Dragă jurnalule, astăzi am aflat că iubitul meu mă înșală și m-am simțit ușurată și fericită

„Dragă jurnalule,
Astăzi am avut parte de momentul de eliberare așteptat de multă vreme...De fapt, chiar în urmă cu ceva minute. Da, poate părea ciudat și chiar de condamnat, dar nu am simțit nici cea mai mică urmă de suferință când am aflat că cel cu care îmi împart viața de mai bine de cinci ani mă înșală de luni de zile. Nu, nu mi-e rușine să recunosc că am simțit un uriaș sentiment de eliberare și libertate când mi-am dat seama că relația asta se va încheia fără ca eu să fiu cea care spune „Stop”.
De ce? Pentru că sunt o lașă...sunt o lașă și nu am vrut să înfrunt adevărul...adevărul că relația asta trebuia terminată la scurtă vreme după ce a început, pentru că din primele zile mi-am dat seama că va fi sortită eșecului.
Am sperat că-și va da seama și el cât suntem de diferiți și că se va sătura de certurile zilnice, dar nu, părea că de la an la an este tot mai îndrăgostit și vorbea despre planuri de viitor. Mă cuprindea o stare de leșin de fiecare dată când spunea că-și dorește să avem doi copii și să ne mutăm la o casă mai aproape de familia lui, astfel încât mama sa să ne ajute cu creșterea copiilor.
Chiar și așa, nu am plecat, am stat, am zâmbit frumos și am spus de fiecare dată „Da, iubitule” pentru că nu am avut niciodată curajul să spun „NU”. N-am vrut să fiu eu personajul rău din poveste și să rănesc un om ce părea să-mi fie fidel, doar că aparențele înșală, așa cum m-a înșelat și el pe mine. :)
Problema este că am ignorat atât de mult semne pentru că am fost prea ocupată în a-mi plânge de milă și a-mi trăi nefericirea. M-am plâns în fiecare zi că am o viață tristă, dar nu am mișcat nici măcar un deget în a face o schimbare. Timp de cinci ani, m-am trezit zilnic cu gândul că-mi urăsc viața și uram persoana pe care o vedeam în oglindă.
M-am condamnat singură la nefericire și am preferat „să-mi duc crucea”, cu toate că nimeni nu mi-a pus pistolul la tâmplă. Nici măcar Andrei, care mi-a spus înainte să plece că oricum era nefericit lângă mine și de asta a ajuns să mă înșele. Eram doi oameni nefericiți într-o relație și niciunul nu a pus piciorul în prag. Dimpotrivă, am păstrat mereu aparențele cuplului perfect, de dragul prietenilor și familiilor noastre, care ne spuneau ce familie frumoasa urma să avem.
Ei bine, da, nici Andrei nu era fericit lângă mine. L-am întrebat de ce nu m-a părăsit și a spus că eram o variantă bună de iubită. Eram iubita de societate, cu care putea participa la orice fel de eveniment pentru că știa că fac impresie bună. Nu eram genul care să-l controleze, nu-l întrebam niciodată nimic, putea pleca zile întregi de acasă și la revenire nu-l întrebam niciodată unde a fost și ce a făcut. Normal că eram iubita perfectă, de ținut acasă, la cald, în timp ce el și-a trăit fanteziile.
Devenisem atât de absentă încât el mă înșela chiar sub nasul meu, fără să mai depună vreun efort să-și ascundă urmele. Așa am și aflat că se vede cu o fată de câteva luni. A intrat la duș și a lăsat telefonul la încărcat. I-a sunat insistent telefonul de 3 ori, nu m-am uitat cine sună, pentru că nu m-a interesat niciodată suficient de mult încât să mă uit, apoi a primit o serie de cinci, șase mesaje, moment în care i-am spus că-l caută insistent cineva. M-a pus să mă uit, să-i spun cine e și am citit ultimele mesaje de la „Alina”, care-i spunea că trebuie să stea peste program astăzi, dar că poate merge el în apartamentul ei, să o aștepte comod. Evident, au urmat alte câteva mesaje siropoase, semn că legătura celor doi era una destul de solidă. Am întrebat cine este Alina și de cât timp mă înșală și răspunsul a venit neașteptat de repede. Este o fostă colegă de facultate cu care a reluat legătura de mai bine de cinci luni, când s-au întâlnit la sala de fitness.
M-am simțit eliberată, dar cred că așa s-a simțit și el. Mi-a spus că este nefericit lângă mine și a așteptat reacția mea. I-am spus un simplu „Bine” și am plecat. Am început să-mi fac bagajele fără alte cuvinte, moment în care a apărut lângă mine și a spus că o să plece el de acasă și revine în câteva zile după restul lucrurilor. Evident, doar el avea unde să se ducă, eu eram cea rămasă în urmă. A plecat acum 10 minute, cu două, trei schimburi luate la nimereală în ghiozdanul de sală și părul încă ud, semn că aștepta de foarte mult timp să plece de lângă mine.
Am rămas lângă valizele desfăcute, cu trei bluze aruncate în ele și nu pot să-mi potolesc zâmbetul. Simt că am renăscut, în decurs de câteva momente am redevenit eu, cea de acum cinci ani, cu speranța că viața mea se va transforma radical și voi fi fericită. Zilnic am stat și m-am gândit când a fost ultima dată când m-am simțit cu adevărat fericită și singurele momente venite în minte sunt de prin copilărie, când mergeam cu tata la cofetăria noastră preferată și mergeam mult pe jos pentru că lăsam mașina cât mai departe, să petrecem cât mai mult timp împreună.
Nu-l condamn pe Andrei că m-a înșelat, absența mea l-a făcut să-și caute fericirea în altă parte, dar îl condamn pentru faptul că m-a mințit. M-a făcut să cred că nu-și vede viața fără mine și din cauza asta nu am avut curajul să-i rănesc sentimentele. Îl condamn că nu a venit să discute cu mine și să încerce să afle care este motivul absenței mele; poate o confruntare directă m-ar fi făcut să explodez și să-i spun direct „Nu te iubesc, vreau să ne despărțim”.
Îmi sunt datoare cu noi episoade fericite, îmi sunt datoare să iubesc din nou, să zâmbesc din nou cu gura până la urechi și să nu mă mai complac niciodată în astfel de situații. Am o singură viață, din care am irosit deja cinci ani și nu vreau să mai treacă nici măcar o zi în care să regret că trăiesc....cu toții ne suntem datori cu încercarea de a ne face viața mai bună și mai frumoasă, ține doar de noi, nu de cei pe care-i alegem în viața noastră. Trebuie să avem puterea să spunem „DA” și „NU” pentru noi, pentru sufletul nostru, pentru viitorul nostru.
Pe mâine, jurnalule, sper să revin cu rânduri pline de speranță..."
Cirește și: Mi-am înșelat partenerul de viață și nu regret nicio secundă

