Soția mea obișnuia să fie foarte agresivă cu mine. Știam că nimeni nu mă va crede, așa că nu puteam împărtăși durerea mea cu nimeni

Redactor Divahair.ro

Ne-ar putea fi greu să credem asta, dar și bărbații sunt victimele abuzului domestic într-o relație. Mulți dintre ei suferă în tăcere și nu își pot împărtăși durerea cu nimeni pentru că le este teamă. Nu vor să fie judecați, umiliți sau priviți cu milă și preferă să trăiască astfel până când, într-o bună zi, nu vor mai putea suporta situația. Găsești în rândurile de mai jos trista poveste a unui bărbat care a trecut prin același lucru.

"M-am căsătorit în urmă cu zece ani și am făcut-o din dragoste. Eu și soția mea am lucrat în același birou și ne-am îndrăgostit nebunește unul de celălalt. Totul era bine pe când ne întâlneam și nu m-aș fi gândit vreodată că s-ar putea întâmpla așa ceva.

După ce ne-am căsătorit, am avut o neînțelegere în legătură cu o situație. În timp ce ne certam, m-a pălmuit și am rămas șocat. Nu mă așteptam să se întâmple așa ceva și acest lucru a dus la o altă ceartă. În cele din urmă, ea a cedat, a acceptat faptul că și-a pierdut controlul și și-a cerut scuze.

I-am acceptat scuzele și am iertat-o pentru că uneori se întâmplă și astfel de lucruri. Dar, încet-încet, am început să observ că devenea tot mai agresivă. Se certa cu mine din cauza unor lucruri minore și se enerva foarte tare. Nu era vorba doar de furie. Obișnuia să folosească o mulțime de cuvinte disprețuitoare și înjurături. Mă lovea cu toate lucrurile pe care le avea la îndemână. Putea fi orice. Odată m-a atacat cu o lampă.

În familia mea, noi nici măcar nu vorbim tare, nu țipăm unul la celălalt. Așa că, să văd că soția mea cândva iubitoare a devenit abuzatoare și mă lovea, a fost un mare șoc. Știu că mulți oameni m-ar întreba de ce nu am lovit-o înapoi. Pentru că nu sunt o persoană care să facă așa ceva. Nu mă reprezintă asta. Nu cred că este normal să lovești o femeie, iar asta nu va rezolva niciodată problema inițială.

Nu am putut să-mi împărtășesc durerea cu nimeni pentru că știam că nimeni nu mă va crede. Și eram sigur că se va râde de mine. Așa este societatea noastră. Partea cea mai rea era faptul că lucram în același birou și aveam prieteni comuni. Chiar dacă aș fi împărtășit cu cineva durerea mea, nu știam ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi aflat asta. Așa că am continuat să sufăr în tăcere.

Dar nu am putut suporta asta la nesfârșit. Într-o zi, m-am deschis față de familia mea și le-am povestit tot ce se întâmplă. Am simțit cum scap de această povară grea, doar că povestea a ajuns mai departe în familie, la toate rudele mele.

Timp de un an, am încercat mult să mă adaptez, să vorbesc cu soția mea, să fac compromisuri și să o înțeleg și să o ajut și pe ea să înțeleagă că nu este în regulă ce face. Dar nimic nu a funcționat. Nimeni nu m-a ajutat. Nici prietenii mei și nici familia. În cele din urmă, m-am dus la tribunal și am cerut divorțul.

Au trecut șapte ani de atunci și, din fericire, totul este bine acum. Sunt fericit într-o altă relație. Consider că prima mea căsnicie și acea fază au fost doar un coșmar.

Ceea ce vreau să spun este că trebuie să ne dăm seama că și bărbații pot fi victime ale violenței domestice. Trebuie să fim mai sensibili la problemele celorlalți. Trebuie să schimbăm mentalitatea, percepția și perspectiva societății asupra situațiilor de acest gen.

Dacă un bărbat se confruntă cu o problemă, nu înseamnă că este un sensibil. Doar pentru că nu lovește o femeie, nu înseamnă că este anormal. Trebuie să recunoaștem că și bărbații pot fi docili și ei pot, de asemenea, să se simtă sufocați și să fie abuzați.

De ce nu poate societatea să accepte un bărbat care este umil, politicos și docil? Cred că cel mai mare vinovat este societatea, pentru că, în primul rând, nu înțelege. Și chiar dacă unii oameni se prefac că îți înțeleg durerea, îți aruncă priviri atât de umilitoare, înjositoare și te tratează atât de rău, încât simți că e mai bine să mori decât să îți împărtășești povestea cu cineva cu cineva.

Aceasta este o problemă care trebuie să fie văzută, recunoscută, înțeleasă și abordată. Trebuie să le oferim și bărbaților un spațiu sigur în care să vorbească despre problemele lor. Pentru că altfel există șansa ca aceștia să fie dezamăgiți de ideea unei societăți echitabile și să se întoarcă la mentalitatea patriarhală. Femei sau bărbați, astfel de probleme nu vor fi rezolvate decât dacă oamenii, în special bărbații, sunt ascultați și li se oferă răbdare și înțelegere."

Tu ce crezi despre această situație? Ce sfat ai vrea să îi dai bărbatului respectiv?

Citește și: O femeie adoptă un băiat care dormea pe trotuar, mama biologică apare abia 14 ani mai târziu

Surse foto: iStock

Surse articol: Thelogicalindian

Articolul urmator Soacra mea vrea ca eu să o tratez la fel ca pe soția mea

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (3)

Vezi cele mai noi video-uri de pe divahair.ro

Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.