"Mi-am ascuns sarcina când aveam 18 ani pentru că mi-a fost frică și rușine". Mama se reunește cu fiica ei după 18 ani de când a abandonat-o

"Mi-am ascuns sarcina când aveam 18 ani pentru că mi-a fost frică și rușine". Mama se reunește cu fiica ei după 18 ani de când a abandonat-o
Redactor Divahair.ro
Joi, 26.01.2023

După 18 ani în care nu a văzut-o, o femeie se reîntâlnește cu fiica sa, pe care a dat-o spre adopție după naștere. Chiar dacă și-ar fi dorit să îi poată fi aproape în momentele importante ale vieții ei, nu regretă decizia luată pe când era doar o adolescentă, iar astăzi încearcă să le ajute și pe alte femei să facă alegerea corectă atunci când se confruntă cu o sarcină nedorită. Redăm povestea sa în rândurile de mai jos.

"Douăzeci de ani. Sună ca o perioadă lungă de timp, și totuși, îmi dau seama cum că nu este chiar așa. Timpul este ciudat. Trece cu repeziciune, dar, în același timp, parcă stă în loc. Ce ciudat este să îmi amintesc atât de clar că mă aflam în aceea cameră de spital întunecată și liniștită, ținându-mi în brațe bebelușul, cu ochii săi mari și întunecați care mă priveau pătrunzător. Asta se petrecea acum douăzeci de ani. Dar mă simt de parcă abia s-a întâmplat.

Acum, ea urmează să împlinească douăzeci de ani și exact atât am mai trăit și eu din acel moment. În tot acest timp am adus pe lume alți copii, am schimbat multe job-uri, mi-am urmat visele, m-am căsătorit, am divorțat, mi-am învățat lecțiile și am trăit atât de multe experiențe...

Dar îmi aduc aminte că în timp ce stăteam acolo, cu atâția ani în urmă, am simțit atât de multă pace, deși mă aflat într-o situație crucială. Acel sentiment glorios m-a urmărit constant la fiecare pas și continuă să o facă chiar și în ziua de azi.

Nu am spus nimănui că sunt însărcinată. Mi-era rușine și mă temeam că voi fi judecată. Tatăl bebelușului meu, Brent, a făcut tot posibilul să rămână optimist în toată acea perioadă și a vrut să spună familiei noastre, însă eu nu i-am permis să o facă.

Și așa, la 18 ani, am ascuns o întreagă sarcină până la naștere. Mi s-a părut o veșnicie. În cele din urmă, acea agonie aparent fără speranță, fără sfârșit, s-a transformat în ceva magic pe parcursul unei singure săptămâni în care am selectat o familie pentru a-mi oferi micuța spre adopție.

Imagine cu Megan McCaleb foarte fericită
Megan McCaleb

Cea mai bună parte a fost că am putut alege calea adopției. Nimeni nu m-a forțat. Nimeni nu m-a presat. Din fericire, și Brent a fost de acord, chiar dacă amândoi știam că plasarea ei spre adopție ar fi adus și sfârșitul relației noastre. Am fost învăluită în sentimente de bucurie și pace, în timp ce mă simțeam copleșită de pierdere și de suferința zdrobitoare. Totul s-a schimbat din acel moment.

Mi s-a interzis să continui să mă văd cu Brent, singura și unica persoană care mi-a fost alături în timpul sarcinii. Dintr-o dată, altcineva a început să ia decizii în locul meu și am fost îndemnată să închid ușa acelei etape din viața mea.

După ce am absolvit liceul, am fost grăbită să trec la "următorul capitol". Născusem deja și voiam doar să fiu o 'fată cuminte' și să depășesc ceea ce s-a întâmplat. Tocmai de aceea am urmat îndrumările episcopului și ale părinților mei. Obligată de ei, am tăiat legăturile cu Brent, justificându-mă că, chiar dacă am fi rămas împreună, aș fi putut să mă simt vinovată sau să regret că voi avea alți copii după ce l-am dat pe primul nostru copil spre adopție.

Și iată-ne în anul 2019! M-am întâlnit cu Hannah, fata mea, atunci când se apropia de împlinirea vârstei majoratului, în 2017. În acești doi ani am explorat relația noastră pe toate planurile. Reîntâlnirea noastră, plină de bucurie, a venit într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie de ea. Am depus cererea de divorț după o căsnicie de 16 ani cu doar cinci zile înainte de a o vedea față în față. Câte sentimente într-o singură săptămână!

Eu și cei patru copii ai mei am consolidat o relație cu Hannah și familia ei. Brent, soția sa și cei doi copii au făcut același lucru. Și lumea este destul de mică pentru că se întâmplă ca copiii mei și ai lui Brent să fie înscriși la aceleași școli din orașul nostru natal, unde încă locuim amândoi.

Imagine cu Megan McCaleb și fiica sa, Hannah, la un concert
Megan McCaleb și fiica sa, Hannah

În 2016 publicasem povestea noastră, în principal din perspectiva mea, incluzând în același timp fragmente de la Hannah, părinții ei și mama mea. Simțisem nevoia de a împărtăși povestea noastră pozitivă de adopție pentru femeile care se confruntă cu o sarcină neplanificată și au nevoie să audă asta. Am vrut ca adopția să fie considerată o opțiune favorabilă mai ales pentru că în ziua de astăzi toată lumea te sfătuiește să faci avort sau să păstrezi copilul, deși nu poți.

Am lansat recent o carte, 'Not My Plan: Sucking it in Until I Had to Push it Out'. În timp ce îmi spuneam povestea, mi-am dat seama că trebuie să ne trăim viața cât mai activ, înconjurați de veselie, dar trebuie să acceptăm și faptul că ajungem să învățăm, să evoluăm și să ne schimbăm ca indivizi în încercările noastre de a depăși provocările acestei aventuri.

Am identificat trei lecții aparent simple în timp ce mi-am analizat propria viață și vreau să ți le prezint și ție:

Este în regulă să ne schimbăm opiniile pe măsură ce acumulăm noi informații pe care nu le luasem în considerare înainte.

Sunt convinsă că noi, ca oameni, suntem produsul influențelor noastre încă de când ne naștem. Familiile noastre, religia, orașele în care suntem crescuți, mâncarea pe care o consumăm, mass-media. Acestea sunt lucrurile care ne încadrează punctul de vedere și ne înrădăcinează, uneori FOARTE profund.

Dacă suntem înțelepți și înțelegem că modul nostru unic de vedere nu este SINGURUL mod în care poate exista ceva, vom fi încântați să observăm cât de mult vom evolua și ne vom dezvolta astfel.

Eu am ales adopția și sunt, în continuare, un susținător al ei. În plus de asta, sunt vicepreședinte al consiliului de administrație al Agenției de adopție A New Beginning din Idaho.

Pe parcursul timpului, am învățat că lupta împotriva susținătorilor ai avortului nu se va termina niciodată bine. Ceea ce pot face eu este să ofer destule informații pentru ca femeile care trec printr-o sarcină neplanificată să înțeleagă care sunt toate opțiunile lor. Dar nu pot judeca o persoană care face o alegere diferită de a mea.

Acum înțeleg altfel adopția, avortul și presiunea de a se păstra un copil nedorit. Am evoluat și acum îmi este mult mai ușor să mă dau la o parte și să îi las pe alții să aleagă pentru ei înșiși. Nu trebuie să lupt eu pentru alții, dar îi pot sprijini fără să îi judec pe toți cei care au nevoie de asta.

Eu sunt pro-informare. Sunt pro-susținere reciprocă și respect această călătorie despre care știm cu toții foarte puține lucruri. Consider că trebuie să iubim toți oamenii, indiferent de diferențele dintre noi.

Imagine cu Megan McCaleb alături de toții copiii ei
Megan McCaleb alături de toții copiii ei

Iubirea necondiționată și iertarea.

Multe dintre deciziile mele în viață s-au bazat pe ceea ce mi s-a spus că ar trebui să fac. Am ascultat de liderii bisericii, de familia mea și prietenii bine intenționați și iubitori și de standardele societății. În acest moment al vieții mele, sunt recunoscătoare pentru experiențele pe care le-am avut și provocările cu care m-am confruntat.

De-a lungul timpului, am reușit să-mi recapăt propria dragoste față de sine ca și copil al unui Dumnezeu iubitor care m-a creat să fiu EU. Și, pe măsură ce am experimentat această iubire adevărată față mine, am reușit să învăț să îi iubesc pe alții și să îi accept așa cum sunt.

Am învățat cum să stabilesc limite sănătoase. Cum să mă apăr pe mine însămi. Cum să fac schimbările de care am nevoie pentru a fi fericită și sănătoasă.

Am învățat că oamenii care vor să mă rănească sunt ei înșiși profund răniți și s-ar putea să nu știe cum să găsească pacea și vindecarea. Tocmai de aceea continuă să transmită durere și furie mai departe. Am învățat cum să activez ceea ce cred eu că este Ispășirea lui Isus Hristos și să-L las pe EL să ia povara lucrurilor pe care nu le pot controla sau schimba. Dacă El a suferit și a murit pentru mine și pentru păcatele mele, trebuie să cred că a făcut același lucru pentru toți ceilalți. Inclusiv pentru cei care m-au rănit.

Am învățat că a răspunde cu dragoste este singura cale de a câștiga orice bătălie. Dacă nu pot răspunde cu dragoste, nu o voi face deloc. A fi amabil înseamnă, uneori, că trebuie să ne închidem gura și să-i lăsăm pe oameni să-și trăiască viața.

Și nu trebuie să RĂMÂNEM în locuri în care nu suntem iubiți și respectați. Pleacă din relațiile care nu îți aduc împlinire!

Nu învinovățesc pe nimeni pentru calea pe care a luat-o viața mea. Eu dețin controlul. Și am învățat cum să folosesc experiența mea de viață și să o transform într-o lecție pentru a-i ajuta pe copiii mei. Vreau ca ei să fie mândri că iau propriile decizii, să caute cât mai multe informații înainte de a-și lua deciziile și să știe că vor fi iubiți indiferent de ceea ce aleg. Nu ne ajută cu nimic să îi judecăm pe alții.

Împărtășirea este vindecătoare.

Întotdeauna am crezut că atunci când facem greșeli, păcătuim sau trecem printr-o experiență neplăcută în viață, ar trebui să ne iertăm și să mergem mai departe, fără să mai vorbim niciodată despre ele. Iartă și uită!

Nu am vorbit despre povestea adopției mele timp de mulți ani și chiar am simțit că nu ar trebui să vorbesc despre copilul meu cu propria mea familie atunci când s-a întâmplat, pentru că trebuia să merg mai departe. Mă simțeam ca și cum aș fi fost încă o fată obraznică care se băga în necazuri. Cu toate acestea, în sinea mea știam că aceea a fost o parte emoționantă a călătoriei mele personale și eram mândră de mine pentru că am reușit să trec prin acea încercare și pentru că am ales să-mi încredințez copilul unei familii remarcabile.

Din experiența mea personală, am descoperit că împărtășirea poveștilor mele de viață a fost vindecătoare. Și am primit mesaje de la alte persoane care au considerat că poveștile mele au fost utile și încurajatoare.

Cheia este să rămâi în adevărul tău. Trebuie să împărtășim povestea NOASTRĂ din perspectiva NOASTRĂ. Toată lumea știe că există două fețe ale fiecărei povești, așa că trebuie să împărtășim ceea ce am simțit noi fără a deturna perspectiva celorlalte personaje din viața noastră.

Există o linie fină între a împărtăși adevărul tău și a-ți spăla rufele murdare în public. Nu trebuie să dăm niciodată vina pe altcineva pentru ceea ce ni s-a întâmplat!

Împărtășesc MULTE lucruri pe care alți oameni ar putea alege să le păstreze pentru ei dacă ar fi în aceeași situație, și asta este în regulă. Ceea ce este corect pentru mine este corect doar pentru mine.

Povestea mea înglobează multe lucruri. Adopția a fost o sursă a tuturor sentimentelor pe care le poate experimenta un om. M-a învățat că pot să îi permit să fie o parte din mine. Și, în loc să o ascund, astăzi este o parte a ceea ce sunt. Este o dovadă că putem accepta cele mai mari încercări ale vieții și că le putem permite să se transforme în binecuvântări dacă alegem să învățăm, să evoluăm și să fim oameni mai buni pe parcurs.

Oportunitățile pe care Hannah le-a primit de la părinții ei au transformat-o în femeia puternică care este astăzi, iar talentele ei muzicale sunt o binecuvântare. Ea mi-a adus o scânteie de fericire în momentele în care am avut cea mai mare nevoie de asta."

Citește și: Soția mea obișnuia să fie foarte agresivă cu mine. Știam că nimeni nu mă va crede, așa că nu puteam împărtăși durerea mea cu nimeni

Surse foto: Instagram, Instagram, Instagram, Instagram, Instagram

Surse articol: Lovewhatmatters

Articolul urmator »
Soțul meu m-a înșelat timp de 8 ani în căsnicie. M-am răzbunat și l-am lăsat fără nimic
Soțul meu m-a înșelat timp de 8 ani în căsnicie. M-am răzbunat și l-am lăsat fără nimic
DivaHair | Vineri, 12.04.2024
Incepe quiz
Cum va arata viata ta peste 5 ani?
Cum va arata viata ta peste 5 ani?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (1)

Ne găsești pe