Ziua Brâncuși: drumul pe jos până la devenire al marelui sculptor român

Ziua Brâncuși: drumul pe jos până la devenire al marelui sculptor român

Redactor Raluca Margean

Zilele acestea, toată lumea a vorbit despre Brâncuși. Probabil că mulți nici măcar nu-i înțeleg arta și nu-i văd cu adevărat valoarea, dar dă bine să vorbești despre Brâncuși. Peste tot sunt organizate nenumărate expoziții în cinstea lui Brâncuși și numele său este elogiat pretutindeni, dar la noi în țară, de ziua lui Brâncuși, se vorbește de Brâncuși prin asociere cu Irina Rimes. Sculpturile sale sunt expuse în marile muzee ale lumii sau se vând cu milioane de euro, dar la noi în țară, de ziua lui Brâncuși se fac proiecții 3D.

ziua-brancusi-imagine-brancusi-in-atelierul-propriu

Sursa foto: Pinterest

Se pare că tot restul lumii îl înțelege pe Brâncuși, doar românii nu. Așa că nu e de mirare de ce a ales Brâncuși, acum mulți ani, să plece din țara lui natală, dezamăgit de felul în care opera sa a fost tratată. Lucrurile probabil că nu s-au schimbat prea mult de atunci.

Legenda călătoriei lui Brâncuși pe jos până la Paris

Născut în 1876 în Hobița, un sat din Gorj, Brâncuși a urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova și apoi Școala Națională de Arte Plastice din București. În timpul studenției realizează mai multe sculpturi care obțin diverse premii, iar în 1903 primește comanda de a realiza un monument pubic, bustul lui Carol Davila, care a și fost instalat la Spitalul Militar din București.

Brâncuși a acceptat lucrarea pentru a avea bani să-și plătească drumul către Paris. Conform Wikipedia, Brâncuși a primit o tranșă de bani la începutul lucrării, urmând să primească restul la finalizarea sa. Sculptura nu a fost însă bine primită de consiliul care a comandat-o, membrii acestuia cerându-i sculptorului să facă anumite modificări. Complet dezamăgit, tânărul absolvent pleacă val-vârtej din sala de ședințe, fără a mai primi restul banilor care-i erau necesari pentru călătorie.

Astfel, Brâncuși ia hotărârea de a pleca pe jos la Paris. În demersul său, traversează Budapesta și Viena, ajunge la Munchen și mai departe în Elveția și Langres, un mic oraș din Franța. După o ploaie torențială, Brâncuși face pneumonie, este cazat într-un spital de maici și decide să-și continue călătoria cu trenul.

Ajuns la Paris, își câștigă existența lucrând în diferite restaurante, iar în 1905 este acceptat la Școala Beaux-Arts, în studioul sculptorului Antonin Mercie. Începe să-și expună lucrările prin diferite saloane și este invitat de marele sculptor Rodin să-i fie ucenic. După o lună de lucru în atelierul acestuia, Brâncuși îl părăsește, rostind celebrele cuvinte: „Nimic nu crește la umbra marilor copaci.”

Din acel moment, Brâncuși face istorie și devine unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX. Are expoziții personale în Paris, New York și alte mari orașe ale lumii, iar sculpturile sale sunt considerate adevărate opere de artă.

De ce sunt atât de speciale sculpturile lui Brâncuși?     

ziua-brancusi-imagine-cu-sculpturi-brancusi

Sculpturile lui Brâncuși au fost considerate abstracte, însă în stilul său franc, artistul a declarat: „Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.” 

Brâncuși a căutat esența lucrurilor simplificându-le la maximum forma și evidențiindu-le imperfecțiunile. Rodin a creat sculpturi perfecte, redând anatomii frumoase și delicate. În schimb, Brâncuși a făcut exact contrariul. El a fugit de perfecțiunea exterioară și a redat frumusețea interioară. Nu degeaba spunea Brâncuși: „Trupul omenesc este frumos doar în măsura în care oglindește sufletul.”

Ce a făcut Brâncuși când a ajuns la Paris este un act de curaj și de mare geniu. El nu s-a conformat curentului existent în sculptură în acel moment, ci și-a creat propriul stil, schimbând radical modul în care arta era definită.

De ziua lui Brâncuși răsună vorbele sale: „V-am lăsat săraci și proști,(...) v-am regăsit și mai săraci și proști”  

Chiar și acum, opera lui Brâncuși nu este înțeleasă și respectată de români. Dacă școala ne-ar învăța în ce constă geniul lui Brâncuși, poate am înțelege cât de importante au fost operele acestuia. 

Dacă am primi în școală o minimă educație culturală, am aprecia mai mult arta și am respecta mai mult valorile naționale. Pentru că nu trebuie să aflăm și să vorbim despre Brâncuși doar de ziua lui, ci tot anul. Ar trebui să-i admirăm opera fizic, nu prin proiecții 3D. În fiecare zi ar trebui să fie ziua lui Brâncuși, dar se pare că nici după atâta vreme nu reușim să vedem „bucuria pură” pe care ne-a lăsat-o moștenire Brâncuși.

Surse foto: Pixabay

Articolul urmator
„Tristețea grădinii de șofran” de Monica Ramirez, un „roman-mamut” care se joacă cu limitele imaginației tale
„Tristețea grădinii de șofran” de Monica Ramirez, un „roman-mamut” care se joacă cu limitele imaginației tale
Ce vei face de Ziua Îndrăgostiților?
Incepe quiz
Ce vei face de Ziua Îndrăgostiților?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0 (0)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.