Ai auzit vreodată de sintagma „aurul nebunilor”? Nu, nu este vorba despre un metal prețios, ba dimpotrivă. Pirita, căci despre ea vorbim, este un mineral care seamănă uluitor de mult cu aurul, dar care era considerată a fi lipsită de valoare… cel puțin până de curând.
Deși rezervele de pirită nu ne vor asigura stabilitatea financiară, este foarte posibil să ne garanteze supraviețuirea. De ce? Descoperirile oamenilor de știință subliniază faptul că depozitele de pirită din ocean pot reprezenta cel mai important fertilizator pentru viața marină, care la rândul său afectează nivelurile de carbon și oxigen și, astfel, întregul ecosistem.
Află mai jos de ce sunt aceste noi concluzii extrem de importante, dar și ce este aurul nebunilor și cum poți face diferența dintre el și aurul „adevărat”!
„Aurul nebunilor” versus aurul real
Pirita este un mineral alcătuit din sulf și fier, dar aspectul său este cel care i-a dus pe mulți de nas. În trecut, când goana după aur determina mulți oameni să își părăsească locuința și familia pentru a atinge prosperitatea materială, numeroase persoane erau amăgite de aspectul piritei și ajungeau să creadă că au de-a face cu cel mai prețios dintre metale. Acestora li s-a spus „nebuni” din cauza credinței lor nejustificate, iar piritei, pe cale de consecință, „aurul nebunilor”.
Cu toate acestea, există teste care pot diferenția foarte ușor pirita de adevăratul aur. Acestea sunt de două feluri; inofensive (nondistructive), ce nu vor vătăma potențialul aur, și distructive, la care îți sugerăm să nu apelezi dacă ești confuză cu privire la valoarea descoperirii tale.
Teste nondistructive care diferențiază pirita de aur:
- Pete: Dacă aurul real este curat și strălucitor, pirita poate prezenta pete sau suprafețe murdare care îi alterează aspectul.
- Culoarea: Pirita va avea o tentă de alamă, în timp ce aurul este galben. În natură, de multe ori, aurul apare amestecat cu argintul, motiv pentru care poate prezenta și o tentă de alb.
- Forma. Dacă depozitele de pirită au de obicei forme angulare, cele de aur prezintă capete ușor rotunjite. Ai grijă însă, deoarece acest test poate fi ușor amăgitor, dat fiind faptul că unele specimene de aur pot prezenta o structură asemănătoare piritei.
- Striațiile. Pirita poate prezenta linii paralele fine pe suprafața sa, destul de greu vizibile, dar prezente, în timp ce aurul este neted.
Teste distructive care pot diferenția pirita de aur:
- Testul Mohs. Testul Mohs identifică duritatea unui anumit specimen: aurul o are de 2,5, iar pirita de 6-6,5. Cum poți să realizezi acest test? Pune specimenul tău pe o suprafață plană, curată, și zgârie cu vârful unui obiect care are o duritate deja cunoscută. Poți încerca marginea unei monede (duritate de 3) sau a unei bucăți de sticlă (duritate de 6). Ambele vor zgâria aurul, dar nu vor compromite suprafața unei pirite.
- Testul ductilității: Aurul este extrem de maleabil, ceea ce înseamnă că se va îndoi ușor de la presiunea unui cui sau a unei bucăți ascuțite de lemn. De partea cealaltă, pirita se va rupe sau va rezista presiunii.
Pirita, salvarea lumii așa cum o cunoaștem?
Deși savanții nu au descoperit încă o modalitate de a profita de pe urma descoperirii de mai jos, cu siguranță ea a fost una epocală.
Despre ce este vorba? Despre pirita care provine din izvoarele termice de pe fundul oceanelor! Oamenii de știință știau deja că aceasta este originea mineralului din ocean, dar ceea ce nu suspectau este că „aurul nebunilor” e atât de ușor încât nu rezidă pe fundul oceanului, ci este dispersat pe toată suprafața acestuia.
Astfel, conform experților de la University of Delaware, care au analizat în 2011 structura piritei, acest mineral este emis în nanoparticule de 1.000 de ori mai subțiri decât circumferința unui fir de păr. Fiind atât de reduse ca dimensiuni, aceste porțiuni de pirită traversează întreg oceanul.
De ce este atât de importantă descoperirea? Deoarece, precum suratele lor terestre, bacteriile și plantele micuțe din ocean au nevoie de fier pentru a subzista. Spre deosebire de noi, ele nu dispun însă de rezerve de carne roșie sau de spanac pentru a-și suplimenta nivelurile de fier, dar au acces la pirita bogată în acest mineral atât de necesar supraviețuirii. Mai mult, circulând prin tot oceanul grație formulei sale, pirita practic hrănește fitoplanctonul.
Iată cum explică oamenii de știință fenomenul: „Pe măsură ce pirita călătorește din izvoare către interiorul oceanului și spre suprafața oceanului, se oxidează gradual ca să elibereze fier, care devine disponibil în locuri în care fierul este absent, astfel încât organismele să îl poată asimila și apoi să crească”.
Astfel, esențial este și că pirita oxidează, dar nu atât de repede, ceea ce înseamnă că poate sta la dispoziția fitoplanctonului pentru mai multă vreme. Suntem pur și simplu fermecate de echilibrul perfect și de înțelepciunea cu care Mama Natură le-a rânduit pe toate.
E o descoperire extraordinară, nuanța Barbara Ransom, Director de Program al National Science Foundation’s (NSF) Division of Ocean Sciences, care afirma: „Aceste particule au de mult timp rezidență în ocean și pot traversa distanțe mari de la sursa lor, formând o sursă de hrană potențial importantă pentru viața din adâncul apelor”.
Din 2011 încoace, acest „potențial” s-a schimbat însă în „cu siguranță”. Și, luând în calcul cât de importante sunt oceanele și viața din ele pentru întreg ecosistemul planetar, putem spune, pe cale de consecinţă, că rezervele de „aurul nebunilor” de pe fundul apelor sunt esențiale supraviețuirii noastre, a tuturor.
Nu degeaba oamenii de știință au glumit pe seama acestei descoperiri, afirmând că „valorează aur”. Suntem curioase: tu știai ce este „aurul nebunilor” și cât de important se poate dovedi pentru supraviețuirea noastră?
Completează-ți cunoștințele: este adevărat că există un loc pe Terra unde se întâlnesc două oceane?
Află și 10 lucruri interesante despre circuitul apei în natură!
Urmareste-ne pe Google News
