În ce moment ai simțit că s-a schimbat totul pentru tine?
În ce moment ai încetat să mă mai privești la fel ca înainte? Știi bine la ce mă refer, la privirea aia cu însemnătate profundă pe care mi-o aruncai în clipa în care mă doreai. Mă doreai cu adevărat, puteam să-ți simt dorința până în adâncul oaselor mele. În ce moment ți s-a estompat zâmbetul acela larg, plin de căldură și iubire? De fapt, cred că a dispărut complet... Unde a dispărut, unde s-a dus?
Îmi aduc aminte că nu ne puteam dezlipi unul de celălalt. Era o forță invizibilă care ne aducea trupurile laolaltă, era ceva magnetic. Îți aduci aminte de momentele astea? Pur și simplu nu ne puteam rezista unul altuia, trebuia să ne atingem! Și, dacă nu ne atingeam, voiam să o facem. Număram minutele până când reușeam să ajungem în punctul acela. Mi-e dor, atât de dor de acel sentiment!
Sursa foto: Unsplash
Mâinile tale obișnuiau să-mi urmărească linia corpului, îl conturau încet și cu pasiune dogoritoare. Ai uitat cum era? Eu n-aș putea uita niciodată. Mi-e imposibil să uit fierbințeala buzelor tale pe ale mele, ce am simțit când mi-ai spus că mă iubești pentru prima dată, zâmbetul tâmp de pe fața mea după prima noastră întâlnire și ușurarea absolută pe care am simțit-o atunci, pentru că sufletul meu îl găsise pe cel pe care îl căuta, în sfârșit.
Ce s-a întâmplat cu noi?
Ce s-a întâmplat cu acele nopți care semănau izbitor cu scenariul unui film romantic? Nopțile în care am fost atât de aproape unul de celălalt încât părea că suntem o singură fiiință? Cum am permis răcelii să se strecoare, pe neștiute, între noi? Cum ne-a găsit nefericirea de acum?
Credeam că am construit un zid de dragoste atât de pură și de reală, suficient de înalt încât să nu poată pătrunde nimic, niciodată între noi doi. Dar uite că nefericirea a dat mișelește din coate și s-a strecurat printre crăpăturile zidului, nu-i așa?
Te uiți la mine cu dezgust, cu regret, cu deznădejde. Ne-am schimbat amândoi și nu pot spune că în bine.
Îți place omul în care te-ai transformat? Mai bate o inimă în pieptul tău sau a devenit complet neagră, de piatră? Mi-e teamă că nu voi mai putea să te regăsesc niciodată. Acesta nu ești tu cel de care m-am îndrăgostit cu toată ființa mea, nu, nu te mai recunosc.
Acesta nu este sufletul de care s-a agățat sufletul meu
Aș vrea să cred că acei doi oamenii care și-au spus jurămintele unul altuia în fața lui Dumnezeu în 2013 sunt undeva împreună, de mână. Sper să nu afle niciodată în ce ne-am transformat noi doi. Te rog să vii înapoi! Te rog să iubești din nou! Te rog cu toată ființa mea!
Dacă aș putea insufla viață în corpul tău rece, aș face-o. Dacă aș putea aprinde o scânteie care să te readucă la cel ce ai fost, știu că ea s-ar extinde apoi ca un foc în pădure.
Tu ai fost miracolul meu, iar acum chiar am nevoie de un miracol... Mai mult ca oricând!
Citește și: Dragă femeie matură, te rog, nu îți pierde demnitatea în nicio situație!
Sursă inspirație articol: Herviewfromhome
Urmareste-ne pe Google News
