Înainte de a deveni sfântă, Hristina a fost o copilă care a crescut până la 12 ani sub aripa tatălui său pe nume Urban. Acesta era comandant de oști în cetatea Tir, în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211) și se închina unor idoli ce nu aveau deloc legătură cu Dumnezeu.
Pentru că fiica lui era extrem de frumoasă și bărbații o curtau deja de la 12 ani, Urban a hotărât să o închidă într-un turn până la vârsta de 18 ani. Spera că în toți acești ani o va face și pe ea să se închine idolilor săi, dar nu s-a așteptat nicio secundă să o vadă răzvrătindu-se și luptând pentru credință.
Închisă fiind, copila de 12 ani nu avea ce să facă, așa că a început să se roage la Dumnezeu. La un moment dat, a privit în sus spre răsărit, și plângând a grăit: „Până când inimile omenești vor petrece prea întunecate și până când cugetul lor cel neînțelegător va fi înnegurat și nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și l-a împodobit cu o podoabă nevăzută ca aceasta?”.
Deși a fost obligată să își dedice întreaga viață unor ființe păgâne, ea s-a opus în totalitate și a hotărât să își renege părinții. Tatăl a pedepsit-o și a ținut-o închisă, fără mâncare, dar Dumnezeu a avut grijă de ea, trimițându-și îngerii să o hrănească. La un moment dat, după ce a petrecut zile în șir rugându-se, un înger s-a pogorât deasupra ei și a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, numind-o mireasă a lui Hristos;
Atunci Urban și-a tăiat cu sabia toate slugile, iar pe fiică a început să o tortureze. Mai întâi a bătut-o fără milă, apoi a legat-o și a aruncat-o în temniță.
În tot acest timp, mama ei a încercat să o convingă să renunțe la credința în Dumnezeu și în Fiul Lui. La auzul vorbelor femeii, tânăra Hristina s-a ambiționat și mai tare să lupte pentru singurul gram de speranță care o ținea în viață. Iată ce i-a zis femeii care a născut-o:
„Să nu mă numești pe mine fiica ta. Nu știi oare că am numele lui Hristos, de Care nume nimeni din neamul vostru nu s-a învrednicit? Eu acum nu sunt din neamul vostru, ci din al lui Hristos, cu numele și cu lucrul; pentru că m-am lipit de Hristos, împăratul cel ceresc și Aceluia îi sunt roabă și fiică; și El îmi este tată și maică și stăpân”.
Vicleanul ei tată s-a mâniat și mai tare la auzul acestor vorbe și a încercat pentru ultima dată să o convingă, prin cuvinte, să se alăture credinței sale în zeii păgâni.
„Mi-e milă de tine, fiica mea, și mă rog ție, apropie-te de zeii noștri cei mari și să le aduci jertfă cu mine, ca să te miluiască și să-ți ierte păcatul tău, pe care l-ai făcut. Iar de nu vei face aceasta, apoi nici eu nu te voi milui și nu te vei mai numi fiica mea.”
Răspunsul Hristinei a fost cât se poate de hotărât:
„Mare bucurie îmi vei face, de nu mă vei numi fiica ta; pentru că tu ești slugă a satanei, iar eu sunt roabă a lui Hristos și acum nu sunt fiică a ta, pentru că am ca tată pe Ziditorul meu”.
După lungi chinuri, copila a fost aruncată în mare, la porunca tatălui său. Dar Dumnezeu a avut grijă de ea și de această dată și a transformat intrarea sa în apă în celebra taină a botezului. Atunci, un nor luminos a umbrit-o și de sus s-a auzit numele Preasfintei Treimi, după săvârșirea Sfântului Botez.
Apoi, Urban le-a poruncit slugilor sale să o arunce din nou în temniță, urmând ca a doua zi să o taie cu sabia. Subit, în acea noapte, el s-a stins din viață, dar chinurile fiicei sale nu au luat sfârșit. Următorul ighemon care i-a luat locul, Dion, a continuat să îi facă rău și să încerce să o anihileze prin diverse metode. Hristina nu a scăpat de chinuri nici în momentul în care Dion a murit și în cetatea Tirului a venit alt ighemon, pe nume Iulian. Acesta din urmă a continuat să o supună unor torturi și mai mari, până când, a poruncit ostașilor să o împungă cu fiare ascuțite. Atunci, trupul Muceniței Hristina a fost pus la pământ, iar sufletul ei s-a ridicat la Domnul.
Credința ei a făcut-o să reziste o lungă perioadă în fața atâtor chinuri, semn că Dumnezeu a ținut-o în viață. Ce om ar putea suporta atâtea umilințe fizice și psihice? Oare cine ar putea îndura chinuri precum cele prin care ea a trecut? A fost îmbăiată în smoală fierbinte, închisă în cuptor, aruncată în mare, a fost bătută, zgâriată, spânzurată și chiar strivită cu fiare grele.
Rugăciunea și conexiunea ei strânsă cu divinitatea au ajutat-o să rămână în viață, arătându-le tuturor cât de mare este puterea lui Dumnezeu.
Ce să îi ceri lui Dumnezeu în fiecare dimineață, conform părintelui Vasile Ioana
Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina
„O, de trei ori fericită Muceniță Hristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne și pe noi să primim cu dragoste și înțelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul chinurilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieții celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră. Asemenea ție, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinți și cu post spre a ți se descoperi tainele cele ascunse și pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cerești, ajută-ne și pe noi să ne putem ruga și posti ca să ne simțim și noi că trăim pentru și în Dumnezeu și să nu ne pierdem timpul în deșert. Mijlocește înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecățile pe care le știe El, ca ajungând și noi în cereasca Împărăție să slăvim pururi pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt și pe tine, mijlocitoarea noastră. Amin.”
Acatistul Sfintei Mucenițe Hristina (Cristina)
Troparul Sfintei Mucenițe Hristina, glasul al 4-lea:
Mielușeaua ta, Iisuse, Hristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, și spre Tine căutând mă chinuiesc, și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu botezul Tău, și pătimesc pentru Tine, ca să și împărățesc întru Tine, și mor pentru Tine, ca să viez întru Tine, ci ca pe o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul 1
Mult pătimitoarei, prealăudatei Mucenițe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinței spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniți să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Icosul 1
Născându-te în cetatea Tirului, din părinți păgâni și slujitori ai necuraților zei, din tinerețe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, curată mielușea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ți-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumusețe;
Bucură-te, că părinții, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceștia îți pregăteau un anume fel de viețuire;
Bucură-te, căci dorința lor avea să fie deșartă;
Bucură-te, fecioară blândă și curată;
Bucură-te, că haina curăției ți-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credință erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 2-lea
Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate și zei de aur și de argint, jertfe zilnice, însă neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Auzind tinerii cei de bun neam despre a ta frumusețe, voiau a te lua spre însoțire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoți cu nimeni, ci în feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toată viața, căci mult te-au iubit”, iar noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că părintele tău trupesc prooroc a fost;
Bucură-te, că acesta voia să slujești zeilor celor neînsuflețiți;
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cerești ai cunoscut pe Ziditorul;
Bucură-te, că, rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ți Se descopere;
Bucură-te, că, petrecând în post și rugăciune, Domnul ți-a trimis pe îngerul Său;
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, că „Mireasă a lui Hristos” te-a numit;
Bucură-te, că tainele credinței ți-a deslușit;
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ți-a prevestit că vei fi muncită;
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;
Bucură-te, că sufletește și trupește te-ai simțit întărită;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 3-lea
Umplându-te de râvnă dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsuflețiți și aruncându-i pe fereastră, ți-ai curățat odaia, spre a te putea închina Ziditorului și a-I cânta: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Venind tatăl tău să te cerceteze și să se închine zeilor săi și aflând cele săvârșite de tine, s-a umplut de mânie, ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că pe idolii cei de aur și argint i-ai numit diavoli;
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;
Bucură-te, că a poruncit să fii bătută fără cruțare;
Bucură-te, că apoi în temniță te-a aruncat;
Bucură-te, că, înștiințându-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;
Bucură-te, că fiică și închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;
Bucură-te, că aceasta nici prin plângere, nici prin momeli nimic n-a sporit;
Bucură-te, căci credința ta era nestrămutată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 4-lea
Scoțându-te a doua zi la judecată, guvernatorul Urban, uitând dragostea cea firească pentru fiica sa, voia să te judece și să te muncească ca pe o străină și făcătoare de rele, iară mulțimea adunată la priveliște, minunându-se de frumusețea ta, zicea: „Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu mucenița cântăm: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Stând mielușeaua lui Hristos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinarea la idoli, însă nesporind, ci mai rău mâniindu-se, a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îți aducem laude, zicând:
Bucură-te, cea tare în credință ca un diamant;
Bucură-te, că ființa întreagă Domnului ți-ai închinat;
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fii legată;
Bucură-te, că ai fost cu fiare ascuțite zdrobită;
Bucură-te, că bucăți de carne din trupul tău cădeau;
Bucură-te, că spre Mirele Hristos privirile pline de rugăciune îți ridicai;
Bucură-te, că, dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne și i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;
Bucură-te, că acesta de și o mai aprigă mânie s-a aprins;
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 5-lea
Învârtind roata deasupra focului, cu neputință este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniță, dar Bunul Dumnezeu te ținea în viață, întărindu-te în chinuri, spre slava numelui Său și spre rușinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Fără de veste ieșind din foc o văpaie, a ars ca la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar mucenița întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuți de ochii mulțimii se veselea și mai mult cu duhul în aprigele chinuri, pentru care și noi îți aducem laude, zicând:
Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;
Bucură-te, că răbdarea ta pe chinuitori îi nimicea;
Bucură-te, că îngerii în juru-ți stăteau și te întăreau;
Bucură-te, că, nemaiștiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniță;
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;
Bucură-te, că, asemeni lui Hristos, bătăi peste obraz ai primit;
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;
Bucură-te, că luminoasă ți-ai adus crucea pe Golgota suferinței;
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;
Bucură-te, că uneltirile nevăzuților vrăjmași ai biruit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 6-lea
Neștiind tatăl tău cărui chin să te mai supună, a poruncit să fii aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ți-au legat o piatră mare de gât și te-au aruncat în apă, nădăjduind că așa vor sfârși cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei ca pe uscat, și plină de bucurie fiind, ai socotit aceasta ca pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta și pe Însuși Hristos L-ai văzut, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că prin această muncă dorința de a fi botezată ți-a fost împlinită;
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;
Bucură-te, că de la Însuși Hristos, Mirele tău, cuvinte de întărire ai primit;
Bucură-te, că Acesta față către față ți-a vorbit;
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;
Bucură-te, că numai spre Cereasca Împărăție priveai;
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru Hristos toate cu bucurie le răbdai;
Bucură-te, că și alte munci mai grabnic voiai a le primi;
Bucură-te, că de la a ta dorință nimic nu te putea clinti;
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 7-lea
Ieșind la uscat și înfățișându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniță, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Neputându-și împlini gândul tatăl tău, fiind el însuși tăiat peste noapte de secera morții, a venit la conducerea cetății alt guvernator, pe nume Dion, care, scoțându-te la judecată, încerca prin înșelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind, a început a te chinui, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că Dion guvernatorul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;
Bucură-te, că a început a te bate fără milă;
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier și arsă din nou ai fost;
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier a poruncit să fii aruncată într-însa;
Bucură-te, că ulei încins a poruncit să toarne peste tine;
Bucură-te, că după toate acestea statornică ai rămas în credință;
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut și slujitorul său Dion, zăcând mort;
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat și capiștea;
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniță;
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 8-lea
Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârșite cu tine, au crezut în Hristos ca la trei mii de suflete, slăvindu-L și cântându-I cu tine: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Venind la stăpânire un alt guvernator plin de veninul răutății, pe nume Iulian, te-a scos din nou în priveliște, pregătindu-ți nenumărate munci, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că guvernatorul a poruncit să ardă un cuptor vreme de trei zile;
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;
Bucură-te, că apoi a stat închis cinci zile;
Bucură-te, că, în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;
Bucură-te, că acolo petreceai ca într-o cămară de mult preț;
Bucură-te, că, deschizând cuptorul după cinci zile, nevătămată te-au aflat;
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine lui Dumnezeu Îi aduceau slavă;
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ți găsească;
Bucură-te, că, orbit de răutate fiind, nu putea cunoaște minunile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 9-lea
Chemând păgânul pe toți vrăjitorii și fermecătorii care știau să farmece șerpii, le-a poruncit acestora să adune mulțime de șerpi, vipere și scorpii și să le dea drumul asupra muceniței, ca să o omoare prin mușcăturile lor otrăvitoare. Dar mielușeaua lui Hristos a rămas neînfricată și a cântat bucurându-se: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Adunându-se mulțime de târâtoare, se încolăceau împrejurul trupului muceniței, dar nici una n-a mușcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra Sfintei. Deci pentru atâta credință a minunatei fecioare și noi îi cântăm:
Bucură-te, că mulțimea șerpilor nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, că și de data asta putere de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că, încolăcindu-se împrejurul tău, nu te-au vătămat;
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;
Bucură-te, că prin mușcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;
Bucură-te, că, fiindu-ți milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor șerpilor ca, în numele lui Iisus Hristos, să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva;
Bucură-te, că acestea ți-au ascultat porunca întocmai;
Bucură-te, că, făcând rugăciune, pe fermecător l-ai înviat;
Bucură-te, că acesta s-a încreștinat;
Bucură-te, că mulțimea, văzând minunile, s-a întărit și mai mult în credință;
Bucură-te, că mulți s-au adăugat celor ce crezuseră în Hristos;
Bucură-te, că pe toți îi învățai tainele credinței cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 10-lea
Văzând guvernatorul minunile săvârșite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta și a poruncit să ți se taie feciorelnicul piept, din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul, văzând una ca aceasta, cânta: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Neștiind păgânul la ce chin să te mai supună, a poruncit să ți se taie limba, însă, prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credință, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;
Bucură-te, că, apucând mădularul cel tăiat, l-ai aruncat în obrazul guvernatorului;
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;
Bucură-te, că, văzându-se înfruntat și rușinat de tine, mai rău se tulbura;
Bucură-te, că, neștiind ce să-ți mai facă, a poruncit să te dea la moarte;
Bucură-te, că auzind aceasta de nespusă bucurie te-ai umplut;
Bucură-te, că dorința de a te număra în ceata mucenițelor acum o simțeai aproape de înfăptuire;
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuțite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe brațe a fost purtat;
Bucură-te, că cetele mucenicești cu bucurie te-au întâmpinat;
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer și pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 11-lea
Împlinitu-s-a astfel proorocia că de la trei guvernatori vei pătimi până vei fi slobozită din temnița trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Văzându-te mulțimile adunate la pătimirile tale, te slăveau pentru nenumăratele osteneli, crezând în Hristos, Cel ce ți-a dat putere a trece prin toate, cântând unele ca acestea:
Bucură-te, frumoasă fecioară;
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;
Bucură-te, că bogățiile lumii le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe toate le-ai defăimat;
Bucură-te, că numai pe Acela L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună deloc nu te-ai clintit;
Bucură-te, că și de părinții cei trupești te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe guvernatori în față i-ai mustrat;
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoșat;
Bucură-te, că spre ceruri ca o porumbiță ai zburat;
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 12-lea
Un oarecare creștin a luat sfintele rămășițe pământești ale mult ostenitului tău trup și le-a îngropat cu cinste la loc curat, cântând cântarea de biruință: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cine va lăuda îndeajuns dragostea, credința și nădejdea ta neclintită în Mirele Hristos pentru Care ți-ai ales a pătimi, însă așa, nevrednici, îndrăznim a-ți cânta unele ca acestea:
Bucură-te, că asemenea unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, așa spre pătimiri ai mers;
Bucură-te, că rugăciunea ta ca o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;
Bucură-te, că și păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;
Bucură-te, că mulți necredincioși la credință au venit;
Bucură-te, că în staulul Bisericii multe oițe rătăcite ai adus;
Bucură-te, că în pătimirile tale te bucuri nespus;
Bucură-te, mireasă neprihănită a Mirelui ceresc;
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Hristos ai primit;
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în vreme de nevoi;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecății;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 13-lea
O, prealăudată și mult pătimitoare Muceniță Hristina, primește această puțină rugăciune a noastră și mijlocește la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înțelepciune, răbdare, iertarea păcatelor și ajutor în toate cele bune, spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul 1: Născându-te în cetatea Tirului, din părinți păgâni…, Condacul 1: Mult pătimitoarei, prealăudatei Mucenițe Hristina…,
Icosul 1
Născându-te în cetatea Tirului, din părinți păgâni și slujitori ai necuraților zei, din tinerețe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, curată mielușea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ți-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumusețe;
Bucură-te, că părinții, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceștia îți pregăteau un anume fel de viețuire;
Bucură-te, căci dorința lor avea să fie deșartă;
Bucură-te, fecioară blândă și curată;
Bucură-te, că haina curăției ți-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credință erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Condacul 1
Mult pătimitoarei, prealăudatei Mucenițe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinței spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniți să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Hristina, mult pătimitoare!
Dacă simți că Sfânta Muceniță Hristina îți poate întări credința, nu ezita să te rogi ei de câte ori ai ocazia. Nu degeaba este numită ocrotitoarea credincioșilor creștini.
Rolul puternic tămăduitor al metaniilor. Cum și câte să faci pentru a primi ajutor divin
Urmareste-ne pe Google News
