Atunci când devenim adulți și începem să luăm decizii de unii singuri, avem tendința de a respinge sfaturile pe care le primim din partea apropiaților sau a părinților noștri. Pur și simplu avem impresia că suntem suficienți de maturi pentru a ne descurca pe cont propriu și începem să îi ignorăm pe cei cu mai multă experiență ca noi. Cu toții am trecut prin asta, nu-i așa?
Dar, crede-mă, uneori chiar merită să ascultăm sfaturile bătrânilor noștri pentru că da, chiar au mai multă experiență ca noi și pot vedea anumite lucruri pe care nu le observăm. Eu, de exemplu, nu am ascultat-o pe mama mea atunci când mi-a zis să stau departe de Carrie, o femeie pe care am cunoscut-o în facultate.
Eram tineri, ne-am văzut, ne-am îndrăgostit și ne-am logodit imediat. Povestea noastră de dragoste pare destul de simplă, nu-i așa? Ei bine, lucrurile nu au fost nici pe departe simple și naturale, ci dimpotrivă. Atunci când a cunoscut-o pe Carrie, mama mea a fost împotriva relației noastre.
"Kevin... Nu e prea târziu. Încă te poți despărți de ea, iar eu îți pot găsi o fată mai bună. Doamna Stevens a găsit acest site de matrimoniale pentru fiul ei și i-a găsit o fată drăguță... Carrie nu este cea mai bună pereche pentru tine! Pot să văd avariția în ochii ei!", m-a avertizat ea.
"Spui asta doar pentru că Carrie nu provine dintr-o familie bogată. Ea mă iubește pentru ceea ce sunt, nu pentru câți bani am. Ai încredere în fiul tău!", am încercat eu să o liniștesc.
"Am încredere în tine, Kevin. Dar am văzut cum îi strălucesc ochii lui Carrie la mine acasă și cum vorbește cu entuziasm despre câți bani ai și despre ce vei moșteni de la mine. Nu este acesta un semn suficient de bun pentru a-ți reconsidera alegerea?", a mai încercat ea să-mi explice.
N-o să mă crezi, dar când mama a spus asta, am râs: "Te gândești prea mult la asta. Carrie nu este așa. Suntem împreună de patru ani și nu mi-a cerut nici măcar un ban!".
Am reușit, cu timpul, să o conving pe mama să o accepte pe soția mea, însă nu a avut-o niciodată la inimă. În prima lună de căsnicie, totul a fost bine, dar, la scurt timp după aceea, Carrie a început să-mi ceară să o duc în excursii extravagante și vacanțe de lux. Pentru luna de miere, a vrut să vizităm Parisul.
"Este cel mai romantic cadru pentru cupluri. Mă simt prost că am sugerat ceva scump, dar vreau ca amintirile noastre să fie speciale, Kevin!", mi-a spus ea la vremea aceea. Știam că îmi voi permite cu greu excursia, însă am acceptat să-mi duc soția acolo. Până la urmă, era datoria mea să o fac fericită.
"Nu trebuie să-ți pară rău pentru asta, Carrie. Sunt soțul tău și te iubesc. Nimic nu contează mai mult pentru mine decât tu", am liniștit-o eu.
Și uite așa, ne-am petrecut luna de miere în Paris, la un hotel de cinci stele. Bineînțeles, după această excursie, economiile mele s-au micșorat considerabil. Chiar și așa, am încercat să nu dau importanță acestui fapt. Nici măcar nu m-am gândit la prea mult la cheltuielile noastre viitoare.
Soția mea voia întotdeauna să luăm masa în locuri luxoase, să îi cumpăr doar lucruri scumpe și avea tendința de a arunca haotic cu banii în stânga și în dreapta. Pur și simplu, nu puteam face față tuturor dorințelor ei, însă am încercat să fac tot posibilul pentru ca ea să fie fericită. Totuși, am început să-mi pun un semn de întrebare atunci când i-am sugerat să ne întemeiem o familie... iar ea m-a refuzat.
"Cred că este cam devreme. Nu vreau să grăbim lucrurile pentru că nu sunt pregătită pentru responsabilități...", mi-a spus ea.
Atunci, mama m-a avertizat din nou: "Tipa aia vrea banii, Kevin! Este atât de egocentrică încât refuză să aibă copii, deoarece ar trebui să împartă averea cu ei! Ea vrea banii tăi!"
"Te înșeli, mamă! Ea are nevoie doar de timp. Într-o zi, vei vedea, Carrie va dori și ea să își întemeieze o familie", i-am spus eu mamei mele cu încredere. Cum să nu îi iau apărarea soției mele?
Mama era atât de deprimată în acea zi. Sincer, chiar începusem să mă gândesc că avea dreptate în legătură cu partenera mea. Dar dragostea e oarbă, iar mulți dintre noi avem tendința de a ignora semnalele de alarmă atunci când iubim pe cineva.
Un an mai târziu, mama mea a murit din cauza unui stop cardiac. După înmormântare, avocatul ei m-a contactat imediat și m-a chemat la biroul său. Dar eu nu aveam chef să îl ascult. Îmi era dor de mama mea, iar inima-mi era frântă. Chiar și așa, Carrie m-a încurajat să merg să mă văd cu el. Așa că am făcut-o...
"Cred că ar trebui să mergem, Kevin. Ai fost singurul ei copil și ar fi dezamăgită dacă te-ar vedea așa!", a spus ea.
"Nu-mi pasă, Carrie. Nu am chef acum!", i-am răspuns supărat.
"Iubitule... Nu ești singur în această situație. Eu sunt aici pentru tine!", mi-a zis ea și m-a convins astfel.
Ei bine, când am ajuns în biroul avocatului, vecina mea, doamna D'Souza, era și ea prezentă. Am întrebat ce se întâmplă.
"Domnule Morrison? Ce caută doamna D'Souza aici?".
"Totul va fi clar într-o clipă, Kevin... Deci să încep să citesc testamentul?", a întrebat el și am dat din cap.
"Eu, doamna Daisy Sutton, las toată averea mea, inclusiv conacul meu din California și obiectele de familie, printre care se numără și un colier cu diamante, dragei mele prietene, doamna Sylvia D'Souza.", a citit el.
În timp ce auzea aceste vorbe, Carrie și-a pierdut cumpătul.
"Ce? Cum poate să facă asta? Cum poate să nu lase nici măcar un bănuț pentru fiul ei?", a strigat ea.
Chiar și eu am fost șocat: "Mama nu mi-a lăsat nimic? De ce?"
"Îmi pare rău, dar așa a vrut doamna Sutton să-și distribuie bunurile. În ceea ce privește motivul, nu pot răspunde la asta", a spus avocatul.
M-a durut faptul că mama nu mi-a lăsat nimic moștenire, însă Carrie m-a făcut să îmi dau seama de ce s-a întâmplat asta. Soția mea s-a supărat foarte tare și a început să mă amenințe cu divorțul. Nu-i puteam oferi prea multe cu job-ul meu de contabil, iar toate bunurile mamei mele îi aparțineau vecine noastre. Cum nu aveam nimic, ea nu mai avea de ce să rămână căsătorită cu mine. Da, mama mea avea dreptate...
"Crezi că te-am suportat pentru că te-am iubit? Huh, ai vrea tu! Dacă nu ai bani, nu valorezi nimic!", a spus ea și a plecat, trântind ușa în urma ei.
Am fost rănit. Am iubit-o pe Carrie, dar, într-un final, mă bucur că și-a arătat adevărata față. Atunci când voiam să ies din biroul avocatului, domnul Morrison m-a oprit: "Trebuie să știi ceva, Kevin. Doamna D'Souza te va lămuri mai departe."
"E în regulă. Nu vreau să mai știu nimic altceva... Plec", i-am zis. Eram supărat.
"Nu vreau nimic de la mama ta, Kevin. Toate astea au fost făcute pentru a scoate la iveală adevărata față a lui Carrie.", mi-a explicat doamna D'Souza.
"Ce vrei să spui?", am întrebat-o eu, confuz.
"Mama ta era atât de sigură că Carrie te va părăsi odată ce va afla că nu vei moșteni niciun cent și avea dreptate. Mi-a spus să păstrez averea ei până când vei scăpa de Carrie. Atunci poți păstra tot ce aparține mamei tale și care îți aparține de drept...", a mai adăugat femeia.
"Are dreptate, Kevin. Și ea a transferat deja totul pe numele tău.", a intervenit domnul avocat.
Nu știu ce ai fi făcut tu în această situație, dar eu am decis să pun capăt căsniciei cu Carrie. Acum sunt un bărbat fericit și singur și sper ca într-o zi să întâlnesc o femeie pe care ar fi iubit-o și mama mea. Între timp, am donat tot ce am moștenit din partea mamei mele și sper că undeva acolo, Sus, este mândră de fapta mea.
Urmareste-ne pe Google News
