Te-ai întrebat vreodată cum i-am putea ajuta pe cei care suferă de afecțiuni psihologice? Sau pe cei care, chiar dacă nu au fost loviți de o boală grea, se mai trezesc, din când în când, cu un atac de panică? Ei bine, acel "mic" atac de panică, deși pentru unii pare lipsit de sens, pentru alții reprezintă cel mai teribil moment din viața lor. Tocmai de aceea trebuie să luăm în serios acești oameni, trebuie să îi ajutăm înțelegându-i și oferindu-le sprijinul nostru.
O mamă care este utilizator al platformei Quora, de exemplu, nu a luat-o în serios pe fiica sa atunci când a fost îngenunchiată de un atac de panică. Femeia, care voia să meargă la piscină alături de fata sa, a început să țipe la aceasta, iar ulterior tânăra a refuzat să mai vorbească cu ea.
"Am țipat la fiica mea în timp ce avea un atac de panică pentru că nu voia să meargă la piscină cu mine. Acum nu mai vrea să vorbească cu mine. Am greșit? Cum pot remedia situația?", a scris ea în mediul online, sperând că cineva ar putea-o ajuta să repare situația.
Utilizatorii Quora au reacționat în număr mare. Unul dintre răspunsuri îi aparține chiar unei tinere care a trecut prin aceeași situație cu mama sa și care, ulterior, a rupt definitv legătura cu aceasta. Atât ea, cât și cea care i-a dat viață au fost victimele abuzului sexual.
Acestea sunt părerile utilizatorilor platformei Quora:
"Ce e în neregulă cu tine? Nici măcar nu o să răspund la asta în mod normal. Ai țipat la fiica ta în timp ce ea avea un atac de panică doar pentru că nu voia să intre în piscină???? ȘI AI ȚIPAT LA EA ÎN TIMP CE AVEA UN ATAC DE PANICĂ? Meriți să fie supărată pe tine."
"Deci știai că avea un atac de panică. Și în loc să o liniștești, sau, nu știu, să nu o faci să devină și mai anxioasă. Ai țipat la ea? Da, ai greșit. Era panicată și avea nevoie de ajutorul tău, iar tu ai țipat la ea pentru că nu a vrut să meargă la piscină????? Nu știu dacă poți repara asta, dar cred că ar trebui să începi prin a-ți cere scuze. Și apoi te sfătuiesc să te rogi ca ea să mai aibă încredere în tine."
"Stai puțin. Ai țipat la cineva în timp ce avea un atac de panică? Îmi pare rău, dar ce e asta??... Atacurile de panică nu sunt un moment în care să țipi la cineva. Am experiență și lasă-mă să-ți spun acum că e cel mai rău lucru pe care l-am trăit vreodată. Cu siguranță ai greșit aici. Dacă știai că fiica ta are un atac de panică, atunci de ce ai țipa la ea? Dacă fata nu vrea să meargă la piscină, atunci nu trebuie să meargă la piscină decât dacă este absolut necesar.
Cere-i scuze fiicei tale imediat. Chiar dacă nu vorbește cu tine imediat după aceea, faptul că ți-ai cerut scuze va însemna foarte mult pentru ea și te va ierta în cele din urmă."
"Deci eu sunt fiica la care s-a țipat pentru că a avut un atac de panică. Mama mea mi-a făcut asta tot timpul și încă o mai face. Ea folosește acum cuvântul "anxietate", după 14 ani în care am trecut prin asta. Dar ea nu a crezut niciodată că este real... așa că atunci când țipa la mine pentru asta, nu mai vorbeam cu ea.
Auzeam tot timpul: "nu este real", "anxietatea este o scuză" (asta e cea mai rea replică), "trebuie doar să te relaxezi, să treci peste asta", "o să treacă", "ți-o faci singură" ..... - Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le-a spus mama mea și pe care le-am auzit de la alte persoane.
Așa că atunci când vine vorba de persoana care ar trebui să mă înțeleagă și să mă iubească cel mai mult, este unul dintre cele mai rele sentimente, pentru că nu pot nici măcar să am un atac de anxietate în fața ei fără să fiu judecată în totalitate. Și atacurile de panică nu pot fi controlate și au mai multe simptome diferite. Unul dintre ele este să nu vorbești și să ignori pe cineva pentru că știm că acea persoană crede că tulburarea noastră este falsă... când nu este deloc așa.
Dacă îi spui că "o crezi și îți pare rău", ea va vorbi din nou cu tine. Având pe cineva care să o creadă... asta o va ajuta cu adevărat să se simtă mai bine cu tulburarea ei. Toți avem declanșatori diferiți și simptome diferite... dar uneori atacul vine de nicăieri.
Fii iubitoare cu ea și te rog nu fi ca mama mea. Am plecat la 17 ani din casa ei și am eliminat-o din viața mea, nu doar pentru că nu crede în anxietatea mea, ci și pentru că înțelege de ce o am. Dar asta e o cu totul altă poveste.
Am fost molestată în copilărie de un prieten de familie care i-a făcut și ei asta, iar EA ÎNCĂ nu mă crede... așa că ar trebui să te întrebi și de ce are fiica ta are anxietate și dacă provine dintr-o traumă majoră. Acesta este cel mai bun sfat pe care îl poți primi de la cineva care trece prin ce trece fiica ta. Fii iubitoare și grijulie. Nu vrei o relație ca a noastră, mai ales că exact așa a început și povestea noastră."
"Dacă avea un atac de panică, de ce ai țipat la ea? Este deranjată de ceva foarte serios și tu vrei să mergi la înot? Ești un părinte oribil și egoist."
"Ai fi țipat așa la ea dacă s-ar fi sufocat sau ar fi avut un atac de cord? De ce nu? Răspunsul este pentru că vezi sănătatea mintală ca fiind mai puțin importantă decât sănătatea fizică, deși ambele sunt la fel de importante. O urgență mentală poate fi la fel de debilitantă ca una fizică. I-ai arătat că îți pasă mai mult de mândria ta decât de sănătatea ei."
Tu ce crezi despre această situație șocantă? Ce sfat ai vrea să îi oferi mămicii?
Citește și: Mesaj pentru persoana care iubește pe cineva care nu are încredere în ea
Urmareste-ne pe Google News
