O femeie și-a pierdut ambele picioare după ce a fost înțepată de un țânțar

O australiancă în vârstă de 53 de ani, pe nume Stephenie Rodriguez, și-a pierdut ambele picioare, după ce a fost înțepată de un țânțar în timpul unei călătorii în Lagos, Nigeria în anul 2020. În urma înțepăturii, femeia a contractat o boală purtată de insecte numită malarie-cerebrală. Pentru a trece cu bine de boala severă, doctorii i-au prescris acesteia o serie de medicamente care, într-un final, i-au făcut mai mult rău decât bine. După un șoc anafilactic cauzat de tratament, corpul lui Stephenie a intrat într-un alt șoc care avea să îi schimbe complet viața. Medicii au considerat că femeia mai are doar 2% șanse de supraviețuire în urma incidentului anafilactic, însă viața avea alt plan cu australianca.

Cum s-a infectat cu malarie-cerebrală

După ce a aterizat în Nigeria pentru o călătorie în interes profesional, știind că este o țară în care rata de mortalitate cauzată de malarie, transmisă de înțepătura unui țânțar, este extrem de ridicată, femeia a decis să se protejeze de insecte aplicându-și pe corp un spray anti-insecte. Deși știa că boala transmisă de țânțari este foarte gravă, Stephenie a decis atunci să sară peste tratamentul medicamentos care să o ferească de malarie, știind din călătoriile anterioare că acestea au făcut-o să se simtă rău.

„Antreprenor fiind, am călătorit adesea în străinătate pentru a vorbi la evenimente și știam că țânțarii sunt purtători de malarie. Cu toate acestea, pastilele anti-malarie mă făcuseră să mă simt groaznic într-o călătorie anterioară, așa că de data aceasta am vrut să le evit. În schimb, nu am ieșit în aer liber, m-am cazat la același hotel în care se ținea conferința mea și m-am stropit cu spray anti-insecte”, își amintește aceasta.

O femeie s-a infectat cu tenie după ce a mâncat un aliment extrem de comun. Cum a fost posibil

Toate au decurs perfect până după terminarea întâlnirii. Femeia se ținuse de plan, a avut grijă să poarte mereu spray-ul pe piele, nu s-a aventurat în aer liber și a purtat pe tot parcursul zilelor haine care să îi acopere pielea în întregime, asta până la prezentare.

„În ultima zi a călătoriei mele de o săptămână am luat cuvântul la un eveniment și am fost invitată să fac fotografii cu delegații la apusul soarelui. Știind că vom fi afară, lângă o piscină - mediul perfect de reproducere pentru țânțari, înainte de a merge, am făcut duș și mi-am acoperit fiecare centimetru al corpului cu spray pentru țânțari. A doua zi am zburat din Nigeria la New Delhi, India, pentru a vorbi la un alt eveniment. Primul hotel la care am fost cazată în New Delhi era infestat de țânțari. Muștele enervante, m-am gândit, mutându-mă la un alt hotel”, povestește femeia.

Prietena ei a fost cea care a tras un semnal de alarmă

La câteva zile după întoarcerea ei acasă, australianca s-a decis să meargă într-un concediu împreună cu cea mai bună prietenă a ei în Statele Unite ale Americii, Boston. Acolo a început calvarul femeii.

„Întorcându-mă acasă, în Canberra, o săptămână mai târziu, m-am simțit de parcă aș fi avut gripă. M-am gândit că poate e din cauza călătoriilor obositoare și nu am dat importanță. După ce am terminat călătoria cu jobul, eram gata pentru un alt zbor - dar de data aceasta era pentru a mă relaxa, nu în interes de serviciu. În dimineața următoare, cea mai bună prietenă a mea, Liz, pe atunci în vârstă de 27 de ani, și cu mine ne-am îndreptat spre Boston, SUA, pentru o excursie între fete. Din primele minute în care m-a văzut, Liz 'Nu arăți deloc bine!' a spus dar, din cauza entuziasmului nu am băgat de seamă și am rezistat eroic. Patru zile mai târziu, eram din nou la aeroport, gata să zburăm spre casă”, își amintește Stephenie.

O scrisoare din 1916 a ajuns, în sfârșit la destinație, după mai bine de 100 de ani de așteptare

În timp ce erau în aeroport așteptând cursa spre casă, Stephenie și-a pierdut cunoștința și s-a trezit la spital. Șocul a fost și mai mare atunci când a aflat că a stat în comă nu mai puțin de două săptămâni, timp în care doctorii i-au dat șanse minime de supraviețuire.

„În timp ce eram la aeroport, Liz a spus că lipsește câteva minute, voia să meargă să își cumpere ceva de mâncare. Am văzut-o pe Liz plecând și dintr-o dată, lumea s-a întunecat”, își amintește vag femeia de afaceri.

„Când mi-am revenit mi se părea că tocmai mă trezisem dintr-un somn lung. În timp ce clipeam des încercând să îmi canalizez privirea înspre ceea ce se află în jurul meu, am realizat speriată că nu mă pot mișca. Aveam tuburi în gât, mâinile și picioarele îmi erau bandajate, iar nasul mă mânca. Sprijinită de perne, am așteptat cu răbdare să treacă cineva pe lângă mine pentru a-i putea atrage atenția. Aveam nevoie cu disperare de răspunsuri”, povestește aceasta.

„Sunt în viață, o să fiu bine?", mi-am spus, gândindu-mă la Constantine, fiul meu care atunci avea doar 13 anișori. 'Sunt pe moarte?', am miorlăit când o asistentă a observat că eram trează. 'Ești la Terapie Intensivă în recuperare', mi-a răspuns ea. Atunci am aflat că eram în comă de aproape două săptămâni. Șocul și epuizarea m-a făcut să iau somn din nou”, mai spune Stephenie.

După ce a aflat toate acestea, Stephenie s-a trezit cu partenera sa de afaceri, Fiona lângă patul său. Aceasta i-a povestit că în timp ce se afla în aeroport își pierduse cunoștința din cauza unui șoc cerebral. Starea acesteia fusese cauzată de malarie-cerebrală, pe care o luase în urma unei înțepături de țânțar. Boala se manifestă crunt, iar principalele simptome sunt cauzate de blocarea vaselor de sânge din creier de către celulele sangvine pline de paraziți, astfel apar leziuni și umflături cerebrale. „Medicii au descoperit că, dacă aș fi reușit să urc în avion, inima mea ar fi explodat când cabina s-ar fi presurizat. Eram norocoasă că mă aflam încă în viață”, explică femeia.

Înfiorător! O femeie a făcut cancer de piele după o vizită la salonul de manichiură

Vocea fiului ei a ținut-o în viață

Îî timp ce era în comă, mama lui Stephenie a zburat de urgență în SUA pentru a fi alături de fiica sa, fiind singurul membru al familiei care a văzut-o pe aceasta în stare gravă. Pentru a nu-l speria de condiția mamei sale, Constantine, fiul femeii de afaceri a fost nevoit să rămână alături de tatăl său.

În timp ce era în comă, Constantine îi trimitea mamei sale mesaje vocale pe care să le asculte când își va reveni. Cu toate acestea, Liz, a decis să i le arate chiar și atunci când era inconștientă. „În timpul cât am fost în comă, el a trimis mesaje vocale din Canberra, iar când Liz le-a ascultat, medicii au observat că aveam un răspuns neurologic la vocea fiului meu”, spune australianca.

A fost nevoie de o dublă amputare ca să îi salveze viața

În urma contractării bolii, Sthephenie a trecut printr-un șoc septic grav, medicii au decis să-i salveze viața alegând să îi administreze un tratament care să îi îndepărteze sângele din extremități spre organele vitale. „Dacă nu facem nimic, va muri!”, au avertizat medicii. După 45 de zile de la administrarea tratamentului, femeia a fost transportată în Canberra, pentru a-și continua recuperarea.

Al doilea șoc l-a trăit atunci când a descoperit că din cauza tratamentului, picioarele i s-au cangrenat din lipsa oxigenului din sânge. „Pe măsură ce mi se desfăceau bandajele, am putut vedea că gleznele mele erau purpurii și se înnegreau. 'Piciorul tău drept este necrozat în proporție de 70%, iar cel stâng în proporție de 30%', mi-a spus un medic. Picioarele mele erau pe moarte din cauza lipsei de sânge. Aveam nevoie de o amputație dublă de la genunchi”, își amintește aceasta cu stupoare.

„Din fericire, prietenii mei s-au mobilizat pentru a mă ajuta să am grijă de băiatul meu, iar sprijinul a venit din toate direcțiile. Vizitându-mă la spital, Fiona mi-a sugerat să cer o a doua opinie. Așa că m-am externat singură și am mers cu mașina la un specialist din Sydney care era dispus să încerce o abordare mai puțin drastică. După o vacanță de Crăciun acasă, am intrat în operație la Sydney pentru a-mi fi amputate doar degetele de la picioare și călcâiele într-o serie de operații. Am sperat că astfel îmi voi salva picioarele. Fiind singurul vizitator permis, Constantine m-a vizitat și am jucat Jenga. 'Mama, te iubesc!', a zâmbit el, înainte de a pleca. Acela a fost momentul în care am spus că trebuie să fac orice ca să merg mai departe, să supraviețuiesc”, spune femeia.

Timp de câteva luni, medicii de la spitalul unde fusese operată au făcut tot posibilul pentru a o ajuta, dar rănile de pe călcâie nu se vindecau, iar oasele din zonă erau total expuse. Salvarea a venit odată cu un medic chirurg ortoped care i-a promis lui Stephenie că dacă este dispusă să „renunțe” la picioare îi va putea reda viața ce o avea înainte.

Gemene identice merg la întâlniri romantice cu același bărbat, vor să se căsătorească cu el și să aibă copii

„Atunci m-am întâlnit cu profesorul Munjed Al Muderis, un chirurg ortoped de pionierat. Acesta mi-a spus că singurul mod în care voi putea merge din nou era să fiu de acord să-mi pierd picioarele. 'Te voi pune pe picioare și vei putea merge în două săptămâni', a spus el. A fost greu de acceptat la început, dar am acceptat să îmi fie amputate ambele picioare, iar două săptămâni mai târziu eram în picioare și mergeam, așa cum mi s-a promis, totul cu ajutorul unor proteze”, explică femeia de afaceri.

După trei ani de la cumplitul incident și după aproape 40 de operații de reconstrucție osoasă și musculară, Stephenie a învățat să trăiască din nou. Femeia a reușit să treacă prin experiența șocantă cu fruntea sus și a depășit cu brio greutățile ce viața i le-a pus în cale arătând că este o adevărată războinică. Ba mai mult, aceasta reușește să inspire mii de femei care au trecut prin experiențe asemănătoare să vadă partea plină a paharului și le ajută să înțeleagă că nimic nu te poate opri atât timp cât ai voință, încredere și dorință.

„Acum, la trei ani de la acea înțepătură de țânțar, după 39 de operații, 440 de zile de spitalizare și două noi proteze de picior, pot spune că îmi trăiesc viața la maxim. Pot purta tocuri și pot merge la scufundări împreună cu băiatul meu. Mă pot bucura în continuare de micile plăceri ale vieții și reușesc prin asta să le dau curaj și altora. Am păcălit moartea de trei ori, iar acum îmi trăiesc viața la maxim”, mai spune Stehpenie.

Prin astfel de povești ne dăm seama cât de importantă este dorința de a trăi și încrederea că totul va fi bine. Oricât de grele ar fi încercările pe care viața ți le pune în cale, nu uita că încrederea în forțele proprii te pot ajuta să mergi mai departe.