Deși a avut mereu și are în continuare sprijinul fiicei sale, Gheorghe nu mai poate fi salvat, căci problemele lui s-au agravat în timp. A respins-o pe fata lui Gabriela într-o anumită perioadă a vieții, iar apoi totul s-a transformat într-un coșmar, greutatea ajungând să se lase pe umerii femeii de 37 de ani.
Tatăl ei a fost diagnosticat cu demență, iar acum ea este singura persoană pe care o mai recunoaște. Dar cum s-a ajuns aici? Oare ce l-a făcut pe bărbat să își uite aproape complet viața?
Gheorghe a crescut la țară, alături de părinții lui, care l-au ajutat cu tot ce au putut, chiar și la bătrânețe. Așa face orice părinte, nu? Se zbate până în ultima clipă pentru copiii lui. Dar ceva s-a schimbat în relația lor când fiul a început să consume alcool. Deși avea în grijă o fiică, lui Gheorghe nu prea i-a păsat, sau cel puțin așa a dat de înțeles. A lăsat-o în grija bunicilor și nu și-a mai îndeplinit responsabilitățile de tată. Tot ce îi lega era numele de familie și casa părintească.
Gabriela avea 16 ani când părinții ei au divorțat și deși era destul de mică, a presupus că despărțirea l-a făcut pe tatăl ei să bea și mai mult. Și-l amintește dintotdeauna cu paharul în mână, dar lucrurile s-au intensificat după ce el și mama ei au luat-o pe drumuri separate.
„Nu am avut tangențe prea mari cu ei. Nici nu m-a interesat. Părinții erau două persoane diferite față de mine și distante.”, și-a amintit ea, potrivit Vice.
Nici acum nu poate uita cum zilele de salariu erau compromise, pentru că atunci tatăl ei cumpăra cele mai multe sticle de alcool și își îneca mințile în licorile bahice. Primul moment care i-a marcat copilăria a fost cel în care a aflat că părintele ei a dormit pe treptele alimentarei într-o noapte, în care a băut prea mult și nu a mai putut parcurge drumul către casă. Violent fizic nu a fost niciodată, dar vorbea urât și înjura, iar uneori îi plăcea să distorsioneze realitatea în poveștile sale.
Gabriela nu era străină de minciunile tatălui său, iar pe una dintre ele nu o va uita niciodată. În 2021, după ce bunicii ei au murit, a mers cu el la notar, fiindcă devenise unicul moștenitor. Pentru a intra în posesia casei și a pământului, Gheorghe trebuia să coopereze cu notarul și să îi ofere detaliile cerute. Dar când a fost întrebat câți copii are, a spus că unul singur, în timp ce adevărul era altul. El nu avea doar o fată, ci și un fiu dintr-o căsnicie anterioară. Culmea este că păstra legătura cu el, așa că normal ar fi fost să recunoască în acea zi că este tată de doi...
„L-a întrebat notarul dacă mai are și alți copii. El a zis că nu, iar eu am zis că are. E o chestie pe care nu poți să o ascunzi pur și simplu. El a zis „da, dar el n-are nicio treabă”. Bine, dar trebuie să spui, că așa e normal și legal.”, i-ar fi zis fiica.
Iar minciunile au început să devină tot mai dese după ce relația lui cu alcoolul a devenit tot mai apropiată. Tatăl lui nu a fost niciodată de acord cu acest viciu, dar mama i-a fost alături necondiționat. Când și-a pierdut părinții, Gheorghe nu le-a arătat nicio secundă celor din jur că ar fi afectat. Poate această durere pe care a mascat-o a contribuit într-un fel sau altul la starea lui.
Deși nu a fost niciodată apropiat de Gabriela, aceasta nu a refuzat să aibă grijă de el după ce părinții lui au murit, iar sănătatea i-a devenit din ce în ce mai șubredă. Cu toate că femeia avea doi copii de crescut, și-a asumat si responsabilitatea de a îngriji un tată dependent de alcool. Nu știa ce va urma când a acceptat să îl ajute cu bani pentru mâncare și țigări. Mai mult nu îi oferea, fiindcă știa că toți s-ar fi dus pe băutură. Mare i a fost dezamăgirea când a aflat că părintele ei vânduse tot și cheltuise toți banii pe alcool.
„Dintr-o casă în care aveai tot ce îți trebuia și puteai să locuiești ca un om normal, a ajuns o casă părăsită.”, a fost descrierea făcută de ea.
A vândut electrocasnicele, mobila și tot ce mai era prin curte. I-a rămas doar patul în care zăcea în fiecare zi amețit de aburii alcoolului. Gabriela a găsit casa goală când a mers într-un suflet pe meleagurile natele, după ce vecinii au sunat-o să îi spună că tatăl ei a dispărut. Într-adevăr, nu l-a găsit acasă, dar atunci și-a dat seama că bărbatul pierduse tot. A cheltuit în jur de un miliard vechi, sumă obținută după ce a vândut pământurile moștenite. Iar pentru că s-a văzut fără niciun leu, a fost nevoit să vândă și bunurile personale.
Tot ce mai avea Gheorghe în afară de patul vechi: un covor, un televizor și o motocoasă. Iar pe lângă acestea....foarte multe sticle pe care le golise de-a lungul timpului. Opt luni a durat până când a rămas fără nimic. Când a constatat că vecinii aveau dreptate, a plecat să îl caute prin tot orașul. Poliția nu a ajutat-o prea mult, așa că a pornit singură pe străzi.
Citește și: "Corpul și creierul meu se deteriorează". Lupta cruntă a unei femei cu o boală rară
La un moment dat, a sunat-o fiul ei care s-a întâlnit întâmplător cu bunicul. Unde crezi că era? Chiar la magazinul de lângă blocul lor!
Era nebărbierit, slăbit și murdar, dar cumpărase bere, cafea, vin, țigări, dulciuri și muștar, folosind ultimii bani.
Atunci, Gabriela a mers într-un suflet până la el și l-a întrebat ce se întâmplase, mai ales că îi datora câteva explicații după cele opt luni în care nu dorise să mai știe de nimeni, ci doar să se bucure de bani. Dar privirea lui goală i-a spus femeii mai multe decât ar fi vrut să audă. Și-a dat seama că tatăl ei nu era bine, iar când a deschis gura, i s-a conformat că era ceva putred la mijloc.
„Am fost plecat cu Roxana”, i-a zis și a arătat cu degetul spre o femeie oarecare.
Apoi a continuat să vorbească despre cât de mult îl ajută mama lui. Ciudat, având în vedere că bătrâna murise din 2017. După celelalte povești pe care le tot repeta despre alți oameni care erau morți, femeia și-a dat seama că tatăl ei trăia în trecut, mai exact în vremea în care îi avea alături pe toți cei dragi. Când Gabriela a realizat că problema este cât se poate de serioasă, a decis să îl ducă la un control psihiatric, la clinica în care fusese în trecut internat pentru dezalcoolizare. Da, a încercat să se lase de acest viciu, dar după o vreme și-a reluat vechile obiceiuri. Din păcate, și în zilele noastre mai există personal medical lipsit de empatie. Medicul de gardă nu a vrut să îl consulte pe Gheorghe și chiar l-a făcut „bețiv”, spre dezamăgirea fiicei care dorea să îi afle diagnosticul pentru a ști ce are de făcut.
„Mi se pare normal ca eu dacă vin cu un om, chiar dacă e de pe stradă, să merite o consultație oricât de minoră ar părea problema.”, a spus ea revoltată.
Aflându-se într-o situație disperată, Gabriela a hotărât să îl ia acasă pe bătrânul neajutorat, să-i dea ceva de mâncare și apoi să caute alte soluții. Dar comportamentul lui o îngrijora în continuare destul de tare...
„Uitase tot ce s-a întâmplat. Părea că trăiește cu opt-nouă ani în urmă.”, a povestit femeia.
Pe măsură ce zilele au trecut, a înțeles că tatăl ei are demență. Vorbea mult despre părinții lui, ca și cum nu ar fi murit, își făcea nevoile necontrolat, era paranoic, iar noaptea se plimba prin toate camerele în timp ce familia dormea. Dar Gabriela nu a putut să închidă un ochi în toată această perioadă, căci se temea de ce ar fi putut să se întâmple când ea nu era atentă.
Știa că o persoană cu un astfel de diagnostic poate deveni periculoasă, având în vedere că nu are discernământ. Îi era milă de tatăl ei, dar s-a temut pentru viața sa și a familiei sale, așa că a hotărât să îl interneze la spitalul de psihiatrie. Fiindcă bărbatul nu lucrase deloc în ultimii ani și nici nu avea vârsta de pensionare, nu era asigurat în sistemul de stat. A trebuit să îl coasigure pentru a începe demersurile necesare.
La câteva zile după internare, a primit diagnosticul la care Gabriela se aștepta: demență pe fond alcoolic și Alzheimer. Spera totuși că nu este adevărat, așa că a cerut părerile mai multor specialiști. Din nefericire, toate indicau același lucru.
Pentru că femeia are un salariu mic din care trebuie să crească și doi copiii, s-a gândit să îi obțină tatălui o pensie de handicap, așa că s-a prezentat cu el in fața unei comisii. Avea nevoie de bani pentru a-i plăti căminul în care va sta alături de alte persoane cu dizabilități. Ea a suportat toate cheltuielile de până acum - analize, rapoarte psihiatrice și alte documente. Care crezi că a fost suma obținută pentru problemele de sănătate ale lui Gheorghe? Ei bine, a primit o pensie de handicap de 528 de lei, adică mult prea puțin, comparativ cu prețul lunar al șederii lui în căminul respectiv.
Fiindu-i imposibil să achite costul, a încercat să îl ducă într-un cămin privat de bătrâni. Dar după doar câteva zile, un angajat a sunat-o și a anunțat-o că nu îl mai pot ține acolo, fiindcă este violent și distruge totul în jur - scotea prizele, își făcea nevoie pe podea, arunca medicamentele, umbla dezbrăcat și țipa, deranjându-i pe ceilalți.
A fost nevoită să îl ia din căminul de bătrâni și să îl interneze din nou în spital. Din păcate, acolo s-a lovit de cuvintele dure ale personalului care spunea că alcoolismul nu este o boală și că tatăl ei nu are de ce să fie internat.
După ce i s-a mărit doza de medicamente, comportamentul lui este ținut acum sub control, așa că femeia a putut să îl ducă într-un alt azil, unul în care sunt primiți doar oameni cu boli psihice. Partea proastă este că o costă mult mai mult. Asta înseamnă că plătește chiria la cămin, medicamentele și multe alte lucruri de care părintele ei are nevoie de-a lungul timpului (pampers, pijamale, mâncare și alte produse esențiale).
Octombrie 2022 a fost luna în care boala s-a agravat, iar acum Gheorghe nu mai recunoaște pe nimeni în afară de fiica lui. Nici măcar nu își mai amintește că a fost alcoolic. Gabriela nu are ce face și se ocupă să îi ofere un trai liniștit în fiecare zi care i-a mai rămas. Vrea să recupereze și casa de la țară, dar pentru asta trebuie să depună eforturi suplimentare. A cerut părerea unor avocați și se pare că singura soluție este să îl dea pe Gheorghe în judecată, astfel încât să îi poată prelua tutela. Asta nu înseamnă că o să înceteze să îl mai îngrijească sau să mai țină la el. Doar este tatăl său, nu?
„Dacă m-au crescut bunicii, pentru mine contează și câțiva metri de pământ. Au rămas de la ei și gata.”, a declarat.
Ce părere ai despre această situație alambicată? Gabriela are șanse să câștige procesul, având în vedere că tatăl ei nu mai este în deplinătatea facultăților mentale și nu mai poate răspunde pentru bunurile sale – în cazul acesta, doar casa, fiindcă atât i-a mai rămas.
Acest articol este o adaptare a celui publicat pe Vice.
Citește și: Trăiesc singură și săracă la 69 de ani pentru că ai mei copii au uitat că exist
Urmareste-ne pe Google News
