru că ai mult mai multă experiență de muncă. Lasă-mă să rezolv asta în săptămâna următoare. Deocamdată, te rog să te alături echipei!”, a spus șeful pe un ton mai blând, dând mâna cu el, în semn de împăcare.
Iacob a înghețat, dar nu pentru că stătea chiar lângă raionul de produse congelate. Nu-i venea să creadă ce tocmai se întâmplase și că o bătrână drăguță îl mustrase așa pe angajatorul său, convingându-l chiar să-l reangajeze.
„Ei bine, nu sta acolo, băiete! Treci înapoi la treabă! Prima sarcină de pe listă: distribuie aceste prăjituri la toată lumea! Se răcesc!”, a glumit Stela înainte să iasă din magazin.
Și uite așa o faptă bună a schimbat întreaga viață a tânărului care visa să aibă un job stabil. A ajuns să primească mai mult de atât, fiindcă a obținut un salariu mai mare, o prietenă pe cinste, dar și respectul șefului.
Important: Nu trebuie să judeci niciodată o carte după copertă, așa cum a făcut Iacob. Nu se aștepta ca bătrâna pe care a cunoscut-o pe stradă să aibă o influență atât de mare asupra angajatorului său. Ba mai mult, nu ar fi crezut niciodată că ea ar avea cum să îl ajute să își recapete slujba.
Nu-i așa că este impresionant modul în care Universul așază lucrurile în favoarea oamenilor buni?
Citește și: Un tânăr devine "scaun uman" pentru o bătrână slăbită, când rămân blocați în lift
Urmareste-ne pe Google News
