Astăzi vei afla povestea lui Tom, un copil care merge la grădiniță cu drag și s-a integrat perfect în colectiv, deși starea lui materială este cu mult sub cea a celorlalți copii. Bunătatea lui este un dar atât de rar... Uite ce a putut face micuțul care a primit educația de la bunica sa, după ce și-a pierdut ambii părinți.
Într-o zi, pe când Tom era în clasă la grădiniță, educatoarea i-a invitat pe toți să meargă în pauză. Imediat s-a creat zarvă, toți și-au luat pachetele cu mâncare și au ieșit la masă.
Băiețelul și-a luat în mână mâncarea primită de acasă și aștepta să fie gata de ieșire și colega lui de bancă, Mia. Aceasta provenea dintr-o familie înstărită și avea mereu un pachet mai bogat decât al său, doar că de data asta s-a întâmplat ceva neobișnuit.
Fetița era nemișcată în bancă și părea că nu are niciun gând să iasă în curte.
„Nu vii afară?”, a întrebat el bulversat.
„Nu… Nu am ce să mănânc.”, a răspuns Mia în timp ce își mușca buzele.
„Poftim?! De ce? Întotdeauna ai prânzul în cutia ta roșie.”, a continuat el șocat, privind-o plin de compasiune.
„Da, dar azi nu.”, a spus supărată.
„De ce?”, a mai întrebat o dată.
„Mama e în spital, așa că nu am mâncare astăzi.”, a dezvăluit fetița, ridicând din umeri.
În acel moment, Tom și-a adus aminte cât de greu i-a fost când bunica i-a spus că părinții lui au fost în spital și nu s-au mai întors acasă după. Au fost amândoi bolnavi și au murit. S-a gândit apoi la situația Miei și a decis să împartă puținul lui.
Știa cum e să nu ai mâncare și vedea câte eforturi făcea bunica lui pentru a se asigura că este bine hrănit în fiecare zi. De multe ori, Rosalinda punea resturi la masă și ea prefera să nu mănânce deloc. Se sacrifica pentru nepotul ei iubit. Tom s-a pus imediat în pielea colegei sale, așa că s-a oferit să o ajute:
„Pot să împart cu tine. Nu știu dacă îți place acest sendviș, dar sucul și mărul meu sunt foarte bune.”, a rostit zâmbind.
„Serios?!”, a spus Mia uimită.
„Da. Hai să mergem!”, a zis bucuros.
Apoi au plecat țopăind împreună spre curtea grădiniței, unde au savurat pachetul pus de bunica Rosalinda. Au băut pe rând din cutia de suc, iar sendvișul și mărul le-au împărțit pe jumătate. Micuța a fost extrem de recunoscătoare pentru gestul pe care acesta l-a făcut față de ea. I-a zâmbit încontinuu și au râs împreună, jucându-se cu restul colegilor, până a venit vremea să plece acasă.
„Dacă primesc o cutie cu mâncare mâine, o voi împărți cu tine.”, a spus copila când și-au luat rămas bun.
Tom a rămas cu gândul la ea și spera ca mama ei să se facă bine cât mai repede. Își dorea să se întoarcă acasă și să o hrănească pe Mia, ca să nu îi mai fie foame la școală.
A doua zi a fost sâmbătă, așa că nu s-au revăzut la grădiniță. Bunica îi promisese lui Tom că se vor juca împreună în parc, așa că se pregăteau să iasă. În acel moment, au auzit claxonul puternic al unei mașini. Când au privit pe fereastră, au văzut în fața casei lor o mașină de teren, neagră și extrem de scumpă.
„Cred că vecinul are musafiri.”, a spus băiatul.
„Asta trebuie să fie. Merg să văd dacă are nevoie de indicații.”, a continuat Rosalinda.
Au ieșit împreună din casă și din mașină a sărit Mia, care alerga spre Tom, strigându-l și bătând din palme. Copilul era confuz, dar bucuros că și-a revăzut prietena pe care i-a prezentat-o bunicii imediat. Apoi a coborât din mașină un bărbat îmbrăcat în haine lejere, dar care păreau scumpe.
„Bună ziua! Sunt Roger, tatăl Miei. Am auzit că Tom și-a împărțit ieri prânzul cu ea. Mulțumesc, băiete! Fiica mea ar fi fost înfometată o zi întreagă dacă nu ai fi ajutat-o!”, a spus el cu recunoștință în glas.
Copiii au început să alerge prin curte, iar adulții au rămas să stea de vorbă.
„Ieri a fost prima dată când Mia a stat cu mine. Eu și mama ei am divorțat cu ceva timp în urmă și după aceea am călătorit. Mi-e rușine să spun că am uitat să-i fac prânzul. I-am dat doar câțiva bani, crezând că are cantină la grădiniță, dar se pare că nu are. Habar nu aveam. Sunt un idiot…”, a explicat Roger, iar Rosalind a râs, atingându-i umărul.
„Oh, Doamne! E bine că nepotul meu a fost acolo și a împărțit cu ea. Acum știi că nu au nicio cantină. Cum se simte mama Miei?”, a răspuns bunica îngrijorată pentru starea femeii.
„E bine, dar am decis că Mia ar trebui să stea cu mine câteva săptămâni, până se va reface. Este ceva nou pentru mine. Nu am făcut asta de la divorț și îmi dau seama de toate lucrurile pe care nu le știu despre copii sau despre creșterea lor. E jenant. Dar oricum, nu de asta suntem aici. Am primit adresa ta de la un profesor și avem o surpriză uriașă!”, a continuat acesta.
Mia și-a auzit tatăl vorbind despre o surpriză și l-a tras pe Tom aproape de el.
Roger s-a aplecat să discute mai ușor cu băiatul:
„Tom, ai vrea să mergi în parcul de distracții?”
„URA! Putem merge, bunico? Putem? TE ROG?”, a aplaudat Tom.
Rosalinda s-a uitat stânjenită pentru că știa că nu avea bani pentru așa ceva. A ezitat să ofere un răspuns, dar Roger a asigurat-o în acel moment că va plăti totul. Apoi femeia a zâmbit și a fost de acord. Copiii au aplaudat din nou și au strigat amândoi în același timp „Să mergem!”.
Rosalinda încă părea puțin îngrijorată, așa că Roger s-a apropiat și a șoptit:
„Măcar atât am putut face pentru nepotul tău. Este un copil bun care și-a împărțit prânzul fără ezitare. Consideră asta un cadou. Te rog.”, a spus bărbatul înainte să se îndrepte toți patru spre mașină și să plece la distracție.
Ce putem învăța din această poveste? Karma există, iar oamenii care fac bine vor fi răsplătiți cumva. Tom nu avea o situație financiară bună, dar din puținul lui a ales să ajute și alte persoane. Dumnezeu l-a răsplătit cu un cadou la care nici nu visa.
Urmareste-ne pe Google News
