Potrivit învățăturilor creștine, puterea acestui sfânt a rămas aceeași și după moartea sa. O simplă rugăciune adresată lui ar putea vindeca și cele mai urâte boli. Ortodocșii îl prăznuiesc pe 27 iulie și se roagă la el nu doar pentru sănătate, ci și pentru recolte bogate. Potrivit tradiției, acesta are putere de a da roade pomilor.
Pe vremuri, oamenii aveau și o zicală pe care o foloseau în această zi de la sfârșitul lui iulie: „Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”. Înainte, luna august nu era atât de călduroasă, iar străbunii considerau că deja începea toamna, care făcea imediat trecerea către iarnă.
Tot din bătrâni se spune că Sfântul Pantelimon este sărbătoarea care dă startul căderii frunzelor și ofilirii florilor. În plus, la finalul lui iulie se coc și merele și se spune că în dimineața de 27 „se scutură mărul de aur din Rai”. Pe vremuri, existau familii care respectau o tradiție foarte interesantă: nu mâncau mere din copacii lor până când nu venea această zi specială. Abia atunci le permiteau copiilor să guste roadele pomilor fructiferi, spunându-le că au început să cadă mere din cer. 27 iulie este și data în care porumbul este gata de fiert și în care pepenii încep să se coacă. Are sens, nu?
Dacă nu ai probleme, dar speri ca familia ta să se bucure de roadele recoltelor, te poți ruga la Sfântul Pantelimon, care are puterea de a-ți îndeplini această dorință.
La fel poți proceda și dacă simți că ai obosit să lupți cu o problemă de sănătate sau dacă ai o persoană apropiată care se chinuie. Nu ezita să ceri ajutorul Sfântului Pantelimon! E suficient să rostești o rugăciune venită din suflet, dar dacă vrei ceva mai mult, poți recita acatistul închinat lui:
Acatistul Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon
Troparul Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:
Purtătorule de chinuri, Sfinte și tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Condacul 1
Înaintea celui cu chip și nevinovăție îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credință s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre și cerem să ne asculte durerile și cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginți, să ne cerceteze degrab și să înlăture de la noi bolile sufletești și trupești, ca izbăviți cu platoșa bunătății sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Icosul 1
Din pruncie ți-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ți-a sădit în inimă credința în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care și el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea și ți-ai deschis larg sufletul să primești pe Hristos, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ți-a fost credința urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei disprețuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ținut la bogății pământești;
Bucură-te, cel ce ți-ai adunat comori cerești;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinților;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiților;
Bucură-te, podoaba creștinilor cea neprețuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 2-lea
De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învățătură păgânească și la meșteșugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmașe și nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae și ai întâlnit pe copilul mușcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a și venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul și te-ai împărtășit cu trupul și cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm așa:
Bucură-te, tinerețe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce știi să înalți la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverși minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ți-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndurerați;
Bucură-te, uimirea multor învățați;
Bucură-te, ostaș neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credința creștină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciți;
Bucură-te, mângâierea celor amărâți;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 3-lea
Deși cu trup omenesc pe pământ, sufletul ți l-ai înălțat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioșii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb și atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primește de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupești și celor sufletești;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavolești;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim și noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 4-lea
Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei și apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credință găsește alinare, fiind împuternicitul și alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ți-a dat Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătății și a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învățătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce ești părtașul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credință; pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ți-ai împărțit moștenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case și închisori milostenie și tămăduiri aduci celor necăjiți;
Bucură-te, îngrozirea păgâneștilor conducători;
Bucură-te, că deșertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ți-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulțime de chinuri ți-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulți, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simți bucurie în chinuri;
Bucură-te, cel de la care moștenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 5-lea
Cele ce pentru păgâni erau de preț pentru tine erau fără de preț; și cele fără de preț pentru ei erau de mare preț la tine; căci ai disprețuit dregătoriile și bogățiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câștiga bunătățile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâșiat și cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru și noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de rușine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmașii ți-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, Sfinte, care ți-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credință adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ți S-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâșiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credință în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 6-lea
Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, și încruntați la față și la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere și de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Plumb mult într-un cazan punând și sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deșartă că acum se va sfârși cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăși nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli și în necazuri izbăvitorul nostru;
Bucură-te, pentru noi, păcătoșii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noștri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcorești;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăvești;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-și găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveștejită ți-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 7-lea
Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ți-au adus și mulțumirea mai mult ți-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii și să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Piatră ți-au legat de gât, Sfinte Pantelimon, și în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor și pe tine, și piatra a făcut-o ușoară și plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieșind la mal. Deci și noi bucurându-ne și minunându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te înfricoșezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăție și credință, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, viețuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiați;
Bucură-te, mulțumirea celor îndurerați;
Bucură-te, răspânditorule al credinței;
Bucură-te, iubitorule al umilinței;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 8-lea
Nici tinerețea, nici nevinovăția și nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îți iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăți și cinstiri lumești, dar ca pe niște curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor și neliniștiți te-au privit, dorind să-ți vadă trupul sfâșiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ești cu nevinovăție încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăție la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, viețuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătățile lumești curse le socotești;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oștilor cerești;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmașii doreau să te piardă;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 9-lea
Văzând tăria ta, Sfinte, mulți din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Sfinte Pantelimon, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care și noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Și pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulți necredincioși și vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostași te-au însoțit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care și lui îi dorea sfârșitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregătește grăim:
Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieștii credințe;
Bucură-te, cel ce înfrunți mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
Bucură-te, că de creștinătate ești preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău ești pătimitor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Ermip și Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 10-lea
Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ți-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verși tuturor celor ce cu credință vin la tine cu rugăciuni și cu care cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minții, că ai fost împins și lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ți se hotărâse tăierea capului, și tu mai liniștit și mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primește această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că Împărăția cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ți-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume ești multmiluitor;
Bucură-te, că după fapte ești mult-îndurător;
Bucură-te, că fața ca de înger ți s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ți-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 11-lea
Cu durere drept-credincioșii au privit sfârșitul tău, Sfinte Pantelimon; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credințe, miluitor al celor lipsiți și vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulțimea ce te cheamă în rugăciuni și, izbăvind-o de dureri, cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Senin la suflet și blând la chip ți-ai primit sfârșitul, trecând astfel în Împărăția cerească, unde ești întâmpinat de Sfânta Treime și așezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinți și de puterile cerești, pentru care laudă ca aceasta îți aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredințat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioșii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cerești;
Bucură-te, a lui Ermolae, Ermip și Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintașii mucenici împreună-viețuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogățit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
Bucură-te, piatră la temelia creștinătății;
Bucură-te, înfrângător al păgânătății;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 12-lea
Lupta cea bună ai luptat, credința ai păstrat, mulțumindu-ți sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ți urmăm credința și în ispite să ne înarmăm cu armele tale și biruitori să mulțumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Și după moarte ai săvârșit minuni, Sfinte Pantelimon, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău și măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăși auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc și trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce liniștești sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzești cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia dușmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primești gândurile și puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul al 13-lea
Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon, ție îți vărsăm durerile noastre de multe feluri și tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne ești mijlocitor, auzind suspinuri înăbușite în noapte, în zi, în pat de suferință, în călătorii, fii celor ce se roagă ție, după nevoile fiecăruia: celor neliniștiți, liniștitor, celor asupriți apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiți în păcate scutitor, rătăciților îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soților întăritor în căsnicie, celor porniți cu răutate îmblânzitor și ne întărește în fața necazurilor, căci suntem slabi și istoviți, Sfinte, și astfel cu puterea ta, descătușați de amărăciunile noastre, să petrecem în mulțumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi iarăși se zice Icosul 1: Din pruncie ți-ai păstrat sufletul curat..., Condacul 1: Înaintea celui cu chip și nevinovăție îngerească...,
Icosul 1
Din pruncie ți-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ți-a sădit în inimă credința în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care și el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea și ți-ai deschis larg sufletul să primești pe Hristos, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ți-a fost credința urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei disprețuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ținut la bogății pământești;
Bucură-te, cel ce ți-ai adunat comori cerești;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinților;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiților;
Bucură-te, podoaba creștinilor cea neprețuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 1
Înaintea celui cu chip și nevinovăție îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credință s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre și cerem să ne asculte durerile și cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginți, să ne cerceteze degrab și să înlăture de la noi bolile sufletești și trupești, ca izbăviți cu platoșa bunătății sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
și se face otpustul.
Vrei să îl recunoaști ușor pe Sfântul Pantelimon în icoane? Ei bine, trebuie să știi că are părul creț, nu are barbă, spre deosebire de mulți alți sfinți, și ține în mână o cutie cu medicamente.
Acatistul Adormirii Sfintei Ana. Vezi cine trebuie să îl rostească și ce minuni poate face
Urmareste-ne pe Google News
