Semnificatia numelui de familie: originea celor mai comune nume romanesti

Originea numelui de familie arată apartenența la un anumit neam și reprezintă, în fond, o mică particică de istorie a familiei din care te tragi. Fiind transmise pe cale paternală, numele ne pot ajuta la explorarea arborelui nostru genealogic și ne pot dezvalui un segment din existența strămoșilor noștri. Dacă te-ai întrebat vreodată ”cum aflu originea numelui de familie”, îți prezentăm, în cele ce urmează, semnificația celor mai comune nume de familie din România! Pregătește-te de o adevărată aventură!

Originea numelui de familie 

Originea numelui de familie, formarea lui, transmiterea lui - toate sunt aspecte ce țin de cultură, iar fiecare în parte are anumite nume comune, pe care le folosește după reguli specifice. Totuși, se pare că numele de familie nu au început sa fie folosite în Europa decât destul de târziu, în secolul al 11-lea, de către italieni, odată cu creșterea populațiilor și cu venirea unor valuri de migranți.

La început, numele de familie au fost formate în trei moduri principale: prin indicarea numelui tatălui (Tom, fiul - „son” - lui Jack, de unde a rezultat „Jackson”), a categoriei de muncitori din care facea parte persoana respectivă (un exemplu concret este „Baker” în engleza sau „Popa” în română) și a anumitor locuri (în engleză, de exemplu, Jack At-the-well, care a rezultat în „Atwell”). 

Fiecare popor a avut propriile reguli de formare a numelor de familie, de aceea este foarte ușor să distingi un nume italienesc (adesea format cu „Di”), de unul olandez (format cu „Van”) sau de unul irlandez (format cu litera „O” înainte de numele propriu zis).

Când au apărut numele de familie în România?

Originea numelui de familie la români trebuie privită în mai multe etape:

• atunci când limba și poporul erau abia în formare, cuvintele fiind de proveniență daco-romană, numele au fost date după sfinți, formate din cuvinte de origine tracă (Moș, Brad, Mugur etc.) sau din limba latină, ori în funcție de rudenie (Fratu, Sora etc.) și anumite însușiri (Albu, Căruntu etc.);
• în perioada preluării cuvintelor de la slavi, au fost introduse și nume de această proveniență: Cernea, Dragu, Neagu, Preda, Branu etc.;
• atunci când biserica ortodoxă a avut cea mai mare influență asupra poporului, aceasta a impus alegerea unor nume de origine greco-slavă: Dimitrie, Ioan, Vasile, Gheorghe;
• după anul 1848, a existat tendința de a lua numele românești din istoria neamului, fiind reluate nume de familie precum: Decebal, Mircea, Traian etc.

Cele mai căutate nume de familie și originea lor

Așa cum am mai spus, originea numelui de familie depinde de fiecare popor în parte. În cazul românilor, este vorba de sufixele specifice, care acum intră în alcatuirea celor mai comune nume românești: -escu, -ascu, -eanu, -an, -aru, -atu, -ir sau -oiu, ta. Conform Wikipedia.ro, cele mai frecvente nume de familie românești sunt: Pop, Popa, Popescu, Radu, Dumitru, Stan, Stoica, Gheorghe, Matei, Ciobanu, Ionescu, Rusu și Mihai.

De la ce vine Popescu?

„-Escu” are la bază același principiu de formare ca „Jackson”, reprezentând „fiul lui…(prenumele tatălui)”. Respectând această regulă, numele ”Popescu” înseamnă fiul lui Popa.

Sufixul -eanu: scurt istoric

Sufixul „-eanu”/„-anu” este iarași foarte folosit în numele de familie românești, fiind indicator al unui loc sau al unei regiuni: Moldoveanu, Munteanu, Prahoveanu, Oroveanu, Racoveanu, Sadoveanu, Timoceanu, Vranceanu etc.

Alte reguli de formare

O altă modalitate de formare a numelui de familie în România este în funcție de meserii. Încă mai sunt astăzi în România foarte multe nume care ne reamintesc de locurile de muncă ale strămoșilor noștri: Rotariu, Pescariu, Ciubotariu, Moraru, Olariu, Trăistariu, Cojocaru, Grădinaru, Fieraru, Croitoru, Lemnaru, Popa și altele.

De asemenea, există o serie de nume de familie care fac referire la animale sau plante. De cele mai multe ori, acestea erau porecle care s-au transformat în nume. De exemplu: Ursu, Boureanu, Lupu, Căpraru.

Originea numelui de familie Damian

Cei care poartă numele de familie Damian au origini grecești. Damian provine de la cuvântul ”damao” din limba greacă, care înseamnă ”a domestici”, ”a îmblânzi”, ” a supune”. Pe meleagurile noastre și-a făcut apariția în secolul al XV-lea, iar cele mai răspândite locuri unde este el prezent se află în Transilvania.  

Damiana este și o plantă cunoscută a fiind afrodisiacul mayașilor. Ea era folosită pentru creșterea libidoului masculin și tonic sexual pentru femei.

În Biserica Ortodoxă, numele de Damian este asociat cu Sfinții Damian și Cosma, doi medici care îi ajutau pe oameni fără să le ceară în schimb o răsplată materială.

Originea numelui de familie Mihali

Originea numelui de familie ”Mihali” este greacă (Mihalis) și este un nume frecvent în partea de nord a țării, în Maramureș. Cele mai asociate prenume cu Mihali sunt: Ioan, Gheorghe, Dumitru, Gavrilă și Maria.

Originea numelui de familie Stoica

Numele ”Stoica” este de origine slavă. El provine de la verbul ”stoj” care înseamnă ”a sta”. Acestui cuvânt i s-au adăugat sufixele -o, -ko, -an, formând numele de persoane: Stojo, Stojko, Stoica sau Stojan (acesta fiind foarte răspândit în Bulgaria). Așadar Stoica are menirea „să stea”, „să reziste”, „să rămână viu”. Variantele slave Stojko și Stojan s-au transformat, în România, în Stoia, Stoica sau Stoian.

Nume de familie din România în funcție de zone

În fiecare zonă a țării sunt anumite nume de familie specifice, în funcție de populația care a trăit în zona respectivă. De exemplu, în originea numelui de familie din Transilvania vom întâlni influențe maghiare și săsești, în timp ce în Moldova vor fi nume cu influențe turce, slave și rusești, iar în Dobrogea vei găsi nume turce și tătare.

Nume de familie din Transilvania

Unele dintre cele mai întâlnite nume de familie din Transilvania sunt cele de origine maghiară și săsească, precum:

• Almaș (cel care cultivă mere)
• Bica (taur)
• Antal (varianta maghiară a numelui Anton)
• Bihari (din Bihor)
• Covaci (fieraru)
• Farcaș (lupu)
• Bathory
• Ardelean
• Sasu
• Tămaș (nume propriu Toma)
• Rațiu (sârbu)
• Moghioroș (cel care vinde alune)
• Fodor (crețu)
• Molnar (moraru)
• Făgărășanu
• Ciceu
• Mărginean
• Mureșanu
• Covaci
• Ungur
• Miclăuș
• Șuteu (brutaru)
• Șandru (nume propriu Alexandru)
• Sabău
• Varga (cizmaru)
• Varadi (originar din Oradea)

Nume de familie din Moldova

Foarte populare în Moldova sunt numele formate din combinația ”a”+”lui”+”porecla”: Afloarei, Acatincăi, Alupoaie, Ailincăi, Amurăriței, Amărculesei, Adomniței.

Pe lângă acestea, sunt poreclele sau numele inspirate din meserii, precum: Popa, Rotaru, Ciobanu, Lemnaru, Lungu, Moldoveanu.

Nume de familie din Bucovina

În Bucovina, în originea numelui de familie se întâlnesc influențe rusești și slave, iar cele mai populare nume din această zonă a țării includ: Sainiuc, Duciuc, Lubanovici, Senciuc, Hostiuc, Irimiciuc, Hreniuc, Negriuc, Danileț, Toader, Cozmuleac, etc.

Nume de familie din Dobrogea

În această regiune cele mai mari influențe le-au avut turcii, tătarii și machedonii, de aceea vom găsi multe nume precum: Murad, Omer, Tamuz, Iatan, Bișinicu, Pavlov, Cărăbăț, Mohamed, Chiriac, Dala, Carafoli, Zortea, etc

Nume de familie din Oltenia

Influența slavă a fost destul de puternică în această parte a țării, de aceea vom întâlni multe nume cu această origine, precum: Cârstea, Chița, Drăgan, Stoica, Trică, Voicu, Ivanov, Mladin, Savu.

De asemenea, în Oltenia se mai întâlnesc și nume de origine grecească, precum: Istrate sau Sima

Nume de familie din Muntenia

Și aici se păstrează regula numelor date după porecle sau meserii, la care se adaugă în unele cazuri sufixele ”-ariu” sau ”-aru” (Moraru sau Morariu, Rotaru sau Rotariu, Cojocaru sau Cojocariu, Ciubotaru sau Ciubotariu, Stegaru, Păduraru, Olaru, Dogaru etc)

Semnificația primei litere din numele de familie

După ce ai aflat originea numelui de familie, este interesant să știi că litera cu care începe numele unui individ are și ea o semnificație aparte. Ea poate spune multe despre personalitatea cuiva.

• A:  persoane ambitioase, energice, impulsive, curajoase, dar și arogante și uneori schimbătoare, imprevizibile, în special în sfera emoțională.
• B: persoane introvertite, retrase, foarte loiale și foarte afectuoase, dar care se decid greu și adesea renunță la visurile lor din cauză că se tem de obstacolele care apar.
• C:  persoane foarte inteligente și pragmatice, care găsesc întotdeauna soluții pentru probleme, foarte sociabile și șarmante, dar în același timp și impulsive, lipsite de scrupule și incapabile să se organizeze.
• D: persoane născute să ajungă în poziții de conducere, pragmatice, ambițioase, dornice să se remarce prin muncă și perseverență, dar în același timp conservatoare, rigide și încăpățânate.
• E:  persoane foarte creative, inteligente, care învață repede și relaționeaza ușor cu cei din jur, dornice de libertate, însă uneori egoiste, superficiale și lipsite de responsabilitate.
• F:  persoane foarte puternice, interesante, însetate de cunoaștere, care îi atrag cu ușurință pe cei din jur, dar care pot fi și ușor arogante, emotive și uneori extremiste în păreri și sentimente.
• G: persoane cu încredere mare în forțele proprii, care se apreciază, practice, puternice și îndrăznețe, însă în acelați timp și încăpățânate, îngâmfate și ușor lipsite de empatie.
• H: persoane care râvnesc la poziții înalte în societate, ambițioase, dominante, abile și foarte muncitoare, dar pot fi și manipulatoare, paranoice, cu o atitudine ușor tiranică.
• I: persoane foarte boeme, romantice, care visează cu ochii deschiși, foarte bune la suflet și generoase, însă și nerealiste, schimbătoare și lipsite de pragmatism. 
• J:  persoane foarte oneste, care spun ceea ce gândesc, săritoare, optimiste, cu o prezență foarte plăcută, dar în același timp ușor de influențat, lipsite de motivație și naive.
• K: persoane foarte talentate în multe domenii, creative, cu o fire artistică și o minte sclipitoare, dornice de succes, dar în același timp nehotărâte, bănuitoare și uneori apatice.
• L:  persoane foarte sociabile, dornice de schimbare, senzuale, curioase și interesate de viețile celor din jur, dar totodată și predispuse la anumite vicii, schimbări de dispoziție și accidentări.
• M: persoane pline de viață, pragmatice, sentimentale generoase și mereu gata să îi ajute pe cei din jur, însă cu posibile tendințe către impulsivitate, încăpățânare și rigiditate.
• N: persoane cu un simț al umorului dezvoltat, foarte plăcute pentru cei din jur, sociabile, inteligente și foarte descurcărețe, dar în același timp și schimbătoare, agitate și imprevizibile. 
• O:  persoane conservatoare, responsabile, mature, independente și foarte conștiincioase, însă pot deveni impulsive, greu de înțeles și posesive sau geloase.
• P: persoane stabile emoâional, spirituale, pașnice, mai degrabă retrase, care preferă să își urmeze propria cale, dar se pot dovedi a fi încăpățânate, reci și lipsite de bunăvoință față de alți oameni.
• R:  persoane cu o mare capacitate analitică, cu aspirații foarte înalte, dornice de succes, muncitoare, dar destul de fragile din punct de vedere emoțional, ușor de enervat și predispuse la anxietate.
• S/Ș:  persoane cu o intuiție foarte puternică, sentimente și trăiri intense, agere, cu o imaginațe foarte bogată. Ele pot avea însă stări puternice de anxietate, o atitudine fatalistă și lipsă de tact.
• T/Ț: persoane foarte energice, spontane, dornice de adrenalină, care își creează mereu noi țeluri și nu încetează vreodată să lupte pentru ele, dar în același timp ușor obositoare pentru cei din jur, agresive și cu un ego mare.
• U: persoane care muncesc foarte eficient, pragmatice, curioase și intelectuale, însă pot avea tendințe puternice de materialism, îngâmfare și egocentrism.
• V: persoane cu aspirații foarte înalte, inteligente, perceptive, care îi citesc foarte ușor pe cei din jur, dar care pot fi în același timp răutăcioase, singuratice și foarte dificile. 
• Z: persoane temerare, care ajung departe în viață, interesate de domenii precum politica sau economia, ambițioase, dar și încăpățânate, impulsive și tentate să îi domine pe cei din jur.

Ordinea prezentării numelui

În țările din Europa și cele fondate de coloniștii europeni, ordinea de prezentare a numelui este:  prenume + nume de familie. În România, cea mai frecventă modalitate de prezentare era în epoca comunistă cu nume de familie și apoi prenume. Această formă se mai păstrează și acum, însă devine din ce în ce mai folosită și cealaltă formă, de prenume + nume de familie.

Acum, că ai aflat originea numelui de familie, descoperă și o listă cu cele mai norocoase nume!

Iar dacă vrei să râzi copios, descoperă această lista cu nume de familie amuzante!

Sursa: amfms.ro