Trăim într-o lume în care credința este pusă adesea la grea încercare, iar îndrumătorii spirituali sunt singurii care pot menține vie flacăra credinței. În Europa sunt multe țări în care peste 50% dintre tineri declară că nu fac parte din nicio religie și că nu cred în nimic. Procentul este mult mai mic în România, dar lucrurile s-ar putea schimba în viitor, dacă tinerii nu găsesc îndrumare potrivită în rândurile slujitorilor bisericii.
Scandalurile legate de anumiți preoți pun într-o lumină negativă întregul cler bisericesc, iar imaginea preoților corupți, care aleargă după bani și după plăceri lumești, este din ce în ce mai răspândită în mentalul popular. Dar aceștia nu merită numele de preoți adevărați, după cum arată Părintele Adrian Făgețeanu, care preferă să-i numească peiorativ „popi”.
Cum deosebești preotul adevărat de „popă”
Un „popă” este cel care cade de două ori în păcat: în primul rând, te îndrumă eronat, fără înțelepciune și grijă față de suferința ta, spunându-ți că toate relele vin din afară și le poți îndepărta cu dezlegări și rugăciuni. În al doilea rând, se așteaptă să fie plătit pentru orice serviciu, inclusiv pentru rugăciunile și dezlegările sale.
„De te vei duce la un popă cu vreun necaz sau supărare, el îţi va spune negreșit că suferința ta vine de la altcineva, care ți-a dorit răul, iar pentru îndepărtarea ei sunt de trebuință niște dezlegări, rugăciuni. Contra cost, bineînțeles! Popa va prefera întotdeauna moneda credinciosului în locul mântuirii lui”, arată Părintele Făgețeanu.
Preotul adevărat este cel care îți arată că adevărata cauză a suferinței este doar în tine și se străduiește să te îndrume către lumină, fără să aștepte ceva în schimb.
„Dacă însă vei ajunge la un preot, acela îți va arăta că adevărata cauză a răului abătut asupra ta sălășluiește doar în tine și că tu trebuie să te rogi și să te îndrepți mai întâi. Dacă doar plătești pentru rugăciune, iar tu nu te rogi, nu devii mai bun”, adaugă Părintele Făgețeanu.
De ce nu mai sunt preoți, ci doar popi
Din punctul de vedere al Părintelui Adrian Făgețeanu, spiritul preoției adevărate s-a pierdut în momentul în care slujitorii bisericii au încetat să mai umble prin lume, să afle necazurile și durerile oamenilor, așa cum este scris în Evanghelie, când au pierdut spiritul misionar și s-au decis să rămână confortabil în biserică, așteptând ca toți ceilalți să vină la ei.
Interpretând acest pasaj din Evanghelie: „Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” (Matei 28, 19-20), Părintele Făgețeanu arată că adevărata vocație a unui preot este de a umbla în lume și de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu.
Sursa foto: crestinortodox.ro
„«Mergând», zice Mântuitorul, să-i înveți pe credincioși! Adică mergând din casă în casă şi aflându-le necazurile, nu stând în biserică şi așteptând să vină enoriașii la tine. Dacă au trebuință de botez, să vină la biserică. De voiesc să se cunune, să vină la biserică. Iar de se întâmplă să moară, așijderea să facă! Hristos străbătea toată țara cu piciorul, iar preoții noștri nu merg nici măcar până la marginea parohiei lor, darămite în căutarea aproapelui pierdut”, conchide Părintele Făgețeanu.
Urmareste-ne pe Google News
