Ce sunt zeii greci?
Zeii greci reprezintă divinitatea în mitologia grecească. În antichitate, grecii credeau că zeii și zeițele îi ajută în timpul vieții și vor avea grijă de ei atunci când vor muri. Ei credeau că zeii controlau fiecare aspect din viața oamenilor și din mediul înconjurător și era important să-i mulțumească și să le aducă ofrande pentru a primi în schimb ajutor și protecție. De asemenea, credeau că zeii nemulțumiți îi pedepsesc, aducând asupra lor foamete, războaie sau dezastre ale naturii.
Grecii aveau locuri speciale în casele lor unde se puteau ruga zeilor. Existau, de asemenea, sanctuare publice unde oamenii se rugau și lăsau cadouri.
Deși erau considerate ființe divine și le erau atribuite puteri supranaturale, zeii greci aveau și calități umane, atât fizice, cât și morale. Se spunea despre ei că sunt asemenea oamenilor, adică au familie, se îndrăgostesc, au copii, se ceartă, cântă, dansează și petrec.
Câți zei sunt în Olimp?
Grecii credeau că toți zeii provin din Gaia (Pământ) și Uranos (cer). În mitologia greacă sunt menționați sute de zei și zeițe, însă zeii conducători și cei mai venerați erau 12 la număr. Se spunea despre aceștia că trăiau în vârful Muntelui Olimp din nordul Greciei, cel mai înalt munte din țară. De aceea, acești 12 zei erau denumiți zei olimpieni.
Conform miturilor grecești, Muntele Olimp a fost creat după Titanomahie, o bătălie epică între tinerii zei olimpici și titani. Când zeii olimpieni au câștigat bătălia, și-au creat noua lor casă maiestuoasă pe Muntele Olimp. Muntele era ferit de ochii oamenilor, fiind învăluit de nori care îi întunecau în mod constant vârfurile.
Cei mai importanți zei greci
Iată care erau cei mai importanți 12 zei greci:
1. Zeus: Regele zeilor, stăpânul cerului și al fulgerelor
Se spune despre Zeus că folosea fulgerul pentru a-și păstra dominația printre zei. Zeus era căsătorit cu Hera, dar avea numeroase aventuri cu alte zeițe și muritoare. Își putea schimba forma, iar vremea era afectată de temperamentul său.
Ca zeu al cerului și rege al Olimpului, Zeus era adorat în majoritatea caselor antice grecești prin altare și ofrande zilnice.
Homer spunea că, la deturnarea lui Cronos (tatăl lui Zeus), lumea a fost împărțită între cei trei fii ai săi: Zeus - care a primit cerul, Hades -care a stăpânit lumea tenebrelor și morților și Poseidon - care a obținut supremația asupra mării și apelor.
2. Hera: Soția lui Zeus, regina zeilor, zeița căsătoriei și a familiei
Hera, soția lui Zeus, era regina zeilor greci și, de asemenea, zeița căsătoriei, femeilor, familiilor și nașterii, acționând ca protector al acestora. Cu toate acestea, Hera era cunoscută și ca o zeiță răzbunătoare, care își răsfrângea asupra muritorilor gelozia pe care o simțea față de alte zeițe sau muritoare. Animalul sacru al Herei era un păun, astfel zeița era reprezentată adesea cu o pereche de păuni care îi trăgeau carul.
3. Poseidon: Zeul mării și al apelor, al cailor și al cutremurelor
Poseidon era fratele lui Zeus și unul dintre cei mai puternici zei greci. În timp ce Zeus controla vremea prin temperamentul său, Poseidon avea putere asupra mărilor și apelor, controlând valurile și furtunile. Marinarii se rugau lui Poseidon înainte de a călători pe mare pentru a se asigura că vor trece cu bine peste orice grea încercare și se vor întoarce cu bine acasă. Poseidon era adesea reprezentat ca un bărbat puternic cu barbă, ținând în mână un trident, o suliță cu trei dinți. Tridentul este arma principală a lui Poseidon și avea puterea de a ucide sau de a distruge dintr-o singură lovitură.
4. Atena: Zeița înțelepciunii, a războiului strategic și a civilizației
Grecii spuneau că Atena s-a născut din fruntea tatălui ei Zeus. În unele legende grecești, Atena nu are mamă și se naște din fruntea lui Zeus. În altele, Zeus își înghite consoarta Metis, care era însărcinată cu Atena. în această versiune, Atena se naște mai întâi în Zeus și apoi scapă din corpul său prin frunte.
Atena era cel mai frecvent înfățișată în războaie și întruchipa raționalitatea rece, tactica și strategia. Logica rece a Atenei era în contrast direct cu furia, violența și impulsivitatea fratelui său, Ares, zeul războiului. Simbolurile ei sacre erau bufnița și măslinul.
5. Apollo: Zeul artei, al muzicii, al luminii și al vindecării
Apollo a fost zeul grec al multor lucruri, reprezentând inclusiv soarele, muzica, poezia, arta, dansul, tirul cu arcul și vindecarea. Fiul lui Zeus, Apollo cânta pentru zeii și zeițele grecești pe lira sa de aur. De asemenea, Apollo i-a învățat pe oameni arta medicinei și este uneori denumit „vindecătorul”, având capacitatea de a vindeca oamenii de boli, dar și de a răspândi infecția celor care l-au înfuriat.
6. Artemis: Sora geamănă a lui Apollo, zeița vânătorii și a sălbăticiei
Ca zeiță a vânătorii, ea vâna folosind arcul și săgețile și avea ca însoțitor un câine de vânătoare. În rândul populației rurale, Artemis era zeița preferată. Zeiță a animalelor, Artemis pedepsea pe oricine ar răni animalele sacre pentru ea, inclusiv urșii și cerbii.
De asemenea, Artemis era protectoarea copiilor mici, în special al fetelor tinere. Era adorată ca una dintre zeițele principale ale nașterii, ca Hera. Ea era și zeița la care se rugau grecii pentru vindecarea de boală, în special în rândul femeilor și copiilor. Era considerată fecioară deoarece a jurat să nu se căsătorească niciodată și era adesea reprezentată în contrapunct cu pasionala și înflăcărata Afrodita.
7. Afrodita: Zeița frumuseții, a iubirii și a dorinței
Numele Afroditei provine din cuvântul grecesc ”aphros” care înseamnă spumă. În Teogonia lui Hesiod, Afrodita s-a născut în largul coastei Citerei din spuma produsă de organele genitale ale lui Uranus, pe care fiul său Cronos le-a tăiat și le-a aruncat în mare.
Totuși, în Iliada lui Homer, Afrodita este fiica lui Zeus și a lui Dione. Platon, în Simpozionul său, afirmă că aceste două origini aparțin de fapt unor entități separate: Afrodita Urania (o Afrodita transcendentă, „cerească”) și Afrodita Pandemos (Afrodita comună pentru „toți oamenii”).
Indiferent cum s-a născut această zeiță a iubirii, se spune despre ea că putea ademeni atât zei, cât și bărbați prin frumusețea sa extraordinară și șoaptele ei dulci. Afrodita avea un rol important și în comerțul, războiul și politica orașelor grecești antice. De asemenea, era onorată ca ocrotitoare a celor care călătoreau pe mare, a curtezanelor și prostituatelor.
8. Hermes: Mesagerul zeilor, protector al comercianților și al călătorilor
Fiul cel mai mic al lui Zeus, Hermes a devenit mesagerul zeilor datorită vitezei și seriozității sale. Purtând pantofi cu aripi, Hermes putea să zboare și să călătorească rapid. El era protectorul călătorilor și comercianților și este creditat cu inventarea boxului și a gimnasticii.
Este considerat unul dintre cei mai deștepți dintre cei 12 zei olimpici, însă și unul dintre cei mai răutăcioși. El era cunoscut pentru comportamentul său nelegiuit și curiozitatea sa infinită. Se spune că a inventat lira, alfabetul și zarurile.
9. Dionysos: Zeul vinului, al extazului, al teatrului și al plăcerilor
Potrivit mitologiei grecești, Dionysos era fiul lui Zeus și al prințesei Thebei, Semele. Deoarece Semele a fost omorâtă printr-un șiretlic al zeiței Hera, Zeus l-a salvat pe Dionysos din pântecul său și l-a legat de propriul picior până va fi gata să se nască. Când gestația s-a terminat, Dionysos s-a născut din coapsa lui Zeus.
Pe măsură ce a crescut, Dionysos a învățat să cultive struguri, devenind prima ființă care a făcut vin. El i-a învățat ți pe oameni să facă vin, apoi a urcat pe Muntele Olimp, fiind ultimul sosit dintre cei 12 zei olimpieni.
În mitologia greacă, cultul lui Dionysos era asociat cu ceremonii de extaz și orgii, precum și cu teatru și dansuri rituale. Participanții la aceste ceremonii credeau că prin consumul de vin și prin dansuri închinătoare, ar putea obține un contact direct cu zeul și ar putea experimenta extazul divin. Cultul lui Dionysos a avut un impact profund asupra dezvoltării teatrului în Grecia antică.
10. Demetria: Zeița recoltei, a fertilității și a agriculturii
Ca zeiță greacă a agriculturii și a recoltei, Demetria controla anotimpurile și creșterea culturilor. Prin urmare, grecii antici se închinau și se rugau acestei zeițe în speranța că recoltele lor vor crește cu succes. Demetria i-a învățat pe muritori cum să cultive porumb și se credea că sterilitatea iernii era cauzată de tristețea ei pentru că fiica sa, Persefone, a trebuit să trăiască cu Hades în tărâmul morților.
11. Ares: Zeul războiului și al violenței
Fiul lui Zeus și al Herei, Ares era zeul războiului, fratele vitreg al Atenei. Era un zeu crud, astfel că nu era foarte iubit de părinții săi și nu era venerat în aceeași măsură ca alți zei greci. Simbolurile sale sacre includ câinele și vulturul. Ares purta de obicei o suliță îmbiată de sânge.
Grecii aveau o atitudine ambivalentă față de el. Pe de o parte, el întruchipa vitejia fizică necesară pentru succesul în război, iar pe de altă parte personifica brutalitatea și pofta de sânge. Aproape toate legendele despre Ares se termină prost pentru el. Istoricii explică acest lucru prin faptul că grecii voiau să transmită un mesaj moralizator că violența și agresivitatea fără rost sunt un semn de slăbiciune și eșec. În schimb, era încurajată abordarea calculată și inteligentă a războiului a Atenei.
12. Hestia: Zeița focului sacru și a căminului
Hestia era zeița fecioară a căminului. Ea patrona gătirea pâinii și pregătirea mesei de familie. Ea era, de asemenea, zeița focului sacru și primea o parte din fiecare sacrificiu către zei. Zeii Apollon și Poseidon i-au cerut mâna, însă Hestia a refuzat și i-a cerut lui Zeus să o lase să rămână pentru totdeauna fecioară. El a fost de acord.
Ce puteri avea Zeus, cel mai puternic dintre zei
Zeus, regele zeilor olimpieni, avea multe puteri, dintre care cele mai cunoscute erau folosirea trăsnetelor și fulgerelor ca arme pentru doborârea inamicilor sau a celor care nu-i respectau legile.
De asemenea, avea puterea de a chema furtunile, împărtășind această abilitate cu fratele său Poseidon. Cei doi lucrau adesea împreună pentru a trimite vânt și valuri care să distrugă navele sau să le alunge din curs.
O altă putere deosebită a lui Zeus era capacitatea de a-și schimba forma, această abilitate fiind folosită în special pentru a-și seduce numeroasele iubite și iubiți. S-a transformat în multe animale, păsări, oameni și chiar alți zei pentru a se apropia de cei pe care îi găsea atrăgători sau de la care își dorea ceva.
În calitate de rege al zeilor, Zeus comanda celorlalte zeități ale panteonului. El avea autoritatea de a lua decizii și de a stabili legi divine, conducea adunările zeilor de pe Muntele Olimp și intervenea în afacerile oamenilor în funcție de dorințele sale. De asemenea, când Zeus însuși nu avea puterea de a îndeplini o sarcină, el îi putea ordona unui alt zeu să o facă pentru el.
În general, mitologia greacă l-a prezentat pe Zeus nu ca pe o ființă supremă atotputernică, ci ca fiind primul dintre egali. Spre deosebire de tatăl și bunicul său care se puneau mai presus de alți zei, Zeus a domnit împreună cu ceilalți zei.
Cum a devenit Zeus regele zeilor?
În mitologia greacă, Zeus a devenit regele zeilor în urma unei lupte titanice cunoscută sub numele de Titanomahia. Această bătălie pentru supremația asupra universului a durat 10 ani. Pe o parte a baricadei erau titanii, prima generație divină, în frunte cu Cronos, iar de cealaltă parte erau zeii, urmașii titanilor, în fruntea cărora se află Zeus.
Conform miturilor, Cronos domnea asupra universului împreună cu soția sa Rhea, care era și sora lui vitregă. Cei doi au avut împreună 6 copii, dintre care 3 fii (Hades, Poseidon, Zeus) și 3 fiice (Demetria, Hestia, Hera). Zeus a fost cel mai mic dintre toți copiii.
Pentru a evita o veche profeție prin care se spunea că regele Cronos va fi detronat de la putere de unul din copiii săi, acesta și-a înghițit primii 5 copii. Ca să-și apere ultimul copil, atunci când Rhea trebuia să-l nască pe Zeus, ea a plecat în secret în Insula Creta. Cronos a aflat de nașterea lui Zeus și i-a cerut lui Rhea copilul. Aceasta a înfășurat o piatră în veșminte de bebeluș și i-a dat-o lui Cronos, care a înghițit-o.
Când a crescut, Zeus i-a dat o poțiune lui Cronos care l-a făcut pe acesta să-și regurgiteze copiii. Mai târziu, ei au făcut front comun cu Zeus și l-au ajutat să-l detroneze pe Cronos. După victorie, Zeus a preluat controlul Cerului și al Pământului și a devenit regele zeilor, stabilindu-și reședința pe Muntele Olimp, care a devenit centrul puterii divine. Lumea a fost apoi împărțită între cei trei frați: Zeus (părintele cerului și pământului), Poseidon (zeul mărilor și apelor) și Hades (zeul tărâmului morților).
Hades - zeul morților
Hades era zeul morților și conducătorul Lumii subterane. El a fost un zeu important în panteonul grec, însă nu era considerat membru al celor 12 zei olimpieni, deoarece nu locuia pe Muntele Olimp, ci în lumea de sub pământ.
Grecii credeau că stăpânirea lui Hades asupra Lumii de jos însemna că zeul avea acces și la bogăția secretă care este ascunsă în pământ. Aceasta include metalele prețioase, precum și solul fertil necesar pentru creșterea culturilor. În acest rol, Hades este privit ca un zeu generos și binevoitor.
Hades a fost căsătorit cu Persefona. Conform miturilor grecești, Hades i-a cerut lui Zeus să-i dea una dintre fiicele sale să-i fie soție. Zeus a ales-o pe Persefona, chiar dacă știa că Demetria nu va fi de acord cu acest aranjament.
Se spune că într-o zi, Persefona culegea flori în câmpia Nysei împreună cu fiicele lui Okeanos. Ea s-a îndepărtat de grup și a găsit un parfum dulce de floare. Când Persefona a întins mâna să smulgă floarea, pământul de sub ea s-a deschis și a apărut Hades, pe un car de aur tras de patru cai. Zeul a luat-o pe Persefona și a adus-o în regatul său pentru a-i fi regină.
În concluzie, mitologia greacă era un element central al religiei grecilor antici. Deși erau rod al imaginației, miturile despre zeii greci au fost folosite pentru a explica originile lumii, a naturii și a societății, dar și pentru a transmite lecții morale și promova virtuți precum înțelepciunea, curajul și loialitatea.
Urmareste-ne pe Google News
